Actorul preferat

Pare-se că ne îndreptăm spre punctul la care în filme vor juca plăsmuiri ale inteligenței artificiale, nu actori. Fac aici predicția că vor exista opțiuni – vei putea să-ți alegi ce actor vrei să vezi într-un anume film. Vrei Matrix cu Louis de Funès? Vrei Argo cu Charlie Chaplin? Posibilitățile de divertisment sunt amețitoare.

În caz că vă închipuiți că am citit eu prea mult SF – ceea ce nu neg – poate nu ați auzit de Tilly Norwood, o proiecție digitală promovată de diverși la Hollywood ca viitorul industriei cinematografice: creații IA care să înlocuiască actorii. Tilly seamănă atât de bine cu atât de multe steluțe lipsite de har din realitate că te și întrebi de ce a mai fost necesară. Răspuns: pentru că, spre deosebire de fake-urile în carne, oase, și HD, deepfake-urile digitale sunt mult mai ieftine și nici nu au fițe de vedetă; nu cer nimic, nu te obligă să le asculți opiniile despre lume, viață, politică și sănătate publică, și acceptă orice rol.

În plus, se pot face astfel de „actori digitali” care să arate ca actori îndrăgiți de public. Vii sau morți – cazul lui Val Kilmer, decedat acum un an.

Revista Variety anunță că o plăsmuire digitală care-l copiază pe Val Kilmer va fi distribuită în filmul intitulat, pe măsură, „As Deep as the Grave”, pe care Kilmer, bolnav de cancer fiind, nu a mai apucat să-l facă, deși contractase rolul. Kilmer urma să joace rolul unui preot catolic pe nume Fintan, care era, în același timp, și șaman amerindian, cum se mai întâmplă.

Regizorul producției, Coerte Voorhees, spune că rolul era proiectat special pentru Kilmer: „El era actorul pe care îl voiam în acest rol. Era croit în mare parte pentru el. Se baza pe rădăcinile lui amerindiene și pe dragostea lui pentru Southwest.”

Kilmer nu a mai apucat să toarne nici măcar o scenă, dar Voorhees are soluția: își va realiza viziunea folosindu-se de IA generativă: „În mod normal, am angaja un alt actor”, spune Voorhees. „Eu sunt total pentru a lucra cu actorii noștri și avem câteva prestații sclipitoare în film. Dar nu putem reface acum tot filmul. Nu avem buget. Nu suntem un studio mare. Așa că ne-am gândit la modalități inovatoare de a rezolva problema. Și am realizat că tehnologia este de partea noastră”.

Dar să nu fim mizeri; nu este vorba doar de bani. De fapt, „Val și-ar fi dorit chestia asta”. Și n-o spune numai Voorhees ci, pare-se, și familia lui Kilmer: „Familia lui mi-a tot spus cât de important li se pare să facem acest film și că Val voia să fie parte din acest proiect. Chiar credea că este o poveste importantă și voia ca numele lui să fie asociat cu ea. Sprijinul ăsta mi-a dat și mie încrederea de a spune: bun, haide s-o facem. Chiar dacă unora li s-ar părea controversat, asta este ceea ce și-ar fi dorit Val”.

Mercedes Kilmer, fiica actorului, a declarat că susține filmul, subliniind că tatăl ei a fost „un om profund spiritual” care ar fi rezonat cu „o poveste despre descoperire și iluminare” în Sud-Vestul american. „El urmărea mereu cu optimism tehnologiile noi ca unealtă de a extinde posibilitățile narațiunii”. Eu nu deduc de-aici dorința lui Kilmer de a fi resuscitat digital, dar cine-s eu să știu ce și-ar fi dorit tatăl alteia.

În orice caz, pornind de la aceste premise foarte spirituale – ba chiar spiritiste – Voorhees a început deja să însăileze personajul din fotografii și și înregistrări ale vocii lui Kilmer. Iar, acum, că Val e mort, se pot folosi chiar imagini cu el mai tânăr și mai arătos – corectând efectele bătrâneții și bolii, ca-n orice resurecție transumanistă care se respectă. Iar vocea lui Kilmer spre finalul vieții – afectată de cancer – e numai bună pentru preotul-șaman, care, în film, suferă de tuberculoză.

Comentând inițiativa, Gizmodo amintește că, totuși, Val Kilmer „avea credințe neconvenționale”: „Aprecia atât de mult profesia de actor încât credea că actorii înțeleg experiențele pe care le joacă la un nivel mai profund decât le resimt oamenii în viața reală. De exemplu, într-un interviu din 2005, Kilmer a afirmat că Jude Law, care jucase rolul lui Kilmer tânăr într-un film, ar fi știut mai multe despre cum e să fii Val Kilmer decât însuși Val Kilmer”.

Am înțeles cu postmodernismele; problema e că un deepfake digital nu poate simți nimic, cu atât mai puțin ceva mai profund decât o ființa umană. Se pare că tehnologia ia mise en abyme în sensul cel mai literal.

Sursele în text.