Câtă vreme, în ciuda multelor avertismente, nimeni nu pare să intervină pentru a o opri sau măcar a o încetini, ascensiunea accelerată a inteligenței artificiale obligă la modificări legislative.
Unul dintre riscurile tot mai mari astăzi este uzurparea identității digitale, inclusiv prin folosirea chipului unei persoane în producții video create cu ajutorul IA (așa-zisele „deepfake”).
Potrivit experților, cererile adresate platformelor mari, cum ar fi Instagram sau TikTok, de a înlătura o astfel de imagine falsă rămân adesea fără răspuns sau sunt rezolvate cu întârziere, după ce reprezentarea a adus deja prejudicii celui „copiat”.
Printre țările europene, Danemarca pare a fi în fruntea cursei pentru identificarea de soluții. O propunere ar fi ca legislația UE pe subiect (Digital Services Act) să pedepsească penal autorii unor astfel de falsuri (ceea ce, evident, ar presupune ca ei să fie întâi identificați, cel mai simplu prin impunerea obligației de identificare pentru acces online). Directorul organizației Digital Accountability din Danemarca militează chiar pentru o „redefinire a Internetului”, care ar trebui reformat astfel încât „principiul central să fie consimțământul, nu transmiterea informației”; nici nu vreau să încep să mă gândesc cam ce ar însemna această abordare.
Până la reforme mai extinse, în iunie anul acesta, Danemarca a venit cu inițiativa de a recunoaște prin lege fiecărui individ drepturi de autor (copyright) asupra propriei imagini. Modificarea legislativă are șanse de a intra în vigoare în Danemarca în această iarnă și ar putea deveni un model de urmat și pentru alte jurisdicții europene.
Problema – sesizată și comentată de juriști – este, însă, că drepturile de autor au fost concepute pentru protecția creațiilor omului (literatură, muzică, arte vizuale), și, ca atare, pot fi înstrăinate contra cost. Pe când imaginea persoanei (fiind ea o altfel de Creație) este un atribut inalienabil al omului.
Riscurile unei abordări mercantile a problemei devin tot mai vizibile. La începutul acestui an, compania World, fondată de același Sam Altman care conduce OpenAI, oferea bani celor care acceptau să li se scaneze irisul în scopul construirii unei baze de date biometrice, interzisă ulterior de autoritățile braziliene.
Un actor care permisese utilizarea imaginii și vocii sale pentru crearea de avataruri și-a regretat gestul amarnic și tardiv când s-a trezit că apare în zeci de reclame pe TikTok. Deși diferite de deepfakes, avatarurile sunt și ele reprezentări digitale ale unor persoane.
Un alt exemplu recent este o aplicație care plătește utilizatorii pentru a le înregistra convorbirile telefonice, obținând drepturi asupra vocii acestora; din păcate, lumea se înghesuie s-o folosească.
„Reglementarea acestei situații prin copyright poate fi o capcană; poate transforma trupul omului în bun de consum. Ce fel de precedente se creează?”, întreabă Alice Lana, membru al consiliului director al Copyright Observatory Institute (IODA) din Brazilia.
În esență, ne aflăm într-un conflict, o cursă „între pragmatismul punerii în aplicare [a acestor tehnologii] și principiile vechi de secole ale tradiției juridice”. Având în vedere respectul arătat tradițiilor de orice fel în perioada actuală, nu știu care sunt șansele dreptului de a ieși onorabil din această competiție.
Sursa: TechPolicy
