Anunțând că un centru de date din Emiratele Arabe Unite a fost lovit de o dronă iraniană, Reuters avertiza, pe 1 martie, că nu va fi și ultimul astfel de atac.
Pe 3 martie, BBC anunța că numărul centrelor de date distruse în războiul din Orientul Mijlociu a sărit la trei: două în Emiratele Arabe Unite, unul în Bahrein, toate trei, proprietatea Amazon Web Services (AWS).
AWS declară că atacurile au cauzat incendii și distrugeri structurale, agravate de intervenția pompierilor, astfel că reluarea activității va lua mult timp și, per total, „mediul operațional actual din orientul Mijlociu rămâne imprevizibil” – ceea ce înseamnă că reparațiile nu vor începe prea curând.
Vili Lehdonvirta, profesor de politica tehnologiei la Aalto University, declara pentru BBC că aceste lovituri „nu sunt neapărat neașteptate”; centrele de date sunt „ținte atrăgătoare pentru oricine vrea să perturbe activitățile unei țări”.
Lucru cu atât mai evident în conflictul actual: „Având în vedere că SUA și aliații ei folosesc tot mai mult serviciile de cloud și IA comerciale ca parte din operațiunile militare, nu e chiar surprinzător că adversarii încep să atace aceste infrastructuri”.
În ultimii ani, firmele de tehnologie au investit enorm în Orientul Mijlociu, atât în infrastructură, cât și în servicii IA. Și nu este vorba numai de firmele occidentale; zona Golfului a devenit un „punct fierbinte” și pentru companii chineze, precum Alibaba, Huawei și Tencent (care nu au raportat, până acum, niciun prejudiciu cauzat de război).
Comentând știrea, Zero Hedge atrage atenția că acest risc de distrugere a centrelor de date cu drone ostile ar trebui să devină subiect central al aranjamentelor de securitate ale marilor companii tehnologice – și nu doar în zone de război.
În același timp, articolul ne reamintește că primul avertisment în acest sens l-a emis, acum un an, chiar fostul șef al companiei Google, Eric Schmidt. Într-o conferință TED ținută în mai 2025, el a prezentat un scenariu ipotetic în care sporirea tensiunilor geopolitice poate duce la acțiuni de sabotaj sau chiar atac asupra centrelor de date. În scenariul lui Schmidt, părțile în conflict erau China și SUA, angajate în cursa IA ca într-o cursă a înarmării.
Țara rămasă în urmă în această cursă ar avea, potrivit lui Schmidt, câteva opțiuni:
„Deci, ce poți face? Primul lucru pe care aș încerca să-l fac ar fi să-ți fur codul. Dar pentru asta ți-ai luat măsuri de precauție; ești asigurat.
În al doilea rând, aș încerca să te infiltrez cu oameni. Dar și aici ai luat măsuri de protecție. Nu mai sunt spioni…
Și-atunci, ce opțiune mai am? Să-ți bombardez centrele de date. Credeți că mi-am pierdut mințile, nu? Dar astea sunt conversațiile care au loc acum în lume, despre puterile nucleare aflate în conflict. Există oameni cât se poate de serioși care spun că singura soluție este o lovitură preventivă.”
Schmidt recomanda atunci mutarea centrelor de date cât mai adânc în interiorul teritoriului american, pentru a le oferi o protecție de care nu s-ar bucura pe coastele continentului; sau – după cum se vede – în țările arabe.
Sursele în text.
