Space War

Defense One a raportat, pe 14 septembrie, declarația „bombă” făcută în aceeași zi de secretarul forțelor aeriene americane, Troy Meink: SUA are „arme pe orbită”, o declarație care, spun experții, ar putea accelera cursa înarmării spațiului, ducând la acțiuni frontale din partea Chinei și Rusiei.

Prezent la o conferință, Meink a declarat: „Continuăm să ne asigurăm că rămânem gata să răspundem provocărilor și evoluției amenințărilor oriunde ar apărea ele. De aceea, Statele Unite are acum, pe orbită, arme de controlul spațiului, capabile să apere forțele noastre de adversari ostili”.

Articolul comentează că, din considerente de securitate națională, înalții oficiali americani au fost, de regulă, reținuți pe subiectul armelor spațiale, astfel că declarația lui Meink „a șocat” experții din domeniul apărării, îngrijorați că această revelație va determina adversarii Americii să-și declare și ei capacitățile spațiale.

Citată de Defense One, Victoria Samson, director pentru securitatea spațiului la Secure World Foundation, a explicat: „Este o enormitate; nu cred că a mai existat vreun oficial al guvernului SUA care să declare așa ceva până acum. Acum, SUA trebuie să accepte că și chinezii și rușii fac/spun același lucru. Nu cred că asta este în interesul securității naționale a SUA”.

Meink nu a oferit detalii despre tipul de arme spațiale deținute de SUA „pe orbită”, dar analiza precizează că armele cinetice, cum ar fi rachetele, pot crea deșeuri în spațiu și mulți oficiali militari au avertizat împotriva utilizării lor. Context în care Samson sugerează că nu ar putea fi vorba despre astfel de arme, ci despre „echipamente de bruiaj, război electronic”.

Alți experți nu împărtășesc neapărat concluziile conservatoare ale lui Samson, sugerând că, în ciuda rezervelor exprimate până acum, ar putea fi vorba de arme cinetice. Într-o declarație ulterioară pentru The War Zone, reluată de Zero Hedge, un purtător de cuvânt al forțelor spațiale americane a spus că misiunile de control spațial includ și metode non-cinetice, și metode cinetice de bruiaj, degradare și, la nevoie, distrugere a capacităților inamice, fără a preciza exact despre ce sisteme este vorba.

Articolul Zero Hedge comentează: „Nu știm dacă armele trimise în spațiu sunt interceptori, sisteme de război electronic ori altceva. Și nici dacă toate tipurile de capacități… sunt deja instalate pe orbită. Aici nu este vorba numai de sateliți. Infrastructura spațială susține comunicațiile, colectarea de informații, sistemul de avertisment pentru rachete, ghidarea rachetelor, iar operațiunile de bruiaj afectează și activitățile comerciale și civile”.

Declarația lui Meink a făcut aluzie și la sistemul anti-rachetă Golden Dome, un proiect al administrației Trump încă în fază de construcție. Meink a precizat că SUA se pregătește să lanseze, luna aceasta, constelația de sateliți Airborne Moving Target Indicator și că interceptorii spațiali care constituie tehnologia centrală a scutului antirachetă Golden Dome sunt „deja în zbor”.

Declarația nu se armonizează cu afirmațiile făcute acum câteva săptămâni de generalul Michael Guetlein, directorul Golden Dome, care avertiza că proiectul va avea probleme majore dacă nu obține mai repede fonduri suplimentare de la Congres, anunțând că interceptorii spațiali sunt în primele etape de dezvoltare iar testele au fost „un succes fenomenal”.

Știrea este încă în evoluție. Pe 15 septembrie, Defense One a revenit cu un articol care redă explicațiile oferite de generalul Douglas Schiess, noul comandant al forțelor spațiale americane: dezvăluirea făcută de Meink ar fi fost motivată de „progresele înregistrate de China și Rusia în domeniul capacităților anti-satelit”.

Schiess a declarat: „Am discutat despre cum ei (Rusia, China) pot captura și muta un satelit pe altă orbită. Astfel că… avem și noi nevoie de capacități nu doar pentru a ne apăra forțele armate de orice atac bazat pe instalații spațiale, ci pentru a ne apăra propriile instalații în spațiu. Era, deci, momentul să vorbim despre asta în interiorul Departamentului de Război și să spunem că avem capacitățile să asigurăm forțelor noastre tot ce au nevoie.”

O altă relatare pe subiect reamintește câteva incidente care ar putea constitui acele „progrese” ale Chinei la care se referă Schiess. Cinci obiecte de origine chineză care efectuau manevre coordonate în orbita joasă a Pământului au fost detectate în luna martie. Ulterior, forțele spațiale americane au detectat prezența a trei sateliți chinezi „de luptă” care vânează în orbită, deși nu s-a raportat niciun „schimb de focuri”.

Potrivit unei relatări Reuters, în luna iunie, un avion spațial chinez a lansat un satelit de mici dimensiuni care a efectuat manevre în jurul unui alt satelit chinez mai mare, revenind apoi la avion, o aparentă misiune de test. Aceeași relatare arată că și SUA operează în secret un avion spațial fără echipaj uman.

Dar, dincolo de competiția cu China, generalul Schiess a explicat că instalațiile spațiale au devenit indispensabile în operațiunile militare, inclusiv în actualul război din Iran: „Statul major a spus foarte clar: fără capacitățile Forțelor Spațiale, celelalte arme nici nu ar putea, nici nu ar vrea să avanseze. În timpul Operațiunii Epic Fury (Iran), componentele noastre, mai ales US Central Command și Space Command, cu ajutorul componentelor noastre din comandamentele European și Pacific, au demonstrat că Protectorii (Guardians, titlul oficial al membrilor forțelor spațiale americane) nu operează doar de pe margini, ca un supliment util dar nu esențial, ci livrează forța spațială direct în luptă, ca participanți cruciali”.

Descriind mai multe operațiuni și exerciții în care instalațiile spațiale și-au dovedit valoarea și necesitatea, Schiess a precizat că sectorul are nevoie de mai mulți bani, și pentru activitățile curente, și pentru cele viitoare. Suma pe care Pentagonul o cere anul acesta pentru forțele spațiale este de 71,3 miliarde de dolari, cea mai mare creștere procentală a unui buget pentru o ramură a forțelor armate din 1952 încoace.

Potrivit Defense One, nu este deloc sigur că această cerere de finanțare va fi aprobată de Congres. Casa Albă cere deja 1,5 trilioane de dolari prin procesul normal de alocare bugetară pentru apărare și încă 350 de miliarde printr-o procedură de „reconciliere”, mai rar folosită și controversată, prin care adminsitrația Trump încearcă să obțină majoritatea fondurilor pentru Forța Spațială și pentru scutul anti-rachetă Golden Dome. În paralel, 10% din programele Pentagonului sunt suspendate, întrucât Congresul nu a aprobat cheltuielile pentru apărare pentru anul 2027, iar guvernul SUA operează în limitele unei finanțări provizorii care expiră în decembrie.

Între timp, potrivit unei relatări Reuters, China a reacționat la declarația „bombă” a lui Meink, cerând SUA să stopeze efortul de înarmare a spațiului pentru a preveni o cursă a înarmării care poate transforma spațiul într-un câmp de bătălie. Prea târziu, pare-se; spațiul a devenit deja un front armat. Schiess declară: „Spațiul este atât un câmp de bătălie, cât și coloana vertebrală a forțelor noastre armate reunite. Ne confruntăm cu adversari hotărâți și credibili care consturiesc și tot construiesc, cu o viteză incredibilă, sisteme spațiale de contracarare, al căror obiectiv direct este să desființeze avantajul pe care SUA îl are în spațiu.”

Iar președintele statului major general american, generalul Dan Caine, a declarat, comentând dezvăluirile lui Meink la conferința „Air, Space, and Cyber”: „Misiunea noastră… este să luptăm, rezistăm și câștigăm în mediile contestate la nivel global, de la fundul oceanelor la spațiul cislunar”. „Spațiul cislunar” este definit ca „spațiul cuprins între Pământ și suprafața Lunii”, dar unele definiții – inclusiv cea dată de Casa Albă într-un document oficial emis în 2024 – includ aici și suprafața propriu-zisă a Lunii.

Reamintim că Tratatul Spațial din 1967 nu interzice în bloc instalarea de arme convenționale pe orbită, ci doar armele nucleare și cele de distrugere în masă, astfel că nu orice armă cinetică plasată pe orbită ar constitui o încălcare. Pe de altă parte, tratatul interzice orice teste și manevre militare pe Lună și alte corpuri cerești.

Întrebarea, potrivit Zero Hedge, este: cum poate un guvern să distingă între niște operațiuni de rutină – supraveghere, de pildă – efectuate de adversar și un atac, atunci când instalațiile și doctrinele militare spațiale rămân clasificate?

Sursele în text.