Corsari în cyberspace

Pe fondul conflictului tehnologic dintre SUA și China – care anunță tot mai accentuat un nou „Război Rece”, în care Europa pare prinsă la mijloc – Le Grand Continent comentează un nou ordin emis de administrația Trump cu privire la capacitățile de combatere a atacurilor cibernetice: Computer Fraud and Abuse Act („CFAA”, 12 august 2026), un document care, spune revista, constituie o „schimbare de paradigmă”, întrucât „răstoarnă doctrina aplicată până acum în Statele Unite și celelalte țări occidentale” permițând pentru prima dată companiilor private, cu autorizarea formală din partea statului, să desfășoare operațiuni ofensive de supraveghere și neutralizare a organizațiilor infracționale transnaționale.

Articolul avertizează că noile norme creează „corsari ai internetului” și, „din punctul de vedere al Europei, depășesc cu mult limitele afacerilor interne ale Statelor Unite” întrucât „repun în discuție dispozițiile dreptului internațional pe acest subiect, amenințând stabilitatea în spațiul cibernetic și privând alte țări de orice influență asupra a ceea ce se întâmplă pe propriile lor rețele”.

CFAA debutează afirmând că organizațiile infracționale transnaționale constituie o amenințare tot mai mare pentru cetățenii, companiile și securitatea națională americane dar, deși firmele tehnologice americane sunt cele mai avansate din lume, ele au fost „istoric sub-exploatate în efortul de desființare a rețelelor infracționale care operează în spațiul digital”.

Pentru a remedia acest dezechilibru, CFAA anunță că noua politică a SUA este acum aceea de „a folosi toate instrumentele puterii naționale, inclusiv capacitatea de inovație a sectorului privat, pentru a lupta cu infracționalitatea cibernetică”.

În esență, noile norme permit încheierea de parteneriate public-private în care, sub supravegherea agențiilor federale americane, companiile tehnologice vor putea executa operațiuni „polițienești” în spațiul digital, lucru permis până acum numai statelor, ca unici actori care, potrivit dreptului internațional, au un drept recunoscut la „violență legitimă” pentru asigurarea propriei securități.

Le Grand Continent compară aceste noi „forțe auxiliare private” cu Blackwater, compania de mercenari înființată de Erik Prince, care a fost prezentă și în Afghanistan, și în Libia, și în Congo, și în Ucraina și Venezuela, cu diferența că noii „corsari” vor purta un „război neregulat” nu pe fronturile fizice, ci în spațiul digital.

Ca și în situația utilizării sistemelor autonome de arme dotate cu IA, noile norme sunt ambigui în ce privește răspunderea juridică: acțiunile companiilor private sunt puse sub umbrela securității naționale americane, dar nu este clar dacă, în cazul unei erori în stabilirea țintei, de exemplu, victima (un stat terț afectat de lovitură – o țară europeană, de pildă) poate acționa în justiție compania privată pentru a obține despăgubiri. Ceea ce slăbește dreptul internațional, în sens larg, și poziția statelor naționale și a suveranității lor, în particular.

Noile norme afectează în particular Europa, care este dependentă tehnologic de SUA și nu poate răspunde acestor inițiative americane cu propriii giganți tehnologici, întrucât nu îi are. În realitate, comentează Le Grand Continent: „Întreprinderile și serviciile publice europene sunt forțate să lucreze cu tehnologii care, de fapt, sunt vectori ai SUA și care, în războiul cibernetic, vor contracara ținte stabilite ca atare de SUA”.

În esență, noua reglementare formalizează practicile statului federal american de a colabora cu companii private pentru comunicarea de date colectate nu doar de pe teritoriul Statelor Unite, ci și în exterior. Schimbarea cea mai flagrantă este caracterul ofensiv al colaborării care se anunță – unde, până acum, cel puțin la nivel declarativ, cooperarea era una pur defensivă.

Un motiv particular de îngrijorare este definiția pe care noile norme o dau „operațiunilor de supraveghere cibernetică”: „activități desfășurate de agențiile de stat sau de intermediarii lor în rețeaua interconectată de sistemele informatice care cuprinde Internetul, rețelele de comunicații, sistemele de informații, sistemele de control industrial, rețelele și procesoarele angajate în colectarea de informații publice sau secrete”, care presupun „operațiuni de supraveghere cibernetică implicând accesul la aceste sisteme informatice fără autorizare”, inclusiv „acțiunile de esența sau inerente atingerii scopului, cum ar fi manipularea sau perturbarea temporară” a funcționării acestor sisteme și rețele.

Ceea ce, notează Le Grand Continent, este o sursă de îngrijorare serioasă pentru Europa, unde omniprezentele serviciile de cloud și IA sunt, în proporție covârșitoare, de origine americană – asta cuplat cu faptul că, în cele mai multe cazuri, organizațiile infracționale transnaționale nu își folosesc aproape niciodată propriile echipamente, ci capturează infrastructuri legitime.

Faptul că SUA va permite acum unor corporații private să neutralizeze astfel de organizații și activități, inclusiv prin infiltrarea rețelelor, creează un risc major pentru suveranitatea statelor europene, cu efecte potențial devastatoare asupra serviciilor publice și întreprinderilor europene care nu au nimic de-a face cu activitatea infracțională.

„Dacă vrea să evite să devină teren de acțiune pentru operațiuni de piraterie digitală desfășurate de actori privați care acționează pentru interesele unor entități străine, (Uniunea Europeană) trebuie să accelereze imediat crearea de infrastructuri cibernetice și de cloud pe care să le controleze integral, să se doteze cu capacități autonome de detectare și identificare a originii atacurilor cibernetice și să întărească acel cadru de reglementare care interzice orice intruziune neautorizată în rețea. Noile reglementări americane sunt un avertisment. Fără autonomie tehnologică reală, Uniunea Europeană își va pierde iremediabil suveranitatea digitală”.

Sursa în text.