The Guardian raportează că NATO organizează întâlniri confidențiale cu directori de televiziuni, scenariști, regizori și producători din întreaga Europă. În funcție de cine comentează, este fie un efort de propagandă, fie pur și simplu, așa, o discuție amicală cu militari, să afle și artiștii ce e cu securitatea asta europeană.
Potrivit informațiilor obținute în exclusivitate de The Guardian, NATO a ținut deja trei astfel de întruniri cu profesioniști din Los Angeles, Bruxelles și Paris, urmând să continue „seria de conversații intime” luna viitoare, la Londra, unde se va întâlni cu scenariști din asociația scriitorilor profesioniști din Marea Britanie (Writers’ Guild of Great Britain – WGGB).
Unii dintre invitații la întâlnirea planificată la Londra, relatează articolul, au fost „consternați”; „simt că au fost convocați să participe la un «efort de propagandă pentru NATO»”. Consternare și suspiciune sporite de faptul că întrunirea urmează să aibă loc potrivit „regulii Chatham House” (folosită și de Bilderberg), anume că participanții au voie să folosească informațiile obținute (că de-aia li se și dau), dar nu pot dezvălui identitatea celor prezenți.
Tema discuțiilor este „evoluția situației privind securitatea în Europa și nu numai”, reflectată concret în „trei proiecte separate”, aflate în derulare și „inspirate, cel puțin parțial, din discuțiile avute până acum”. La baza demersului stă convingerea NATO că „viitorul constă în cooperare și compromis, în hrănirea relațiilor de prietenie și a alianțelor” cu lumea artistică, iar scopul este acela ca industria de film și divertisment să preia mesajele alianței militare („e suficient să se preia, într-una din poveștile viitoare, chiar și un mesaj foarte simplu”).
Alan O’Gorman, scenaristul filmului Christy (premiul pentru cel mai bun film la Irish Film & Television Awards 2026) a calificat inițiativa drept „scandaloasă” și „propagandă pe față”, spunând că mai mulți scenariști invitați la întâlnire „au fost foarte ofensați la ideea de a folosi arta în sprijinul războiului” și s-au simțit chemați să „contribuie la propaganda NATO” pentru război: „Cred că se încearcă răspândirea panicii în Europa într-un moment în care stăm prost cu apărarea. Văd asta în Irlanda, unde mass media și guvernul a început să prezinte NATO într-o lumină pozitivă și să se alinieze tot mai mult la obiectivele alianței. Dar cred că irlandezii, în marea lor majoritate, nu vor să aibă nimic de-a face cu războaiele asupra unor țări străine”. De unde și nevoia acestei cooperări reciproc avantajoase.
La rândul lui, Faisal A Qureshi, producător și scenarist veteran în industria cinematografică, a comentat: „riscul pentru orice creator care se lasă atras în lumea rapoartelor militare și de servicii, unde totul este protejat de anonimat, este să fie sedus de ideea că ar avea acces la cunoașteri secrete; de ideea că există o lume în nuanțe de gri, în care moralitatea este contorsionată în așa fel încât să justifice abuzurile la adresa drepturilor omului, sub pretenția că sunt comise pentru binele comun”.
Vor rezista artiștii la aceste uverturi insidioase? Qureshi se îndoiește profund: „O autoritate care nu comunică, de regulă, cu publicul tocmai le-a dat ceva înfășurat într-o poleială de adevăr, iar asta le creează sentimentul că sunt, cumva, privilegiați”.
Dar există, desigur, și mulți care promovează deschis întărirea relațiilor dintre NATO și lumea artelor. Un think tank european numit „Centrul pentru Reformă Europeană” a emis, la începutul acestui an, un raport care cere guvernelor să angajeze un dialog cu liderii culturali, inclusiv producători, scenariști și regizori, pentru a convinge publicul european să susțină creșterea cheltuielilor militare și a „spune o poveste mai convingătoare despre necesitatea acestor investiții în apărare”.
În 2024, opt scenariști (printre care și unii care au lucrat la serialele americane Friends și Law and Order) au fost invitați la sediul NATO din Bruxelles de un alt think tank, de data asta american (Center for Strategic and International Studies) pentru a primi informații despre politica de securitate.
Un oficial NATO a spus că inițiativa vine în urma interesului exprimat de artiști, care – curioși cum îi știm – vor foarte mult să afle ce este, ce face, cum funcționează, care sunt obiectivele NATO și că la evenimente participă, cum era de așteptat, și „societatea civilă”, și „comunitatea think tank”.
Iar un purtător de cuvânt al asociației britanice WGGB declară că nu există motive de îngrijorare: „În calitate de reprezentanți ai sindicatului scenariștilor, am primit invitații de la organizații terțe care pot fi utile, profesional vorbind, membrilor noștri, sau care le pot servi interesele. Faptul că oamenii participă la aceste interacțiuni nu înseamnă, neapărat, că girăm aceste organizații. Invitația de la NATO, pe care am transmis-o membrilor noștri, privește un eveniment la care se poartă discuții; și scenariștii pot pune întrebări, pot vorbi liber, pot obține informații utile. Membrii noștri sunt liber-cugetători – o calitate valoroasă, chiar vitală, în meseria noastră”.
Motiv pentru care mă aștept la aceleași filme HD cu eroi, dar mai ales cu eroine regulamentar de independente, puternice și curajoase, care nu vor mai lupta doar cu inechitatea și cu inegalitatea de șanse; cu turmele de vaci, automobilele personale și schimbarea climatică; cu limitele biologice și chiar ontologice; cu facerea de copii, cratița și patriarhatul – ci și cu alți dușmani foarte răi.
Sursa în text.
