Potrivit unui studiu publicat în Science Advances, cercetătorii de la Columbia University dezvoltă niște roboți capabili să „crească”, să se „vindece” și să se adapteze la mediul înconjurător „mâncând” alți roboți. Procesul, care, suntem asigurați, „seamănă foarte mult cu metabolismul unei ființe vii”, permite robotului să integreze în propriul corp materiale de la alte mașini, crescându-și rezistența și autonomia.
„Adevărata autonomie înseamnă nu doar că robotul trebuie să gândească singur, dar trebuie să se și întrețină fizic singur. La fel cum viața biologică absoarbe și integrează resurse, și roboții aceștia cresc, se adaptează și se repară folosind materiale din mediul lor sau de la alți roboți” a declarat unul dintre oamenii de știință implicați în proiect.
Presupusa problemă care a născut nevoia de a crea roboți canibali este, pare-se, aceea că, în timp ce, grație progreselor în domeniul IA, capacitatea roboților actuali de a „gândi ca un om” a tot crescut („reducând tot mai mult diferențele dintre robotică și biologie”), există încă „niște funcții biologice pe care roboții încă nu le pot reproduce”.
Nu știu de ce ar fi asta o veste proastă, dar oamenii de știință nu pot, pare-se, accepta să rămână în urmă față de Creație.
Pentru moment, au inventat ceva care se cheamă Truss Link, o bară robotizată, cu magneți, care se contractă și se extinde, târându-se, astfel, pe suprafețe, pentru a se conecta la alte Truss Links și a crea niște structuri complexe și capabile de adaptare, „aproape ca un organism viu”. Testele au demonstrat că roboții se pot auto-asambla sau auto-repara „înghițind ” alte Truss Links și încorporându-le în propriile sisteme, cu eliminarea fragmentelor defecte.
„Pe măsură ce cedăm tot mai multe aspecte ale vieții noastre roboților – de la mașini fără șofer la manufactura automatizată, ba chiar domeniul apărării și al explorării spațiului – trebuie să ne întrebăm cine va avea grijă de acești roboți? Nu ne putem baza pe oameni să facă mentenanța acestor mașini. În cele din urmă, roboții trebuie să învețe să-și poarte singuri de grijă”.
Deci, cel puțin de grija asta am scăpat. Pe de altă parte, deși relatarea de presă nu spune, noi știm că se lucrează intens la biocomputere, inclusiv „celule neuronale vii care sunt conectate la cipuri și învață să conducă roboți”. Oamenii de știință spun – și noi îi credem de fiecare dată – că aceste celule neuronale vii provin de la „organoide”, adică n-ar fi recoltate de la om. Chiar și așa să fie, ele imită perfect celulele noastre cerebrale, asta fiind și ideea.
Ceea ce naște întrebarea, în dulcele stil horror SF, dacă unui robot canibal nu ar putea să i se pară apetisantă, la un moment dat, și o persoană umană, posesoare fiind ea de „piese de schimb”. Unde mai pui că, în condițiile în care roboții seamănă tot mai mult cu oamenii (și viceversa), pot apărea și confuzii.
Sursa: Discover Magazine
