Se știe încă, pare-se, că oamenii dezvoltă legături emoționale puternice cu animalele lor de companie, inclusiv când acestea au un rol utilitar – cum ar fi câinii însoțitori pentru persoane cu dificultăți de vedere.
Dar acești câini utilitari nu sunt perfecți. Ei au limite. Fiind vii, de exemplu, ei au nevoie mereu să fie îngrijiți și hrăniți; uneori, trebuie să mai și cureți după ei; lasă păr prin casă. Unii ar putea chiar avea pretenția să fie, din când în când, mângâiați. Plus că antrenarea unui câine însoțitor ar putea costa chiar și 50.000 de dolari (zice Popular Science).
Mult mai bine, deci, un robot-câine, care, în ciuda denumirii, arată doar ca un robot. El este perfect: este moale, dar nu are păr; este „abordabil”, dar nu „drăguț” (lipsă ce pare a fi o calitate). Nu latră, ci „răspunde la întrebări”, – ceea ce-l face și mai puțin câine decât oricum era și mai mult robot dotat cu IA decât părea la prima vedere.
Oamenii de știință ne asigură că vor produce modelul perfect echilibrat de „câine” (începuseră de la un buldog cu șase picioare, deci este mult loc de progres), „luând în considerare nevoile societății”.
Sursa: Popular Science
