Scriam, pe la început de iulie, într-o Pastilă a Zilei, că există deja companii care oferă clienților serviciul de a le crea – pe baza datelor lor biologice – un „geamăn digital”, model care poate prezice reacția organismului la diverși stimuli. Chiar mă gândeam, atunci, în iulie, când o să apară aceeași copie digitală și pentru creier.
Ei bine, Știința nu dezamăgește niciodată. Sau, mă rog, aproape niciodată; ori, mai riguros, dezamăgește adesea, dar mai mult prin reprezentanți și rezultate, decât prin ambițiile sale. Or, aici vorbim de ambiții: construirea unui „geamăn digital al creierului care ar putea prezice probleme de sănătate mintală și încetini declinul cognitiv”.
În primul rând: un geamăn digital este „reproducerea unui sistem real, un model dinamic, alimentat de date în timp real, care mimează comportamentul originalului”.
Până acum, Știința a creat gemeni de-ăștia digitali pentru avioane (ca să detecteze defecțiunile înainte de vreo catastrofă); în agricultură (pentru a „prezice impactul schimbărilor climatice și naturale asupra culturilor” – până acum, au studiat, pare-se, numai impactul agriculturii asupra climei, și mai s-o interzică – agricultura, zic; acum, cu cercetările astea noi, poate interzic și clima, mie așa mi s-ar părea normal); și în cardiologie, unde au creat „gemeni digitali” ai inimilor unor pacienți.
Era doar o chestie de timp ca Știința să-și pună întrebarea: „Ce se întâmplă dacă aplicăm această tehnologie și creierului uman?” Acum, inteligența artificială (IA) „integrând și analizând volume mari de date, poate ajuta la detectarea timpurie a bolilor, la o mai bună selecție a pacienților pentru teste clinice și chiar simula progresul fiecărui individ, folosindu-se de geamănul digital”.
Nu spune în articol, dar poate IA află, în sfârșit, și unde este sediul minții, în sens larg, că în creier nu l-a găsit încă nimeni.
Scuze; să nu fim mefienți. O echipă de Oameni de Știință de la mai multe universități și de la un start-up tehno, până una-alta, are speranțe mari; ei zic că fiecare om ar trebui să aibă un „geamăn digital” din ăsta, cognitiv, ca să poată Știința să prevadă cum va evolua memoria și atenția acelui om și să-i recomande activități de antrenare a minții înainte să apară problemele serioase.
Sigur, pentru această revoluție este nevoie ca echipamentele de monitorizare la purtător – pe care articolul din The Conversation care comentează știrea presupune, nu știu de ce, că deja le folosește mai toată lumea, deci ce sens are să te mai codești – să fie „integrate” și să „furnizeze continuu date despre organism: date asociate ritmului cardiac, calității somnului, nivelului de stres și de activitate”. Pentru că acest doppelgänger neurotehnologic „învață din aceste semnale și adaptează recomandările sau antrenamentul cognitiv la starea noastră fizică și mintală la orice moment”.
Dacă nici asta nu v-a convins: „Sigur că vor exista și dificultăți. Gemenii digitali din acest domeniu vor trebui construiți în așa fel încât să asigure protecția datelor personale, iar deciziile luate de algoritmi să fie transparente și etice.”
Sursa în text.
