Potrivit unui raport publicat de The European Conservative, peste douăzeci de reprezentanți ai țărilor care fac parte din așa-zisa „Coalition of the Willing” (Coaliția de voință) au fost prezenți, pe 24 octombrie, la Londra, la invitația prim-ministrului britanic, Keir Starmer, pentru o nouă rundă de discuții privind continuarea războiului din Ucraina.
La conferința de presă organizată la finalul discuțiilor la Westminster, cinci dintre lideri (premierii Danemarcei, Regatului Unit și Olandei, alături de președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, și de secretarul general NATO, Mark Rutte) au prezentat un front comun, declarând că „luptă nu doar pentru Ucraina, ci pentru pacea și securitatea britanicilor și a tuturor popoarelor europene”.
Prim-ministrul Starmer a declarat că susține noile sancțiuni economice aplicate de SUA Rusiei, subliniind că Regatul Unit și UE au venit și ele cu propriile sancțiuni: „Trebuie să menținem presiunea… Vom continua presiunea militară asupra lui Putin prin continuarea furnizării de capacități cu rază lungă de acțiune”. Ceea ce ar constitui pași spre „o pace justă și de lungă durată”.
Președintele Zelenski a adăugat că decizia privind fondurile înghețate ale Rusiei – asupra căreia, a spus el, ar exista deja un „consens” – este „crucială” pentru Ucraina, iar el speră să se ia în curând o „decizie practică”.
Secretarul general NATO, Mark Rutte, a aplaudat și el noile sancțiuni aplicate de SUA Rusiei, subliniind că „Putin câștigă prea puțin teren în Ucraina” – „câștiguri marginale” – în timp ce sute de mii de ruși ar muri „pentru agresiunea bolnavă a lui Putin” – care, în plus, „rămâne fără bani, fără soldați și fără idei”.
Ceea ce înțelegem că nu este câtuși de puțin cazul Coaliției.
După reuniunea de la Londra, a urmat alte întruniri, la Bruxelles; The Conversation relatează că, în urma discuțiilor, principalele probleme rămân, totuși:
- înarmare Ucrainei (în special dotarea cu rachete cu rază lungă de acțiune care să poată lovi în interiorul Rusiei, în condițiile în care președintele Trump nu își dă acordul pentru furnizarea de rachete Tomahwak);
- lipsa unor soluții concrete pentru banii necesari „susținerii acoperitoare a Ucrainei, din punct de vedere politic, financiar, economic, umanitar și militar”;
- refuzul Ucrainei de a accepta condițiile puse de UE, ca fondurile înghețate aparținând Rusiei să nu fie folosite exclusiv pentru achiziția de arme din SUA, ci și pentru dezvoltarea de capacități europene. De altfel, încă nu s-a luat o decizie cu privire la aceste fonduri, întrucât Belgia, care deține cea mai mare parte din ele, cere ca previzibilele urmări juridice și financiare ale confiscării să fie suportate în comun de toate statele membre.
Pentru costurile pe care se estimează că le-ar avea de suportat cetățenii europeni pentru susținerea continuării efortului de război al Ucrainei, menținerea statului ucrainean și reconstrucția Ucrainei, precum și rolul fondurilor rusești în acest efort, vezi aici.
Runda de întâlniri europene s-a încheiat cu promisiunea unei noi runde de întâlniri europene în decembrie.
În paralel, The American Conservative aplaudă, într-un editorial datat 27 octombrie 2025, „întoarcerea lui Trump spre Americi”, văzută că o corecție dezirabilă, chiar necesară, a „unei alocări fundamental eronate a atenției strategice a SUA”: „Aparenta răsucire a administrației Trump spre Emisfera Vestică… reprezintă un rar moment de claritate strategică în politica externă americană, chiar dacă acțiunile belicoase care ies acum în evidență în mod particular sunt eronate. Intenționată sau nu, această reorientare se aliniază cu logica geopolitică de bază care ar fi trebuit să ghideze politica americană de la bun început. Până la urmă, interesele strategice ale SUA sunt în Emisfera Vestică.”
Noi nu suntem geopoliticieni, și cu atât mai puțin lideri politici, ca să știm cum se asortează dorințele coaliției europene cu cele ale Statelor Unite. Vorba comentatorului: „Time will tell”…
Sursele în text.
