„Jeffrey Epstein: Sufletul… este evident pentru oricine că există o diferență între lucrurile care sunt vii și lucrurile care nu sunt vii. Dar habar nu avem ce este. Actualmente, este inexplicabil. Și cred că avem nevoie de un sistem de analiză cu totul diferit pentru a lămuri acest lucru…. Din punctul meu de vedere, lumea fizică a fost creată de ființe conștiente care cunosc matematica.
Steve Bannon: Acum 10 sau 15 ani, tu, împreună cu Murray Gell-Man [fizicianul care a introdus conceptul de quark], ai înființat, ca donator inițial – ai avut ideea de a lansa acel proiect la Institutul Santa Fe, pentru a studia complexitatea sistemelor folosind matematica.
Jeffrey Epstein: Da… A fost un eșec total… Pentru că știința nu poate explica ceva precum, de exemplu, sentimentele romantice…
Steve Bannon: Deci, în termeni macro, tu crezi că știința, matematica, tehnologia, până la urmă, trec acum spre acel plan mai intuitiv… Vrei să spui că există un alt domeniu, în dezvoltare, care apare acum și care poate ne va lua niște decenii, dar ne va permite, până la urmă, să punem mâna [pe această cunoaștere]. Asta este ceea ce apare acum?
Jeffrey Epstein: Da.”
Jeffrey Epstein în interviul acordat lui Steve Bannon, 2019
Am schițat, în Partea I, într-un scurt zig-zag istoric, câteva dintre componentele a ceea ce se cheamă „transumanism” – o mișcare intelectuală, filosofică și științifică al cărei scop este să transforme în mod fundamental umanitatea folosindu-se de tehnologii avansate; astăzi, acele tehnologii sunt inteligența artificială, biotehnologia, nanotehnologia, ingineria genetică.
Așa cum rezultă și din „Manifestul transumanist”, crezul celei mai importante organizații transumaniste actuale, Humanity+, această mișcare nu este o simplă anomalie, o alunecare delirantă a câtorva indivizi care, seduși de progresul tehnologic al ultimelor decenii și de fantezii demiurgice, vor să rescrie condiția umană, ci are rădăcini intelectuale, filosofice, religioase (ori oculte) și politice vechi și foarte adânci:
„Transumanismul oferă o nouă abordare filosofică a condiției umane, ducând mai departe și dezvoltând curente de gândire anterioare: Renașterea, Iluminismul, Modernismul și Postmodernismul. Această abordare filosofică duce mai departe eforturile unor mișcări sociale care au modelat societatea: mișcarea sufragetelor și feminismul, mișcarea pentru drepturi civile, sexuale și de gen, apărarea drepturilor animalelor și a mediului înconjurător.”
Un tablou neliniștitor, care ridică întrebarea: cum s-au transmis germenii transumanismului în timp, prin generații, din secolul al XV-lea încoace (asta dacă acceptăm propunerea de parcurs istoric a celor de la Humanity+, căci rădăcinile transumanismului pot fi plasate mult mai departe în timp)? Cum s-au împrăștiat acești germeni în mișcări sociale de mare amploare, care se bucură de uriaș sprijin politic la vârf? Cum au ajuns aceste idei, pe nesimțite, la stadiul de dezvoltare la care sunt ele astăzi?
Promițând să schimbe cum suntem (să ne „îmbunătățească”, în spiritul vechii eugenii), transumanismul sfărâmă temeliile intelectuale și spirituale a cine suntem pentru a pune bazele unui „postumanism” – schimbarea a ce suntem: devenirea noastră în ființe „hackuibile”, fără o formă fixă sau măcar biologică, a căror conștiință poate fi transferată în computere, supraviețuind pe un substrat artificial.
Cum au putut aceste idei – și tehnologiile aferente – să se dezvolte până aici, până la pragul extincției umanității, fără a fi observate și stopate de… cine? Guverne? Autorități academice? Marile instituții internaționale? Publicul larg?!
Un fel de a răspunde, tot mai intens studiat astăzi, sub presiunea realităților, este: pentru că aceste idei (și scopul lor final, acela de a „repara Creația” într-un act de sfidare la adresa lui Dumnezeu) s-au transmis prin „societăți secrete”.
Subiect pe care, profitând de informațiile oferite de un mare cunoscător din interior, ocultistul Manly P. Hall, l-am discutat în ceva detaliu în seria „Destinul ocult al Americii”. În descrierea lui Hall, „societățile secrete” nu sunt doar „oculte” (atât în sensul de „ascunse”, cât și în sensul de purtătoare ale unor credințe religioase neortodoxe, eretice sau apostatice) ci și, în sensul cel mai larg, politice. Nu continui acum pe acest fir, pentru că, din nou, ajung la sinarhie – subiect la care am făcut aluzie și în Partea I, prin trimiterea la Jean Coutrot, dar care este prea vast și prea complex să fie tratat aici.
„O conspirație deschisă”
Un răspuns ceva mai accesibil și mai vizibil, la suprafața realității mundane – mai ales acum, după devoalarea Dosarului Epstein – este: prin rețele. Rețele transnaționale de indivizi din elitele tuturor domeniilor influente, reuniți de o filosofie comună, de preocupări intelectuale și interese convergente, de apartenența la aceeași structură socială ori „clasă” (sau „castă”, cum i s-a mai spus) și care au acces la centrele de putere financiară și de decizie politică – ba, adesea, fac parte din structurile formale ale puterii.
Julian și Aldous Huxley, Alexis Carrel, Charles Lindbergh, Jean Coutrot, Alfred Kinsey, Institutul Rockefeller, diversele institute pentru „rezolvarea problemelor umane” înființate în Franța anilor treizeci-patruzeci, rețeaua tehnocratică dezvoltată sub regimul de la Vichy – pe care le-am menționat în Partea I – sunt doar câteva dintre nodurile principale ale unei rețele transumaniste incipiente în secolul trecut.
Din fiecare aceste puncte se poate merge mai departe pe tangente care dezvăluie noi arii de rețea. Prin frații Huxley, putem merge în urmă până la Darwin și primul mare eugenist, Francis Galton; prin Julian Huxley ajungem la UNESCO și „religia fără revelație”; prin Aldous Huxley, ajungem la „potențialul uman”, marile distopii moderne, Institutul Esalen, droguri psihedelice și MK-Ultra.
Tot prin frații Huxley putem ajunge la H.G. Wells – fondator intelectual al ONU – cel care prezicea, în volumul „Open Conspiracy” (1928), că, odată cu progresul științific, avea să apară o rețea informală de „indivizi educați și influenți” cu o viziune comună despre o lume „unificată politic, social și economic”:
„la început, ca o organizație asumată de bărbați inteligenți și, foarte probabil, în unele cazuri, bogați… care va ignora cu bună știință aparatul de control politic existent sau îl va folosi doar incidental ca instrument în a-și atinge scopurile… începând să se comporte ca un Stat… un soi de Societate Secretă la vedere… o francmasonerie informală și deschisă. Ei vor influența și vor controla aparatul guvernelor oficiale în diferite feluri”.
Prin Wells, ajungem mai departe la politici pro-avort și feminism radical, la Planned Parenthood (organizație înființată de amanta lui Wells, Margaret Sanger, și al cărei președinte avea să fie tatăl lui Bill Gates), ajungem la spionaj (chiar dublu spionaj, prin amanta lui Wells, Moura Budberg), la societatea fabiană, la comuna de la Monte Verità – unde teosofii se intersectau cu nudiștii; Carl Jung, cu ocultistul Theodor Reuss (șeful Ordo Templi Orientis, înainte ca Alistair Crowley să preia frâiele); Max Weber, cu Bertrand Russell; și unde toată lumea descoperea, cu ajutorul psihiatrului psihotic Otto Gross, amorul liber. Exemplele de ramificații pot continua cu fiecare dintre persoanele și instituțiile mai sus menționate.
Rezultatul de ansamblu este că avem de-a face cu rețele care nu sunt instituționalizate; nu poartă neapărat un nume (nici măcar informal, ca „grupul Bilderberg”); nu au neapărat întruniri regulate (ca elitele care se adună anual la Davos); nu au neapărat un program sau o agendă scrisă pe hârtie (ca „Marea Resetare” a World Economic Forum sau ca „Agenda 2030” a partenerei WEF, Organizația Națiunilor Unite).
Asta deși, desigur, diverși indivizi din rețea pot face parte simultan din grupuri mai formalizate, ba chiar și din instituții naționale sau internaționale, și pot fi subsumați unor programe bine puse la punct, care sunt – parțial sau integral – făcute publice. Epstein era membru al Trilateral Commission și Council on Foreign Relations și colabora informal cu persoane din WEF (Borge Brende), Bilderberg (Peter Thiel), Uniunea Europeană (Thorbjorn Jagland), guvernul Marii Britanii (Peter Mandelson), elita politică a Franței (fostul ministru al culturii Jack Lang), monarhia britanică (ex-prințul Andrew și soția lui), monarhia norvegiană (prințesa Mette-Marit), monarhia suedeză (prințesa Sofia) etc. etc. etc.
Având în vedere amploarea „rețelei Epstein”, imposibil de acoperit într-un articol, mă rezum aici numai la acele contacte implicate direct în ceea ce am schițat ca „transumanism” – cu mențiunea, subliniată cu trei linii, că apartenența la această rețea nu presupune implicarea celor menționați în aspectele de trafic de persoane și criminalitate sexuală pe care le prezintă Dosarul Epstein, aspecte care trebuie probate de autoritățile judiciare pentru fiecare persoană în parte, acolo unde apar astfel de indicii.
De altfel, miza întregului meu demers este tocmai aceea de a scoate în evidență o latură a Dosarului Epstein care nu este îndeajuns analizată, discutată, reflectată în presa care abordează cazul și este pusă în umbră tocmai de scandalul sexual – lucru absolut de înțeles, având în vedere că parte din victime au fost copii, dar care poate ascunde vederii aspecte extraordinar de relevante pentru procesele de transformare globală prin care trecem astăzi.
Finanțator și nod de convergență
Epstein este prezentat în multe cazuri ca un „filantrop”; dar analiza donațiilor lui arată că Epstein nu finanța proiecte „de vanitate”, cum se spune – gale, expoziții, muzee, proiecte de ajutor umanitar etc. Dimpotrivă, el făcea donații directe, din propria fundație, sau canaliza capital din partea altor donatori (ca Bill Gates sau Leon Black) pentru domenii de nișă, cu foarte mică vizibilitate publică – domenii fie făcute în mod intenționat obscure, fie obscure pentru simplul motiv că sunt prea complexe pentru a fi înțelese, în conținutul și semnificația lor, de omul obișnuit.
Așa cum menționam în Partea I, Epstein a finanțat timp de mai bine de un deceniu, la Institutul Santa Fe, un efort de descoperire a unei metode matematice de predicție a comportamentului sistemului financiar – înțeles ca „organism viu” – preluând în proiect fizicieni din domeniul atomic, dimpreună cu computere lor, dotate cu tehnica de calcul cea mai avansată.
Epstein spunea – vezi motto – că acest efort a fost „un eșec total”, pentru că nu a reușit să explice și modeleze matematic emoțiile umane. Dar – anunța Epstein în acel interviu din 2019 – un alt fel de știință, una care va putea decripta, în cele din urmă, „sufletul”, „diferența dintre lucrurile care sunt vii și lucrurile care nu sunt vii”, este acum în formare.
Iar portofoliul „filantropic” al lui Epstein conține domenii ale acestei „noi științe”: cercetările „transgender”, despre care am vorbit în Partea I, cercetările privind dinamica evoluției speciei, tehnologia genetică CRISPR, interfețele creier-computer, cercetarea computerizată a emoțiilor, studii privind conștiința – adică exact acele domenii interdependente în care, folosindu-se cele mai avansate modele de inteligență artificială, modelarea cognitivă se întâlnește cu continuitatea conștiinței în afara biologiei umane.
Altfel spus, Epstein finanța progresul științific și tehnologic spre acel țel suprem al transumanismului de a face posibilă „încărcarea” conștiinței umane pe un suport artificial.
Un nod de convergență
Dincolo de dimensiunea financiară, Epstein juca și un rol de „nod de convergență”, cum se spune în teoria rețelelor, în relațiile lui cu diversele instituții, proiecte și oameni de știință: adică juca rolul acelui individ care, prin prezența sa, reduce sau șterge distanța dintre actori care, în lipsa lui, ar rămâne separați.
Se știe că Epstein organiza, inclusiv la reședințele sale, întruniri private cu laureați ai Premiului Nobel, teoreticieni ai inteligenței artificiale, geneticieni – alături de miliardari și figuri politice; pe scurt, aducea în aceeași încăpere oameni care, altfel, poate nu s-ar fi întâlnit niciodată.
În plus, Epstein a fost principalul finanțator al Edge.org, organizația condusă de publicistul și autorul John Brockman – „cel mai puternic om din zona publicațiilor științifice” – calificat, azi, după scandal, drept „aranjorul” lui Epstein în zona academică.
John Brockman a înființat Edge în 1996 pornind de la conceptul de „A Treia Cultură” (Third Culture): un „salon intelectual” care să aducă împreună literații și oamenii de știință – sau „filosofii și matematicienii”, cum spune Epstein în interviul acordat lui Bannon, subliniind că, fără o integrare a celor două mari zone de gândire (știința și umanioarele) cunoașterea nu mai poate progresa.
Timp de 20 de ani, Edge a publicat anual colecțiile de răspunsuri date de mari figuri din zona intelectuală, artistică, științifică și de afaceri unor întrebări precum „Ce idei științifice trebuie retrase din circulație?”, sau „Care este cea mai periculoasă idee?” sau „Ce ar trebui să ne îngrijoreze?” ori – ultimul astfel de chestionar, datat 2018: „Care este întrebarea ultimă?”, la care au răspuns mulți dintre membrii rețelei transumaniste în care se învârtea Epstein. Una dintre colecții, cea din 2006 – intitulată, oarecum profetic, „Ce credem dar nu putem demonstra” – conține, alături de contribuțiile unor monștri sacri ai științelor moderne, și un eseu semnat de Jeffrey Epstein.
Până în 2018, când și-a redus activitățile, Edge organiza diverse evenimente private, la care participau, numai pe bază de invitație, persoanele selectate de Brockman în urma recomandărilor primite de la figuri importante (precum Richard Dawkins sau Steven Pinker, ambii, parte din „rețeaua transumanistă” a lui Epstein). La dineurile intelectuale ale lui Brockman erau invitați și diverși miliardari – mari directori de corporații, moguli din domeniul tehnologiei etc.; Jeff Bezos, Elon Musk, Hubert Burda au participat la astfel de dineuri finanțate de Epstein.
În fine, trebuie subliniat că Epstein nu era nici un donator, nici un „facilitator” social oarecare; într-un articol publicat acum câteva zile, revista Nature ajungea la concluzia că nivelul de implicare personală a lui Epstein în proiectele oamenilor de știință pe care îi cultiva este „nemaiauzit”.
Portofoliul lui Epstein
Continui cu o listă – deloc completă – a principalelor persoane și instituții care făceau parte din „rețeaua transumanistă” a lui Epstein.
Matematica vieții: Martin Novak
Potrivit documentelor, între 1998 și 2008, Epstein a direcționat cel puțin 9,1 milioane de dolari către Universitatea Harvard, dintre care 6,5 milioane destinați exclusiv Programului de Dinamică Evolutivă (Program for Evolutionary Dynamics, PED) fondat și condus de marele profesor de matematică și biologie Martin Nowak, fondatorul unui nou domeniu de cercetare, care urmărește să descrie viața în formule matematice.
Epstein promisese o contribuție totală de 30 de milioane de dolari pentru PED, program în care cercetările aveau ca obiect principal teoria jocurilor aplicată la evoluție, studiul dinamicii cooperării și modele matematice de adaptare – cercetări cu directă aplicabilitate în domeniul inteligenței artificiale, al algoritmilor evolutivi și al dinamicii tiparelor de informații care se auto-reproduc.
Alături de Martin Novak, Corina Tarnita, profesor la Princeton University, colabora cu Epstein la proiecte despre „evoluția comerțului” (adică aplicarea teoriei darwiniste la „organismul” financiar, de care Epstein pare obsedat) dar și „prelife” – ceea ce poate însemna atât apariția vieții pe Pământ, cât și eventuale „vieți anterioare”.
Nowak a fost tras pe linie moartă între timp – concediu fără plată, deocamdată – după ce ultimele documente făcute publice arată că relațiile lui cu Epstein au fost de mult mai lungă durată și mai intime decât se știuse până acum; cei doi s-au întâlnit ultima dată în mai 2019, cu puțin timp înainte de arestarea lui Epstein.
Potrivit raportului instituțional al Universității Harvard din 2020, Epstein a vizitat campusul de peste 40 de ori după condamnarea din 2008, fiind adesea însoțit de femei tinere, pe care le prezenta ca „asistentele” lui.
Epstein avea propriul card de acces în incinta centrului PED, unde avea propriul birou („biroul lui Jeffrey”), în care se organizau întruniri între oameni de știință de prim rang de la Harvard și din alte centre, acompaniați, ocazional, și de alte figuri publice.
Inteligența artificială și integrarea cognitivă a omului cu mașina: MIT Media Lab
Laboratorul de cercetări MIT Media Lab, fondat în 1985, este faimos pentru cercetările sale interdisciplinare și are un palmares impresionant, iar lista domeniilor pe care se concentrează acum arată ca un inventar al transumanismului.
Epstein a avut relații apropiate cu Marvin Minsky, co-fondator al MIT Media Lab, care vorbea despre conștiință ca proprietate emergentă a roiurilor de agenți, cu aplicabilitate directă în arhitecturile IA și în structurile cognitive „încărcabile” – oferind, astfel, cadrul teoretic pentru cogniție ca proces computațional, independentă de substrat – încă din 1986 (în volumul lui, Society of Mind). Minsky a fost acuzat de viol de una dintre cele mai cunoscute victime ale lui Epstein, Virginia Giuffre.
După arestarea și moartea lui Epstein, în 2019, MIT a angajat o firmă de avocați să-i auditeze expunerea; raportul, făcut public în ianuarie 2020, descrie nu doar relații financiare foarte substanțiale și de lungă durată, dar și un protocol de „anonimizare” menit să ascundă aceste relații după 2008. Potrivit raportului, între 2002 și 2017, Epstein a donat MIT, din surse proprii, 850.000 de dolari, și a facilitat donații de peste 7 milioane de dolari din partea lui Bill Gates (2 milioane, în 2014) și Leon Black (minim 5,5 milioane).
O anchetă desfășurată de The New Yorker arăta că, pentru a ascunde relațiile cu Epstein după condamnarea lui din 2008, personalul MIT Media Lab fusese instruit că „banii lui Jeffrey trebuie să rămână anonimi”; în comunicările interne, Epstein era desemnat prin numele de cod „Valdemort” sau „He Who Must Not Be Named”.
În perioada donațiilor făcute sau intermediate de Epstein, MIT Media Lab a dezvoltat proiecte în următoarele domenii: „affective computing” (antrenarea roboților pentru a detecta și a răspunde emoțiilor umane – atingând, în 2016, o acuratețe de 87% în detectarea stărilor emoționale); „memory prosthetics” (sau „proteze de memorie” – sisteme externe de augmentare cognitivă); interfețe creier-computer și diverse alte programe care avansează spre integrarea cognitivă.
De asemenea, MIT Media Lab a lucrat la un program numit „AlterEgo”, având ca scop detectarea „vorbirii subvocalizate”, adică a ceea ce se cheamă „vocea interioară” activată în timpul citirii sau gândirii, implicând mișcări musculare infime ale laringelui și aparatului fonator, fără a produce sunete audibile.
Directorul laboratorului, Joi Ito, a demisionat în septembrie 2019, după ce s-a aflat că ascunsese relațiile financiare cu Epstein; între timp, s-a aflat că Ito și Epstein au schimbat peste 4000 de e-mailuri, că Ito vizita frecvent insula Little St. James, ba chiar și-ar fi botezat fiica „Jeffrina”.
Întors în Japonia, Ito nu este câtuși de puțin marginalizat – dimpotrivă, a primit conducerea unui proiect considerat strategic de guvernul Sanae Takaichi, proiect cunoscut ca „Global Startup Campus Initiative” – un nucleu pentru tehnologii de ultimă oră, inteligență artificială și robotică, în care sunt antrenați și oameni de știință americani și care beneficiază de o finanțare de 400 de milioane de dolari din bani publici.
Transformarea omenirii prin inginerie genetică: George Church
George Church, profesor de genetică și inginerie moleculară la Harvard, a recunoscut că a primit, între 2005 și 2007, donații de la Fundația Epstein pentru proiecte de „știință de avangardă și educație”; că s-a întâlnit de multe ori cu Epstein, inclusiv la Harvard, în birourile proiectului lui Martin Nowak; și că Epstein i-a facilitat contacte care i-au adus donații suplimentare de 2 milioane de dolari.
Programul condus de Church la Harvard se cheamă „Personal Genome Project” (PGP) și se bazează, în esență, pe „un program de supraveghere în masă a datelor medicale ale populației” (vezi ancheta publicată de Unlimited Hangout). Epstein a venit cu inițiativa – susținută și financiar – ca PGP nu doar să afle răspunsul la întrebarea dacă „frumusețea zace în ADN”, ci și să identifice și „mărcile plăcerii în creier, care ar corespunde foamei, sexualității și fricii” (inițiativă supranumită de un participant la discuții „genomul plăcerii”).
PGP este urmașul spiritual al mai ambițiosului Human Genome Project (HGP), proiect desfășurat sub egida autorității americane de sănătate publică, NIH (National Health Institute), care, pe parcursul a 13 ani, a cartografiat și secvențializat cu succes întreg genomul uman. Primul director al HPG a fost nobelistul James D. Watson, unul dintre descoperitorii structurii ADN-ului (și un eugenist și rasist convins), pe care, de altfel, Epstein l-a invitat la el acasă pentru a-i propune un studiu despre „relevanța mecanismelor celulare ale plantelor pentru cancerul uman”.
Relația lui Epstein cu directorul PGP, George Church – care și-a luat doctoratul sub supravegherea lui Walter Gilbert, pupilul lui Watson – a fost mai consistentă. Continuând tradiția profesorilor lui, Church este eugenist; principalul lui punct de interes este identificarea genelor care pot fi alterate pentru a crea indivizi umani superiori; el i-a propus lui Epstein să „refacă oamenii prin inginerie genetică”.
La o conferință organizată de Edge.org în 2009 pentru mogulii din mass media și tehnologie (inclusiv Larry Page și Elon Musk), Church prezenta un viitor utopic, în care omul avea să fi fuzionat cu mașina grație capacității computerelor de a citi secvențele genomului uman – un viitor dominat de editare genetică, în care „codul va putea fi replicat cu exactitate, manipulat liber și tradus apoi în organisme vii cu o altă scriere” și încheia apoteotic cu „Putem programa aceste celule ca și cum ar fi prelungirea computerului”.
Asta era acum 15 ani; între timp, agenția de cercetări avansate a Pentagonului, DARPA, desfășoară un program de biotehnologie intitulat Generative Optogenetics (GO), care poate genera, de la distanță, prin semnale luminoase, o sinteză „de novo” în celule vii – adică instrucțiuni care nu copiază ADN-ul sau ARN-ul existente în celule și nici nu se bazează pe material genetic introdus din exterior. Altfel spus, modificările genetice despre care vorbea Church sunt azi nu doar posibile, ci se fac de la distanță.
Dar Church este și antreprenor; el este fondatorul companiei Nebula Genomics, care oferă servicii de secvențiere a genomului și, doritorilor, răspunsuri privind eventualele riscuri clinice deduse din genom, la schimb cu dreptul Nebula de a vinde companiilor farmaceutice datele genetice ale clienților. Ceea ce seamănă foarte mult cu una dintre ideile lui Epstein, rezultată din Dosar: crearea unui motor de căutare în ADN-ul uman care să poată identifica „legături genetice cu boli cum ar fi cancerul”.
Secretul vieții veșnice
Preocuparea lui Epstein pentru prelungirea propriei vieți este bine documentată în Dosar (și intră în coliziune cu scenariul oficial al morții sale prin suicid). Dar această obsesie caracterizează întreg domeniul transumanismului – de fapt, s-ar putea susține că este principalul motor al acestei ideologii.
Super-transumanistul Peter Thiel, cu care Epstein a avut diverse legături financiare, suspectat că primește transfuzii cu „sânge tânăr” (Inc. relata, în 2016, că faptul este cunoscut în cercurile lui de apropiați) a negat că ar fi vampir, dar admite că face multe tratamente pentru întinerire și prelungirea vieții. El a contribuit cu bani la înființarea fondului de investiții The Longevity Fund și a organizației non-profit SENS Research Foundation – ambele, susținătoare ale inițiativelor și companiilor din zona longevității și mari promotoare ale eliminării piedicilor puse de legislație în calea biotehnologiei. Unul dintre colegii lui Thiel la SENS este gerontologul radical de origine britanică Aubrey de Grey, zis și „profetul imortalității” – director științific al unei fundații care se cheamă „Mathusalem”, incidental bănuit de pedofilie.
Co-fondatorul Google, Sergey Brin, și el un apropiat al lui Epstein, a înființat o companie de biotehnologie super-secretă numită „Calico”, unde lucrează pentru a „rezolva problema morții”.
Jeff Bezos, patronul Amazon, care a luat cina cu Epstein imediat după eliberarea acestuia din închisoare, ar fi investit masiv în Altos Labs, o companie care dezvoltă o „tehnologie de reprogramare” care, pornind de la celule, își propune să întinerească și revitalizeze întregul organism.
Așa cum s-a relatat pe larg în presă, Epstein dorea să-și prezerve părți din corp prin criogenie. Mai sus-menționatul geniu Marvin Minsky, părinte al cercetărilor cognitive în domeniul inteligenței artificiale, a și făcut-o: a fost „crio-conservat” în 2016.
Și Ray Kurzweil, geniul futurist – actualmente director de inginerie la Google – care ne-a prezis că ne vom uni cu mașina și că „singularitatea” va avea loc până în 2045, și-a rezervat un loc la congelatorul etern, prin compania Alcor; deși nu există probe că l-ar fi cunoscut pe Epstein, Kurzweil a participat la mai multe evenimente organizate de Edge alături de alți oameni de știință sponsorizați de Epstein.
Și Nick Bostrom, filosoful de la Oxford care conduce azi mai sus menționata Humanity+, e programat pentru congelare. Epstein a finanțat Humanity+ (fostă World Transhumanist Association) mai ales în perioada în care organizația era condusă de Ben Goertzel și desfășura un proiect numit OpenCog Hong Kong Project pentru crearea de agenți IA capabili să opereze în lumi virtuale (medii simulate), cu un accent pe înțelegerea și exprimarea emoțiilor și care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea robotului umanoid Sophia:
Câteva ultime mențiuni. Doi dintre cei „Patru Călăreți” (ai Apocalipsei) din fruntea Noului Ateism – Daniel Dennett și Richard Dawkins – au întreținut contacte cu Epstein; ambii sunt susținători ai teoriei mecaniciste a conștiinței și au contribuit cadre filosofice și teoretice care legitimează ipoteza conștiinței reproductibile și transferabile. În aceeași categorie ar intra și Steven Pinker, adept al teoriei că mintea umană este un sistem computațional evoluat (în sensul darwinist) și cogniția se bazează pe algoritmi care pot fi surprinși, controlați, reproduși.
Fizicienii Gerard ‘t Hooft, David Gross și Frank Wilczek (cu toții laureați ai Premiului Nobel), precum și Lawrence Krauss – cu toții interesați de potențialul substrat cuantic al conștiinței, au beneficiat de finanțări și de serviciile de intermediere oferte de Epstein. Cu toții au participat, în 2006, alături de marele fizician Stephen Hawking (la care am să revin în Partea a III-a), la Conferința „Confronting Gravity”, finanțată de Epstein și organizată pe Insula St. Thomas – un eveniment privat și foarte restrâns, la care s-au discutat subiecte precum gravitația cuantică, constanta cosmologică și expansiunea universului. Participanții la evenimentul exclusivist au fost invitați, după conferință, pe insula lui Epstein, Little St. James.
Afinități elective
Lista membrilor rețelei transumaniste a lui Jeffrey Epstein ar putea continua, dar închei cu o anecdotă relatată de Douglas Rushkoff – teoretician media și critic al tehnologiei calificat de MIT Technology Review, în 2012, drept „unul dintre primii zece cei mai influenți intelectuali ai lumii”.
Într-un clip postat recent pe YouTube, Rushkoff povestește propria lui participare, pe la jumătatea anilor nouăzeci, la un dineu care – fără ca Rushkoff, tânăr aspirant pe-atunci, s-o știe – era finanțat de Epstein, și a cărui vedetă era mai sus-menționatul Richard Dawkins, cu care Rushkoff a reușit, cu acea ocazie, să intre într-o dispută.
Dawkins, își amintește Rushkoff, susținea ceea ce susține, de altfel, în toate cărțile sale: că „oamenii sunt mașini de supraviețuire, roboți programați să opereze orbește pentru prezervarea moleculei egoiste cunoscute drept genă”; iar, la nivel social și cultural, ei poartă și pun în executare memele, în același mod în care un computer derulează un program. Rushkoff comenta:
„Modelul lui Dawkins – de om ca «hardware» – era super compatibil cu modelele din tehnologie și afaceri care mizează pe manipularea și exploatarea ființelor umane, iar nu pe punerea lor în valoare… Iar, dacă oamenii nu fac decât să răspundă pasiv la coduri genetice sau culturale, atunci de ce să nu fie chiar ei cei care scriu codul și fac bani din asta, nu?
Ăștia sunt oamenii de știință pe care-i plăcea și cultiva Epstein, pentru că-l ajutau să formuleze o viziune despre lume care-i legitimează pe cei care exploatează alte ființe umane. Din punctul lor de vedere, oamenii nu sunt cu adevărat vii sau conștienți; ei acționează exclusiv în slujba propriei genetici…
Nu erau neapărat altfel decât alți oameni… dar trăiau într-un sistem de putere, într-o structură de permisiuni care invită oamenii să cedeze pornirilor lor cele mai josnice. O structură de permisiuni dezumanizată, hiper-raționalizată, sociopată, care este de acord cu violarea unor fete de 12 ani – și care este aceeași structură care permite masacrul, genocidul, sclavia…
Impunitatea de care par că se bucură acești oameni este o demonstrație publică a puterii lor, dar și o probă a impotenței voinței noastre colective de a acționa în numele victimelor sau de a ne proteja.
Ce ne spune această impunitate este că acel simț moral ori spiritual pe care îl avem cu toții, îl simțim organic – că umanitatea noastră, până la urmă – sunt futile; sunt o iluzie bolnavă.”
Revin cu Partea a III-a și ultima.
