Mojmir Babacek, unul dintre semnatarii celebrei Carte 77 în Ceholsovacia comunistă și, de-atunci încoace, autor pe diverse subiecte politice și filosofice, a publicat recent o scrisoare deschisă prin care invită cetățenii să solicite Uniunii Europene declasificarea tuturor tehnologiilor de control de la distanță asupra sistemului nervos uman. Babacek avertizează că aceste tehnologii există, cel mai adesea departe de ochii publicului, și pot fi folosite de guverne pentru lichidarea libertăților individuale și a democrației.
Traduc aici textul scrisorii deschise propuse de Babacek pentru presa internațională.
Undeva între 55 și 70% din corpul uman constă în apă. Mare parte din această apă conține particule cunoscute ca „ioni”, care sunt atomi sau molecule care fie au pierdut, fie au câștigat un electron în plus, astfel că au sarcină electrică, negativă sau pozitivă. Lichidele din corpul uman, bogate în acești ioni, pot fi asemănate cu electroliții – substanțe care conduc electricitatea și pot funcționa ca niște antene. Activitatea sistemului nervos uman este predominant caracterizată de curenți electrici care apar din circulația acestor particule încărcate electric prin fibrele nervoase. Informația din creier este comunicată prin numărul și frecvența impulsurilor nervoase, intensitatea senzațiilor și percepțiilor fiind, în mod normal, corelată cu intensitatea curentului electric. Astfel că sistemul nervos uman operează de o manieră similară cu un sistem digital, putând fi comparat cu un computer – și conectat la un computer.
Ca răspuns la stimulii care îi atrag acestuia atenția, frecvențele impulsurilor nervoase din diferite zone ale creierului se sincronizează. Livrând creierului cantitatea necesară de impulsuri electrice, magnetice sau electromagnetice, la o anumită frecvență, se poate induce în mod artificial o activitate neuronală care corespunde unei anumite activități cerebrale naturale.
Încă din anii cincizeci, omul de știință spaniol José Delgado a efectuat, în Statele Unite ale Americii, experimente de stimulare electrică a creierului. Printre altele, el a reușit, prin acest tip de stimulare, să determine o pisică să-și ridice laba, inclusiv în timp ce executa un salt, ceea ce i-a periclitat aterizarea.
Testele au inclus și oameni; unul dintre subiecți, nereușind să-și extindă brațul stimulat electric să rămână îndoit, a spus: „Cred că electricitatea voastră este mai puternică decât voința mea”. Experimentele lui Delgado au probat că stimularea electrică poate afecta semnificativ funcțiuni precum respirația, ritmul cardiac și chiar și secrețiile viscerale.
Mai multe femei supuse experimentelor s-au oferit să se mărite cu psihologii după ce le-a fost stimulat centrul nervos asociat cu plăcerea.
În 1962, omul de știință american Allen H. Frey a reușit să creeze sunete în creierul subiecților, pulsând microunde; experimentele au putut fi apoi reproduse de multe ori și au fost recunoscute de Organizația Mondială a Sănătății. în 2012, Allen H. Frey scria că SUA a negat în mod repetat veridicitatea cercetărilor privind efectele microundelor asupra creierului uman pentru a ascunde dezvoltarea de arme biologice cu microunde (n-ar trebui să surprindă pe nimeni că acest articol a dispărut de pe pagina web a publicației The Scientist).
Cu alte cuvinte, cercetările în acest domeniu au continuat, dar au fost clasificate.
În 2011, un alt om de știință de origine spaniolă, Rafael Yuste, a propus dezvoltarea de tehnologii care să „înregistreze fiecare activitate a fiecărui neuron”. Ambițiosul proiect, formulat după modelul Human Genome Project și descris într-un document de principiu, contrasemant, printre alții, și de Yuste, a fost aprobat, în 2013, de președintele american Barack Obama, care a anunțat apoi U.S. BRAIN Initiative, un program care continuă și azi să finanțeze, cu miliarde de dolari, peste 500 de laboratoare de neuroștiințe; programul ar trebui să se încheie la sfârșitul acestui an.
În siajul inițiativei americane, Uniunea Europeană a anunțat proiecte similare și este foarte probabil ca, deși nu sunt făcute publice, eforturi comparabile să se desfășoare azi și în Rusia și China.
Aceste cercetări au culminat cu crearea unor hărți extraordinar de detaliate ale activității cerebrale, hărți care permit reproducerea artificială a acțiunilor oricărui neuron din creier cu ajutorul neurotehnologiilor. Faptul că la aceste cercetări nu au participat, în mod colectiv, oameni de știință din întreaga lume arată că rezultatele urmau să fie folosite, printre altele, la dezvoltarea de arme.
La fel ca Robert Oppenheimer sau Andrei Saharov – oameni de știință care au trebuit să se confrunte cu implicațiile morale ale invențiilor lor în domeniul nuclear – Rafael Yuste a exprimat mari îngrijorări cu privire la efectele catastrofale pe care le-ar putea avea aceste descoperiri, dacă sunt folosite în scopuri malefice. El a înființat chiar și o fundație – Neurorights Foundation – care încearcă să determine Organizația Națiunilor Unite să ia măsuri de apărare a drepturilor omului în fața abuzurilor care pot rezulta dintr-o cunoaștere atât de detaliată a activităților creierului uman cu ajutorul neurotehnologiilor.
Potrivit raportului „Foundations and principles for the regulation of neurotechnologies and the processing of neurodata from the perspective of the right to privacy”, întocmit de raportorul special al ONU pentru dreptul la viață privată, Ana Brian Nougrère, Rafael Yuste a inclus, printre riscurile majore pe care le produce dezvoltarea neurotehnologiilor:
„potențialul de a altera anumite caracteristici umane fundamentale, precum autonomia, responsabilitatea morală, liberul arbitru, demnitatea, identitatea, secretul vieții mintale… integritatea și securitatea corporală”, precum și potențialul de a „cauza vătămări fizice și manipularea mintală a ființelor umane”.
Yuste a avertizat, de asemenea, că „deturnarea creierului (brainjacking) poate include și furtul de informație (cu violarea dreptului la secretul vieții mintale). În plus, se pot introduce viruși sau echipamente neurale conectate la Internet care să permită unor indivizi sau organizații (hackeri, corporații sau agenții de stat) să urmărească și chiar să manipuleze experiența mintală a indivizilor”.
Raportul Comisiei consultative a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 2024, intitulat „Impact, opportunities and challenges of neurotechnolboy with regard to the promotion and protection of all human rights” arată că:
„Neurotehnologiile atacă înseși fundamentele sistemului de drepturi și libertăți și pot fi utilizate în moduri care erodează democrația și statul de drept…
Neurotehnologiile pot fi utilizate pentru a interveni în viața indivizilor și a-i manipula. Prin intermediul echipamentelor de neuromodulare, procesele fizice și mintale din sfera interioară a indivizilor pot fi alterate în moduri similare cu ceea ce se cheamă «spălare pe creier»…
De asemenea, ele pot interfera cu dreptul individului de a lua în mod autonom decizii în viață, fără intervenții sau intimidare din exterior (dreptul la autonomia decizională) și pot încălca dreptul la viață privată folosind în mod neautorizat datele personale colectate…
Mai mult, unele tipuri de neurotehnologii pot afecta sănătatea mintală a individului, și pot provoca alterări ale personalității, echilibrului psihologic și simțului identității individuale…
Așa cum s-a demonstrat deja, strategiile de «neuro-marketing» pot fi utilizate cu succes pentru a condiționa formarea opiniilor și a influența procesele decizionale ale indivizilor.
Acest lucru permite, la un nivel fără precedent, manipularea comportamentală a indivizilor de către actori privați, cum ar fi inginerii de marketing sau activiștii politici.
Odată cu comercializarea pe scară largă a acestor tehnologii pentru uz personal, inclusiv în timpul somnului, riscul ca astfel de interferențe să aibă loc fără consimțământul sau știrea individului este foarte mare.”
Raportul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului nu recunoaște în mod expres că aceste efecte se pot produce de la distanță; singura aluzie în acest sens apare la pagina 4 (punctul 11), unde se spune:
„Echipamente invazive de stimulare a creierului se folosesc peste tot în lume de decenii, fiind implantate pentru tratarea diverselor condiții neurologice.
Numai că această «tehnologie cu cipuri» este folosită mult dincolo de granițele domeniului medical. Recent, o companie a dezvoltat o interfață sigură pentru comunicare «prin puterea gândului» și efectuează teste pe scară largă ale acestei tehnologii, care poate fi implantată în creier prin vasele de sânge.
Alte companii fac deja reclamă unor implanturi invizibile «cosmetic» care permit utilizatorilor să-și controleze computerele sau telefoanele mobile de la distanță.”
Compania care dezvoltă „cipuri” sau implanturi care pot fi introduse prin fluxul sanguin folosește, cel mai probabil, nanoparticule de grafen pentru instalarea unor „antene” suplimentare în creier, care sporesc eficiența microundelor pulsate cu care se face comunicarea. Fiind cel mai puțin nociv nanomaterial, grafenul poate fi folosit pentru așa-zisa „comunicare non-invazivă” – de altfel, el este utilizat azi pe scară largă pentru tratarea diferitelor boli neurologice. Grafenul poate fi instalat în creier și prin alimente sau aerosoli – altfel spus, poate pătrunde în fluxul sanguin prin ingerarea unor alimente sau prin respirație.
Organizația Națiunilor Unite nu poate decât să facă recomandări guvernelor – și, în documentele mai sus menționate, ea recomandă adoptarea de legi care să protejeze cetățenii de abuzuri comise prin intermediul acestor neurotehnologii. Dar ONU nu recomandă interzicerea microundelor pulsate sau a altor forme de energie care pot manipula mintea oamenilor, individual sau colectiv, la scară mică sau global, de la distanță. Motivul pentru care nu o face este că aceste tehnologii sunt clasificate ca secrete de securitate națională.
Într-un articol publicat pe 6 iunie 1992 sub titlul „Купите устройство для слежки за соседями” („Cumpără echipament ca să-și spionezi vecinii”), ziarul rusesc Komsomolskaia Pravda avertiza că, în 1990, subiectul controlului de la distanță asupra funcțiilor cerebrale era inclus pe „Lista informațiilor interzise la publicare” în Federația Rusă.
În noiembrie 2000, Comisia de securitate a Dumei de Stat și-a publicat concluziile privind „Includerea unui amendament la Articolul 6 din Legea federală privind armele”, afirmând că „efectele radiațiilor de microunde cauzează false percepții ale realității” și că (pentru a influența masele), radiațiile „pot fi transmise, ca prin niște antene, prin linii telefonice, conducte de căldură sau apă, televizoare, semnalizarea pentru incendii”. Aceste concluzii nu au fost pubicate în presa rusească.
În noiembrie 2016, săptămânalul polonez NIE scria că, întrebat de jurnaliști de ce nu și-a respectat promisiunea de a constitui o comisie care să ancheteze sesizările cetățenilor polonezi care se plângeau că sunt atacați cu arme electromagnetice, ministerul polonez al apărării a răspuns că subiectul este protejat de legea secretului de stat și privește apărarea națională (ca și articolul lui Allen H. Frey din The Scientist, care menționa clasificarea armelor biologice cu microunde, articolul respectiv nu mai poate fi găsit pe site-ul NIE).
În ultimul paragraf al mai sus menționatului document emis de raportorul special al ONU pentru dreptul la viață privată, ONU recomandă guvernelor să-și educe cetățenii cu privire la „beneficiile și riscurile asociate neurotehnologiei”, ceea ce ar „permite oamenilor să le înțeleagă mai bine impactul, să ia decizii în cunoștință de cauză depsre datele lor neuronale și să ceară respectarea drepturilor lor în această nouă eră tehnologică”.
Din păcate, aceste publicații ONU nu sunt menționate în presa mondială, ceea ce arată că guvernele vor să ascundă informația privitoare la aceste tehnologii represive, care contrazic frontal toate politicile lor oficiale privind drepturile omului.
În 2008, președintele Hondurasului (între timp îndepărtat de la putere), Manuel Zelaya, se plângea că, în timp ce se afla sub asediu în clădirea ambasadei Braziliei din Honduras, fusese victima unui „bombardament electronic cu microunde”. Întrebat de Amy Goodman, gazda programului Democracy Now!, care este urmărit în întreaga lume, dacă știa că armata Hondurasului deținea astfel de tehnologii, Zelaya a răspuns: „Da, evident”. Altfel spus, aflat în acea situație cu totul excepțională, a fost dispus să confirme public existența acestor arme.
Eforturile serviciilor americane de informații de a nega că așa-zisul „Sindrom Havana” este produs de țări străine nu face decât să dea naștere la suspiciunea că SUA vrea să folosească aceste tehnologii pentru a controla întreaga populație a lumii, așa cum a propus, în 1994, Strategic Studies Institute de la US War College.
Suspiciunea că SUA vrea să controleze lumea prin neurotehnologii a fost agravată de faptul că noul președinte SUA, Donald Trump, a stopat finanțarea ONU (un total de 2,7 miliarde de dolari), ceea ce a dus la concedierea a 20% din personalul organizației. Oare a fost aceasta o încercare de împiedica ONU să facă publice informații care ar fi obligat guvernele să declasifice aceste arme? Înainte lui Trump, președintele Joe Biden împiedicase, deja, Uniunea Europeană să facă publice și să interzică aceste neurotehnologii în legea privind IA, blocând comenzile de gaz lichefiat din SUA, ceea ce ar stopa, practic, creșterea economică a Europei după 2030. Donald Trump nu a autorizat încă noi comenzi de LNG din SUA.
În acest moment, reprimarea libertății presei slujește la implementarea acestei tehnologii de guvernare la nivel mondial, pentru instalarea unui nou tip de totalitarism.
Devine tot mai evident că guvernele nu doresc să-și asume răspunderea pentru libertatea propriilor cetățeni și respectarea drepturilor lor fundamentale. Asta ridică întrebarea dacă nu ar fi cazul ca ONU să primească o autoritate mai mare, dincolo de emiterea de simple recomandări, devenind o instituție democratică aptă să se asigure că statele respectă o interdicție de utilizare a neurotehnologiilor pentru suprimarea drepturilor omului la nivel mondial.
Puteți forța guvernele să rupă tăcerea privind existența acestor tehnologii care distrug libertatea de gândire și democrația și facilitează furtul de informații distribuind acest articol și semnând petiția care solicită Uniunii Europene declasificarea tehnologiilor care permit controlul sistemului nervos uman de la distanță.
