Ca și cum nu ar fi avut deja destule probleme – în calitate de „cel mai nepopular prim-ministru din istoria Marii Britanii” – Sir Keir Starmer mai primește o lovitură de imagine: o anchetă jurnalistică publicată de Daily Mail dezvăluie că Starmer a fost troțkist la tinerețe.
Simpatiile comuniste ale tânărului Starmer sunt deja cunoscute. În 1986, el a participat la o tabără de muncă socialistă în Cehoslovacia, manifestare care – cu sau fără știrea lui Starmer, care nu împlinise încă 24 de ani – era supravegheată de „spioni comuniști” și, ca și alte programe de acest tip ale epocii, avea ca scop „subminarea NATO și identificarea de tineri cu cariere promițătoare pentru potențială recrutare”. Comentând episodul, experții în securitate au ajuns la concluzia că singura vină a lui Starmer a fost naivitatea; era tânăr și nu știa ce face.
Între timp, însă, s-a descoperit că înclinațiile de extremă stânga ale lui Starmer nu au fost doar o rătăcire accidentală: el a fost principala forță motrice din spatele unei reviste „radical-anti-imperialiste și eco-socialiste” intitulate Socialist Alternatives.
Printre altele, revista, care „nu ar fi existat fără Starmer”, promova includerea feminismului și politicilor ecologice în agenda socialistă, precum și „extinderea radicală a proprietății colective”. Într-una din campaniile sale cele mai vocale, publicația denunța „ipocrizia Occidentului” în reacția sa „isterică” la accidentul de la Cernobîl – o critică aliniată cu o operațiune de propagandă condusă de KGB la acel moment, în colaborare cu ambasadele URSS de la Londra și Paris.
Revista fusese fondată de marxistul francez Benjamin Schoendorff, coleg cu Starmer la Oxford University Labour Club, și finanțată de organizația comunistă International Revolutionary Marxist Tendency (IRMT), cu sediul la Paris, organizație condusă de un anume Michel Pablo, fost secretar al Celei de-a Patra Internaționale a lui Troțki.
Rememorând relația lui cu Starmer, Schoendorff relatează: „E ceva ciudat la Keir, în general… În mod normal, când recrutezi pe cineva… îți ia ceva timp. Trebuie să treci prin multe. Dar, cu el, nu-mi aduc aminte să fi trebuit să fac eforturile astea, ceea ce este cam ciudat.”
Dar, în opinia lui Schoendorff (care trăiește în Canada și a rămas, pare-se, la fel de troțkist), nimic din ideile tinereții lui radicale nu se mai regăsește azi în politicile lui Starmer. „Omul este acum un costum gol… Cred că este o marionetă care spune ce i se comandă să spună și va fi mai rău decât vă închipuiți. Zi de zi găsește o nouă modalitate de a ne jigni inteligența și simțul moral… Nu cred că este un om independent. Cred că este controlat puternic din spate de alte interese. E atât de scorțos, nu? Atât de lipsit de orice inspirație. Cred că nu are nimic special, acest Keir. Poate îmi scapă mie ceva.”
O continuitate, totuși, există, și anume în materie de popularitate: revista Socialist Alternatives nu a vândut decât câteva exemplare. „Nu o citea nimeni”.
Sursa în text.
