Cronica unei dezamăgiri anunțate

Delegația UE la Beijing (8-9 octombrie), care, sub conducerea comisarului european pentru comerț Maroš Šefčovič, va purta discuții cu ministrul chinez al comerțului, Weng Wentao, riscă să se întoarcă la Bruxelles cu mâna goală – relatează Rapporteur, citând experți.

În ciuda tonului amenințător adoptat în ultima perioadă, poziția UE în aceste negocieri este slabă, iar momentul ales pentru discuții (tensiunile interne privind bugetul UE, criza energetică, expirarea, în acest noiembrie, a armistițiului comercial încheiat de SUA cu China) nu favorizează partea europeană.

În esență, așa cum rezumă Asia Times, Comisia Europeană învinovățește China pentru declinul Europei în termeni de capacitate și competitivitate industrială: „Companiile nostre nu concurează pe un teren egal. Asta duce la dezindustrializare chiar în cele mai industrializate țări ale Europei. Nu este sustenabil”, a spus președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Motiv pentru care Comisia a emis recent un ultimatum: China trebuie să-și reducă „voluntar” uriașul avantaj comercial față de Europa, altminteri Comisia va lua măsuri de limitare a importurilor din China. În concret, Comisia ar vrea ca Beijingul să-și reducă exporturile de vehicule electrice (astfel încât ele să nu mai depășească 15% din volumul total al vânzărilor de astfel de vehicule în UE) și la anumite produse chimice, crescând, în același timp, importurile de lapte, brânză, carne de porc și băuturi alcoolice din UE.

În pregătirea întrunirii de la Beijing, președintele Franței, Emmanuel Macron, și cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, au trimis Ursulei von der Leyen o scrisoare comună în care cer Comisiei Europene să dezvolte o „armă comercială nouă”, care să poată tăia „imediat” accesul Chinei la piața europeană: „Avem nevoie de un instrument credibil la dispoziția Comisiei care să permită o reacție decisivă și sistemică… și de măsuri viguroase, care să includă, la nevoie, și eliminarea de pe piață”.

Macron și Merz propun ca decizia de a aplica astfel de sancțiuni „imediate” Chinei să fie în mâinile Comisiei, putând fi oprită doar cu votul majorității celor 27 de state membre (o inversare a regulii majorității). Asta deși alte țări europene, precum Spania și Ungaria, au relații comerciale bune cu China și nicio intenție să și le strice.

Tot Rapporteur ne spune și în ce ar putea consta această armă minune: o reglementare similară cu „Section 301” din legislația comercială americană, care permite unei agenții specializate să examineze politicile și comportamentul comercial al altor țări și să aplice sancțiuni punctuale, de la tarife la blocarea importurilor.

Așa cum reamintește o analiză Global Times, citând un expert chinez în relațiile comericale sino-europene, „În 1998, Europa a atacat reglementarea americană Section 301 la Organizația Mondială a Comerțului ca invalidă, (pentru că este) o măsură clasică de protecționism unilateral și se bate cap în cap cu principiile comerțului liber, atât bilateral cât și global”.

Franța, Germania și Comisia Europeană acuză China de „distorsionarea sistematică a pieței”, inclusiv prin subsidiile acordate de statul chinez propriilor companii, dar, în același timp, UE lărgește tot mai mult propriul cadru reglementare privind ajutorul de stat; numai în iulie 2026, Comisia a autorizat subsidii de 659 milioane de euro pentru susținerea industriei germane.

Același articol Global Times notează că schimbarea de ton a Bruxellesului vine din „anxietățile legate de declinul capacității industriale și competitivității UE”, dar „motivul pentru care Europa este dependentă de furnizorii chinezi în anumite sectoare nu este că barierele comerciale ar fi prea jos; deficitul de capacitate al Europei este unul structural” (dezindustrializare, politici verzi, prețuri mult mai mari la energie decât competitorii chinezi și americani etc.).

„În loc să-și confrunte propriile neajunsuri, UE dă pur și simplu vina pe comerț și pe legăturile de piață cu China”, comentează un expert chinez, dar măsurile unilaterale de tipul celor propuse de Comisie și, mai nou, de Franța și Germania, „vor avea efectul advers, făcând mai mult rău UE, și vor afecta negativ nu doar comerțul sino-european, ci și stabilitatea lanțurilor de producție și aprovizionare la nivel global”.

În replică la amenințările Comisiei Europene – dar și la cele 25 de investigații lansate de UE împotriva Chinei, jumătate din ele pentru produse chimice – China a lansat acum câteva zile, o investigație anti-dumping privind importurile de p-nitrotoluen din UE.

Revenind la vizita lui Šefčovič în China: citat de Rapporteur, Victor Crochet, expert în relații comerciale și drept internațional la Nishimura & Asahi, comentează: „Cred că va fi o dezamăgire. Poate că vor agrea un nou mecanism de monitorizare sau vor emite o nouă declarație de colaborare. Dar nu va reieși nimic substanțial”.

Subliniind poziția vulnerabilă a UE în aceste negocieri, aceeași analiză Rapporteur reamintește că, în ciuda tonului ostil, Comisia Europeană tocmai ia în calcul reducerea tarifelor pentru o serie de produse industriale chineze, în încercarea de a împăca Beijingul, furios după creșterea de tarife la oțel de anul trecut.

Crochet: „Ce mesaj transmiți dacă spui: «Vom restricționa comerțul cu voi pentru că, per total, exportați prea mult. Dar ne pare foarte rău că v-am supărat, așa că, vă rugăm, exportați mai multe produse spre noi». Asta demonstrează atât abordarea naivă a Europei pe subiect, cât și faptul că UE nu este dispusă să sufere urmările unei strategii mai dure de negociere, care ar duce la represalii”.

În plus, așa cum comentează Global Times, poziția contradictorie a Uniunii Europene naște neîncredere: „Pe de o parte, UE se angajează în consultări privind comerțul și investițiile, pe partea cealaltă, simultan, se grăbește să creeze instrumente unilaterale împotriva Chinei, ceea ce constituie o contradicție care erodează sinceritatea UE în dialog. Or, încrederea este fundamentul oricărei consultări, iar, pentru a construi încrederea, ambele părți trebuie să dea deopotrivă dovadă de bună credință”.

Un alt expert citat de Rapporteur (Alicia García-Herrero de la think tank-ul Bruegel) atrage atenția că UE nu-și permite o escaladare a tensiunilor cu China în acest moment; asta ar risca să sporească disensiunile dintre liderii europeni chiar înaintea summitului de la Bruxelles, stabilit pentru jumătatea lui octombrie, la care se speră că se va putea ajunge la un acord cu privire la mega-bugetul Comisiei.

Apropo de care potențiale represalii, Asia Times amintește de restricțiile la exportul de pământuri rare cu care Beijingul a răspuns tentativei SUA de a-și limita exporturile tehnologice anul trecut. Cu precizarea că poziția Washingtonului în aceste negocieri comerciale cu China este mult superioară celei a Bruxellesului.

Citat de Asia Times, Ryan Hass, un expert în cadrul Brookings Institution, afirmă: „Beijingul îi consideră pe liderii Europei niște lideri slabi, cu poziții divergente pe subiectul relațiilor cu China, și care nu au împuternicirea de a lansa un război comercial cu China câtă vreme există deja un război propriu-zis în Ucraina, iar relațiile transatlantice cu SUA se răcesc tot mai mult”.

Iar Velbona Zeneli, expert în cadrul Centrului pentru srategie și securitate al Atlantic Council rezumă: „Washingtonul are un atu tehnologic; Beijingul controlează mineralele și lanțuri de provizionare cheie la nivel global. Europa rămâne expusă la ambele.”

Astfel că, și în evaluarea lui García-Herrero, rezultatul deplasării lui Šefčovič la Beijing va fi „foarte, foarte dezamăgitor”.

Sursele în text.