Cine se aseamănă…

Canada, utima redută, alături de UE, în lupta cu vremea, face, pare-se, pași înapoi. Prim-ministrul Mark Carney a publicat, pe YouTube, un mesaj video de „îndrumare” a cetățenilor către viitor, în care explică, pe scurt spus, că politicile verzi s-au izbit fatal de realitate și nu mai pot fi continuate.

Potrivit declarațiilor prim-ministrului Carney, Canada (singura țară din grupul G7 care este în „recesiune tehnică”) nu-și mai poate permite să urmărească nobilele idealuri privind „energia verde” pe care le-a stabilit vizionarul său predecesor, Justin Trudeau, idealuri care, printre altele, prevedeau și reducerea – până în 2030, adică în numai cinci ani – a „emisiilor de gaze de seră” cu aproape 50% din nivelurile existente la 2025.

Carney își reafirmă loialitatea nestrămutată față de țelurile climate change, dar ia act că politicile au fost „costisitoare” și au cauzat „dezbinare”.

Printre altele, aceste politici au determinat conservatorii din provinicia Alberta să agite pentru secesiune și unirea cu SUA. Potrivit BBC, un referendum pe această temă va fi organizat în luna octombrie, petiția fiind semnată de 300.000 de cetățeni. Principala nemulțumire a cetățenilor Albertei (care are o populație de cca. 5 milioane) e legată tocmai de politicile ecologice, care nu permit exploatarea bogatelor resurse de petrol ale provinciei. Cetățenii susțin că se simt „alienați” din cauza acestor politici și că au mult mai multe în comun cu SUA, decât cu Ottawa.

„Criza climatică încă există”, spune Carney în clip, „iar dedicarea noastră în lupta împotriva ei este absolută”, dar „lumea plină de certitudini a anului 2015 nu mai există”. SUA „nu a fost niciodată mai ostilă față de Canada de la fondarea acesteia. Lumea nu a mai fost atât de instabilă geopolitic de la finalul Celui de-al Doilea Război Mondial”, a continuat prim-ministrul (deși lumea arată tot mai mult ca la începutul, nu ca la sfârșitul unui război mondial).

Pe fundal, negocierile privind reînnoirea tratatului trilateral SUA-Mexic-Canada (USMCA) trenează, iar economia canadiană are de suferit din cauza noilor tarife impuse de administrația Trump, care ajung la 50% în anumite sectoare. Potrivit unei relatări BBC, Carney nu se grăbește să semneze un tratat pe care îl consideră păgubitor pentru Canada (de fapt, el nu s-a prezentat la ultima rundă de negoiceri), iar New York Times anunță că Trump a refuzat reînnoirea tratatului în condițiile existente.

Un studiu KPMG arată că 42% dintre companiile producătoare canadiene intenționează să se mute în SUA – o majoritate covârșitoare (77%) dintre ele vizând mutarea în următorii doi ani. Iar 57% dintre companiile producătoare din Canada au stopat, redus sau anulat proiectele de investiții. Motivul, în mai toate aceste cazuri, constă tocmai în reglementările „verzi”, care ridică prețurile energiei și creează taxe și restricții împovărătoare.

Un editorial Liberty Nation notează că „obsesia Canadei pentru climate change” s-a dovedit „dezastruoasă pentru o națiune atât de bogată în resurse naturale”. „Țările lumii revin acum tot mai mult la petrol, la gaz natural, la cărbune și energie nucleară pentru a-și satisface nevoile energetice. Statele Unite au realizat acest lucru. Europa începe să realizeze. Canada este ultima națiune care pare să fi înțeles, în sfârșit, că soluția sunt petrolul și gazele, nu morile de vânt”.

Dar motivul principal al acestui abandon, cel puțin temporar, al obsesiei climatice pare a fi, în realitate, înarmarea.

Prezent la summit-ul NATO de la Ankara, Carney a oferit un interviu în care, pe de o parte, a respins criticile președintelui Trump privind neparticiparea alianței la atacul asupra Iranului, spunând că NATO este o alianță defensivă, nu ofensivă și, în plus, Canada nu dispune de dotările necesare pentru o astfel de acțiune ofensivă.

Pe de altă parte, Carney a îmbrățișat ideea generală a summit-ului, care a fost aceea ca restul membrilor NATO – țările europene și Canada – să preia de la SUA o mai mare parte din povara cheltuielilor și să se înarmeze.

Potrivit unei recente relatări Politico, Mark Carney anunțase deja, înaintea summit-ului de la Ankara, planuri de a crește bugetul de înarmare a Canadei cu zeci de miliarde de dolari. Ministrul canadian al apărării, David McGuinty, citat de Politico, a rezumat astfel situația: „Ei [cetățenii Canadei] înțeleg că o țară caldă, bună, democratică și bazat pe reguli cum este Canada funcționează până la un punct, dar nu va putea opri o rachetă hipersonică. Și asta nu înseamnă să fii belicos. Înseamnă să fii mai deschis la a deveni mai responsabil față de realitate și a răspunde unei noi normalități nefericite”.

Cetățenii canadieni își doresc ca armele și echipamentele militare pentru care se vor cheltui aceste zeci de miliarde să fie produse în Canada – ceea ce nu a rezultat din discuțiile de la Ankara.

Același articol Politico menționeză că planurile de înarmare sunt dublate de planuri de întărire a efectivelor forțelor armate canadiene; peste 7.000 de tineri au depus recent jurământul militar. Canada nu este străină de sacrificiu și eroism, ne spune Politico. De asemenea „creșterea numărului de noi recruți este motivată și de altceva: creșterea prețurilor la alimente, creșterea chiriilor, a prețului combustibilului și a costurilor vieții de zi cu zi a condus la o criză a nivelului de trai în Canada și peste tot pe glob. Pentru tineri, asta face visul de a avea propria casă o iluzie, iar absolvirea studiilor superioare îi lasă împovărați cu munți de datorii”.

Pe scurt spus, tinerii canadieni se înrolează în serviciul militar din cauza sărăciei și a lipsei de perspective în viața civilă.

Înarmarea Canadei vine în paralel cu eforturi similare în UE, cu care Carney se simte unit în cuget și simțiri. El a reluat recent o temă lansată la Davos, în ianuarie: ca țările mijlocii (printre care Canada și „UE”, care, nefiind o țară, înseamnă „statele membre UE”) să creeze un bloc nealiniat la SUA sau China, o „a treia cale”, și să construiască împreună „noua ordine mondială”.

Citat de Fortune, Carney a declarat, înaintea summitul G7, că: „Noua ordine mondială va fi construită începând cu Europa… Canada este cea mai europeană țară non-europeană. Ne transformăm cooperarea cu Europa”.

Ca prim pas în direcția acestei noi și mai intime apropieri între Canada și birocrația de la Bruxelles, aflăm din The Guardian, Canada va participa la concursul Eurovision. Concurs care poate place UE, dar nu și europenilor, care i-au întors spatele cu zecile de milioane la ultima ediție.

Sursele în text.