Armonizări volens nolens

Politico anunță că „guvernele UE au reușit să-și rezerve puterea de a bloca plățile către țările care nu țin pasul cu valorile democratice”. Valorile democratice însemnând „valorile europene”, iar plățile care s-ar bloca ar fi cele din bugetul de 2 trilioane al UE pentru perioada 2028-2034.

Mecanismul exact se va stabili în perioada următoare. În momentul de față, decizia de a bloca banii țărilor „neconforme” aparține Comisiei, dar se pregătește o schimbare. La „presiunea puternică” a unor țări precum Italia, Franța și Polonia, care au insistat „să aibă un cuvânt mai important de spus pe acest subiect”, parte din decizie va reveni, pe viitor, statelor membre, iar cealaltă parte, Comisiei Europene și Consiliului.

Unul dintre punctele esențiale este: care sunt, totuși, criteriile după care se va judeca accesul la fonduri. Finlanda, de pildă, pune printre condițiile care trebuie îndeplinite de guverne pentru a-și lua banii de la UE (inclusiv subsidiile pentru agricultură) lucruri precum: creșterea contribuției la apărare; susținerea Ucrainei; o prioritate dată țărilor care au graniță cu Rusia (Finlanda); competitivitatea, mai ales în domenii înalt tehnologice cum ar fi IA; implementarea măsurilor de protecția mediului; transformarea diverselor infrastructuri și active pentru „dubla folosință” civil-militară.

Un criteriu general este „respectarea statului de drept” – altă noțiune care urmează să fie lămurită. Deocamdată, s-a decis ca rapoartele anuale ale Comisiei pe subiect să nu mai cântărească la fel de mult în decizia privind eliberarea fondurilor.

Parte din această schimbare s-a datorat Italiei, cu privire la care, în 2024, Comisia Europeană a „ridicat semnale de alarmă privind libertatea presei”. Prim-ministrul Giorgia Meloni comenta: „Este de neconceput ca un document informal, raportul anual de despre starea de drept, pregătit de funcționarii Comisiei pe baza articolelor din ziare, nu a unor probe juridice, să aibă forța legală de bloca, fără nicio dezbatere, distribuția fondurilor către Statele Membre”.

În paralel, European Conservative comentează noua legislație UE privind imigrația, care introduce „o procedură unică, armonizată de acordare a azilului, care asigură că refugiații primesc același tratament indiferent de țara unde decid să depună cererea”.

Autorul articolului (intitulat „Bomba bugetară ascunsă în Pactul Migrației”) atrage atenția că, așa cum sunt formulate dispozițiile, toate țările europene sunt obligate să trateze imigranții la fel – indiferent de capacitățile lor economice: „În practică, asta înseamnă că refugiații care ajung în Bulgaria ar trebui să fie tratați la fel ca aceia care ajung în Germania… eliminând orice avantaj care i-ar determina să prefere să meargă în țările mai bogate”.

Dar, chiar și dacă țările ar fi obligate doar să-i susțină pe imigranți la un standard abia peste nivelul de sărăcie, asta ar pune presiuni enorme pe bugetele naționale, mai ales în țări deja îngropate în datorii, cum este, de pildă, România. De altfel articolul chiar explică, cu date statistice, de ce, până la noua legislație, un imigrant ar fi preferat să meargă în Luxembourg, nu în România, unde limita sărăciei este la 16% față de cea din Luxembourg, ori în Grecia, unde raportul este de 23 cenți/1 euro față de Luxembourg.

Inegalități pe care, comentează articolul, noua legislație le șterge – doar pentru imigranți.

În plus – ca să legăm această știre de cea din Politico – nerespectarea acestor politici tip patul lui Procust ar putea rezulta în blocarea accesului la fondurile din bugetul UE.

Sursele în text.