American Thinker publică rezultatele unui studiu condus de Lucy Foulkes (psiholog, Universitatea Oxford) și recent publicat în Nature Reviews Psychology sub titlul „The psychological consequences of mental health awareness efforts”, potrivit cu care campaniile de informare privind problemele de sănătate mintală produc probleme de sănătate mintală la indivizi sănătoși.
Timp de decenii, industria medicală și farmaceutică, autoritățile de sănătate publică și aliații lor din mass media și educație au adoptat premisa că nivelul de sănătate mintală al populației poate fi îmbunătățit prin campanii, programe școlare, anunțuri și reclame în mass media și pe platformele de socializare online care informează publicul despre existența acestor probleme, reduc stigma asociată lor și îndeamnă populația să apeleze la psihologi, psihiatri și consultanți.
Greșit, se vede treaba. Rezultatul acestor eforturi, chiar bine intenționate să fie, este contrar: ele sporesc în mod artificial nivelul de stres, gonflează diagnosticele și transformă emoții umane normale în „tulburări psihice”.
Aceste campanii coboară ștacheta a ce înseamnă „tulburare psihică”, învață oamenii să califice drept patologice emoții umane normale și să se identifice cu tulburări psihologice de care nu suferă, imitând inconștient diferite simptome, până când nu mai pot ieși din cercul vicios.
Cele trei mecanisme principale care duc la aceste rezultate dezastruoase sunt, potrivit studiului:
Coborârea ștachetei pentru diagnostic: materialele de informare folosesc definiții foarte ample pentru diversele boli și tulburări. Menționând stresul, de pildă, ori singurătatea sau tristețea ca simptome generice, ele transformă emoții umane normale în patologie și mulți indivizi ajung să-și aplice singuri diagnostice pe baza acestor informări, deși nu întrunesc condițiile clinice.
Urmărirea permanentă a simptomelor și reinterpretarea: campaniile îndeamnă oamenii să fie veșnic vigilenți la potențiale indicii, să-și urmărească permanent propriile emoții și stări interioare, ceea ce duce la interpretarea oricărei fluctuații altminteri normale drept simptom. Studiile arată că simpla informație că „stresul face rău” sporește stresul, iar așa-zisele „avertismente privind potențial stres emoțional” („trigger warnings”) de care sunt pline azi televiziunile și platformele online nu fac decât să crească anxietatea.
Identificarea cu boala se transformă în realitate: odată ce persoana își aplică singură sau primește de la alții eticheta de „tulburare psihologică”, ea se va comporta tot mai mult potrivit acelui profil. Campaniile de popularizare a tulburării de atenție numite ADHD, de pildă, au dublat numărul de diagnostice la adulți de fapt sănătoși; chiar și informările despre tulburări inexistente produs simptome reale (dureri de cap, grețuri).
Astfel că, „în ciuda miliardelor de dolari cheltuiți pe campanii de informare menite să ajute și protejeze tineretul – de la programe școlare la clipuri pe TikTok și de la campaniile periodice ale corporațiilor la inițiative guvernamentale – nivelul de sănătate mintală a tinerilor a scăzut dramatic”.
Datele autorității americane de sănătate publică arată că în jur de 40% dintre adolescenții americani suferă azi de sentimente de tristețe și deznădejde și foarte mulți dintre ei primesc tratament medicamentos. Problema a fost exacerbată de platformele online; 80% din clipurile de informare privind sănătatea mintală care apar pe TikTok (platformă urmărită mai ales de adolescenți, extrem de vulnerabili la sugestii și contaminare) simplifică grosier problematica sau oferă informații greșite.
Articolul arată că aceleași mecanisme pot explica și „epidemiile” de disforie de gen, ADHD, anxietate care bântuie tinerii cu acces la ecran.
Autorii studiului nu cer stoparea campaniilor de informare, ci transformarea lor în instrumente care să educe mai ales tinerii să nu își aplice singuri diagnostice și să nu considere orice emoție neplăcută sau fluctuație emoțională ca simptom al unei patologii.
„Tinerii trebuie învățați stoicismul, nu fragilitatea. Mai mult, fragilitatea nu mai trebuie recompensată prin transformarea ei într-o clasă protejată sau într-o identitate specială care conferă privilegii celor care se auto-identifică a face parte din ea. Ceea ce corespunde unei înțelepciuni vechi de când lumea: caracterul se formează în condiții vitrege, nu prin veșnică validare. Credința, familia, disciplina și comunitatea au protejat sănătatea mintală timp de generații mult mai bine decât chestionarele de pe TikTok sau consilierii școlari care bifează simptome pe formulare. Este momentul să oprim această epidemie, indusă în mod artificial de chiar așa-zisul ei tratament, înainte ca o nouă generație să fie învățată că emoțiile cauzate de greutățile firești ale vieții sunt tulburări mintale permanente.”
Sursa în text.
