Cele două Europe

Diverși lideri europeni – printre care însăși Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene – vorbesc tot mai insistent despre o „Europă cu două viteze”.

Cam cum ar arăta această Europă, aflăm de la ministrul german de finanțe, Lars Klingbeil, care a declarat: „Este momentul pentru o Europă cu două viteze. De aceea, Germania, împreună cu Franța și alți parteneri, vor prelua conducerea pentru a face Europa mai puternică și mai independentă. Fiind cele mai mari șase economii europene, putem fi acum forța motrice”. Grupul acesta, mai accelerat, ar mai cuprinde și Italia, Spania, Olanda și Polonia.

Restul – țările reprezentate cu bleu în harta de mai jos – ar fi „a doua Europă”, cu viteză, de presupus, mai redusă; sau, cine știe, deloc.

Scopul imediat al împărțirii este acela de a „optimiza luarea deciziilor” – evitând opoziția – adică ocolind cerința unanimității. În general, însă, împărțeala asta este încercarea UE de a se adapta la schimbarea vântului geopolitic la nivel global – fără să-și schimbe prea tare, dacă se poate, anumite politici.

Potrivit Washington Post, Klingbeil le-am trimis o scrisoare omologilor lui din țările pe care le vede ca partenere de viteză mărită, în care îi anunță că trebuie să dea prioritate „Uniunii economiilor și investițiilor, pentru a îmbunătăți condițiile financiare pentru afaceri; întăririi rolului euro ca monedă internațională; unei mai bune cooperări în ce privește cheltuielile de apărare; și asigurării unor linii de aprovizionare rezistente pentru materii prime esențiale”.

O analiză publicată în Zero Hedge subliniază că această împărțire „pe viteze” poate însemna că un grup exclusivist de țări va lua decizii pe care le va impune, apoi, prin diverse mecanisme, celorlalte state membre. Noua configurație nu exclude federalizarea – spre care se marșează prin diverse măsuri, inclusiv contractarea de datorii comune – mai ales dacă „federația” vizată are la bază un model în care țările nu au poziții egale în sânul noii entități superstatale.

Polonia ocupă un rol central în planul Germaniei. Actualmente, Polonia este condusă de o coaliție liberală, dar, la alegerile din toamna lui 2027, se prevede o schimbare de regim; astfel că, până atunci, trebuie luate măsuri de integrare pe care o schimbare a puterii la Varșovia în 2027 să nu le poată răsturna cu ușurință.

Riscul – spune analiza – este ca aceste manevre să ducă la disoluția UE în două blocuri distincte, care să păstreze în comun – eventual – numai rudimentele unor politici comune.

Sursele în text.