Dosarul JFK (I): În așteptarea marii devoalări

Administrația Trump s-a ținut de cuvânt și, la jumătatea lui martie 2025, a declasificat mii de pagini de documente privitoare la asasinarea președintelui John F. Kennedy. La un asemenea volum de informație, va fi nevoie de timp pentru o analiză aprofundată – unde mai pui că multe dintre documente sunt ilizibile, multe nu au antet sau nu sunt semnate, datate etc. Va fi muncă grea pentru cercetători.

Detalii preliminare

De exemplu, înțeleg că sunt declasificate și câteva documente despre activitățile CIA în interiorul și în afara SUA, documente care mai devoalează câte ceva din întinderea și adâncimea proiectelor acestei agenții. Din cele câteva comentarii preliminare pe care le-am auzit până acum, sunt informații care vin să confirme speculațiile (educate) pe care „conspiraționiștii” le fac de decenii.

Este o situație foarte asemănătoare cu cazul USAID – altă agenție americană despre care cercetătorii „alternativi” spun de ani de zile că este (și) un fel de mână-și-mai-lungă, și mai ascunsă, și mai neagră, chiar, pe alocuri, decât CIA, a establishment-ului american de politică externă.

Mike Benz, unul dintre comentatorii informați pe subiect, a discutat recent despre dezvăluirile privind USAID cu Tucker Carlson, punând – surprinzător, poate, având în vedere atitudinea lui de până acum – un accent alarmat pe riscul ca, demantelând complet USAID, Trump să demanteleze o armă vitală a imperiului, cu consecințe potențial dezastruoase pentru hegemonia americană.

Revenind la recent declasificatele documente privind asasinarea lui JFK, aflăm, de exemplu (potrivit unor comentarii, eu nu am citit acele documente) că jumătate din personalul diplomatic american în străinătate era format din agenți CIA sau, cel puțin, persoane care aveau o relație de colaborare foarte strânsă cu agenția.

În fine, va mai dura ceva până când toate aceste mii de documente vor fi organizate, puse cap la cap cu materialul existent și analizate cu atenție. Mărturisesc că nu mă aștept să aflu vreodată negru pe alb cine la împușcat pe JFK, dar, cine știe.

În realitate, ce mă interesează mai mult decât mâna asasină este motivul. De ce a fost omorât președintele John F. Kennedy? S-au propus multe potențiale motive – de la faptul de a-l fi demis pe directorul CIA, Allen Dulles, și refuzul de a invada Cuba, la presupuse tentative de a reduce rolul Federal Reserve Bank, la măsuri fiscale care deranjau petroliștii texani etc. Poate fi unul din aceste motive, pot fi mai multe, pot fi toate. Se pare că JFK deranja multă lume.

Oricum ar fi, motivul vorbește mai mult, într-un astfel de caz, despre autorii morali, ori reali, ai crimei, despre politicile și interesele lor subterane, decât o poate face identitatea unui ucigaș tocmit sau manipulat sau manciurian.

Un interes mai vechi

În noiembrie 2023, am scris o serie de șase articole despre asasinarea lui JFK, nu pentru a-mi demonstra vreo teorie proprie despre identitatea asasinului – nici nu am vreuna – cât pentru a explica, prin complexitatea enormă a cazului, de ce acesta rămâne, după 60 de ani de la evenimente, o adevărată poartă regală pentru domeniul așa-ziselor „teorii ale conspirației”.

De fapt, asasinarea președintelui Kennedy a fost momentul la care însăși eticheta de „teorie a conspirației” a fost scoasă din pălăria marilor manipulatori și inclusă la loc de frunte în arsenalul media pentru discreditarea celor care îndrăznesc să pună sub semnul întrebării discursul oficial.

Dar i-am spus „poartă regală” pentru că este un caz care conține toate, sau aproape toate elementele ori reperele care au ajuns să definească domeniul „teoriei conspirației”: de la CIA și Mafia la KGB, de la grupuri de extremiști exaltați la societăți secrete, de la interese financiare la ocultism etc. etc.

Am finalizat acea serie de articole punând accent pe o dimensiune „ocultă” a cazului, un nivel de manipulare a realității care ține de ceea ce s-ar numi, în mod uzual, „magie”. I-am spus „sincronicitate” – un termen care a fost analizat în mistică, în psihologie, dar și în fizică (menționam într-un alt articol corespondența dintre fizicianul Wolfgang Pauli și psihologul mistic Carl Jung) – cu sublinierea că sincronicitatea poate fi provocată.  

Punct în care se atinge unul dintre unghiurile mai puțin uzuale de abordare a asasinatului, și anume o foarte stranie legătură cu fenomenul OZN – despre care se știe, îndeobște, că are nu doar o latură tehnologică, ci și una, din nou, „ocultă”.

Așa cum menționam și într-unul dintre articolele din seria „Asasinarea lui JFK”, în 2011, s-a declasificat o adresă trimisă de John F. Kennedy către directorul CIA pe 12 noiembrie 1963 (cu doar zece zile înainte de asasinat), în care președintele reamintea că vrea să dezvolte un program spațial comun cu Uniunea Sovietică – lucru anunțat deja în celebrul lui discurs din 20 septembrie 1963. Prin această adresă, JFK solicita de la CIA o analiză a tuturor cazurilor de obiecte zburătoare considerate „de origine necunoscută” care puteau afecta securitatea națională, urmând ca, apoi, NASA să dezvolte un program în care datele obținute să fie comunicate și sovieticilor.

De ce ar fi fost acesta un posibil motiv ca JFK să fie asasinat nu este greu de înțeles. O destindere a relațiilor cu sovieticii – sau, cu atât mai mult, un program spațial comun, cu acces la informațiile cele mai sensibile – ar fi afectat grav complexul militar-industrial și de informații, care, să nu uităm, tocmai încercase să îl târască pe Kennedy într-un război cu Cuba prin invazia ratată de la Golful Porcilor. Războiul Rece era o mașină de făcut bani pentru întreg acest complex.

Iar, ideologic vorbind, o astfel de antantă ar fi fost inacceptabilă pentru mulți. Pentru CIA, în particular, care fuzionase, încă de la formare, cu „Organizația Gehlen” – rețeaua de spionaj a lui Reinhard Gehlen, generalul care condusese serviciile germane de informații pe Frontul de Est în timpul războiului. Această fuziune a dat direcția ideologică și operațională a CIA încă de la început; a-i înfrânge pe sovietici era o adevărată raison d’être pentru agenție. În plus, „complexul militar industrial”, cum îl numea președintele Eisenhower în discursul lui de adio, era croit și amorsat pentru Războiul Rece.

Ipoteza „civilizației schismatice”

Dar mai există un motiv pentru care acest unghi de abordare poate explica asasinatul, și anume: nevoia de a proteja secretul unor tehnologii foarte avansate.

Nu trebuie să fii specialist în ufologie ca să știi că una dintre dimensiunile cele mai pregnante ale domeniului este ideea că, prin inginerie inversă sau altminteri, contactul cu fenomenul OZN a condus la dezvoltarea unor tehnologii avansate (în special în domeniile militar și spațial), dintre care numai o parte au fost „scurse” în domeniul public până acum.

De exemplu, așa cum arătam într-un alt articol, există mărturii că fibra optică, laserul, cipurile cu circuite integrate și materialul Kevlar, printre altele, ar proveni din aceste surse exotice. Și asta era acum decenii.

Dar multe dintre aceste tehnologii avansate au rămas îngropate în zona bugetelor negre, în zona proiectelor super-clasificate, în zona marilor contractori militari și a serviciilor secrete, și constituie cea mai sensibilă dimensiune a complexului militar-industrial și de informații.

Pornind de la ideea că există un grup, ori rețea de organizații, indivizi și interese care posedă sau, într-o formă sau alta, au acces la aceste tehnologii secrete, domeniul ufologiei a creat conceptul de „breakaway civilization” (tradus de mine cu „civilizație schismatică”).

Această „civilizație schismatică” are, în această teorie, nu doar propria tehnologie, ci și propria cultură, organizațională și nu numai, are propriile planuri și proiecte – care nu coincid neapărat cu cele ale „civilizației de bază”, adică ale omenirii în general. Ba pot fi chiar contrarii idealurilor și proiectelor oamenilor obișnuiți. În plus, profitând de bugete colosale, „civilizația schismatică” exercită o influență majoră în domenii de mare importanță globală – politic, financiar, informațional etc.

În această teorie, perioada anilor șaizeci ar fi o perioadă de consolidare a acestei „civilizații schismatice”, care a căpătat un contur mai pregnant imediat după Al Doilea Război Mondial, mai ales prin crearea, în Statele Unite, a diferitelor agenții în domeniul spațial (NASA), tehnologic/militar (DARPA, agenția de cercetare și dezvoltare a Pentagonului) și de informații (CIA, National Security Agency – NSA, National Reconnaissance Office – NRO, ultimele două rămase complet necunoscute publicului mulți ani după înființare).

Altfel spus, în această lectură, atunci când a anunțat că intenționa să le dea acces sovieticilor la informații și tehnologii secrete din domeniul spațial, președintele Keneddy și-a semnat, practic, condamnarea la moarte.

Limitele dezvăluirii

Astfel că, revenind, pe această linie, în prezent, la actualul efort de declasificare pe care îl face administrația Trump, concluzia ar fi că, pentru a decripta misterul JFK, este nevoie de devoalări și în domeniul zis „OZN”. În această perspectivă, cele două mistere sunt inextricabil legate.

Până acum, nu pare că în masa de documente declasificate privind moartea lui JFK s-ar găsi și un „Dosar OZN” – un termen generic, care acoperă nu doar aparițiile inexplicabile și fenomenele imediat asociate lor, ci, mai ales, și mult mai important aici, tehnologii exotice secrete, proiecte tehnologice militare secrete, proiecte spațiale secrete etc.

Administrația Trump promite dezvăluiri și pe subiectul OZN (prin comisia condusă de deputata Anna Paulina Luna); vom vedea cum evoluează.

În paralel, însă, continuă intens eforturile de obstrucționare, ori de manipulare și canalizare a „narațiunii” în direcția „amenințării extraterestre” – cu scopul de a determina guvernul să creeze noi agenții militare, noi servicii de informații, noi capitole exorbitante în bugetul de stat.  

Vedem de câțiva ani o ascensiune fără precedent a fenomenului „denunțătorilor” (whistleblowers) – mulți necredibili – în domeniul „OZN”, oameni care provin, de regulă, din zona militară și/sau de servicii și care sunt invitați la audieri extinse în Congresul american, unde încearcă să impună această perspectivă, a amenințării și nevoii de dezvoltare a unei defensive pe măsură.

Unul dintre ei, Louis Elizondo (care a fost discreditat, de altfel, în ochii multor ufologi, când s-a dovedit că a spus multe lucruri neadevărate despre relația lui cu CIA) apare acum într-un nou documentar, intitulat The Age of Disclosure, care încearcă să acrediteze exact această idee: fenomenul este o amenințare la adresa securității naționale.

Altfel spus, în ciuda aparențelor, acești „whistleblowers” par că militează nu pentru mai multă transparență, ci, dimpotrivă, pentru și mai mult secret, și mai mult control și supraveghere, și mai multe trilioane de dolari transferați din bugetul public în buzunarele marilor contractori.

Dark Journalist

Astfel că, în așteptarea analizelor pe marginea noilor documente declasificate și a marii devoalări a „Cazului JFK” și a „Dosarului OZN”, mă întorc spre unul dintre cei mai bine informați, riguroși și interesanți cercetători din zona (inevitabil) alternativă, Daniel Liszt (Dark Journalist), care se ocupă de ani de zile de aceste subiecte.

Steganografia X

Una dintre abordările care îl particularizează pe Liszt este că urmărește steganografia – adică arta de a ascunde informații la vedere, printr-un simbol, de exemplu, care semnalează cunoscătorilor despre ce este vorba fără ca neavizații să înțeleagă.

Liszt a descoperit că această steganografie (o metodă ocultă, descrisă de Johannes Trithemius în lucrarea lui cu același nume, la 1499) există în jurul simbolului „X”, care desemnează așa-zisul „Dosar OZN” – adică acele tehnologii extrem de avansate și toate efectele și secretele din jurul lor.

Inutil de subliniat că, pe poarta asta, ajungem și la Elon Musk și a lui obsesie pentru „X” – ceea ce (ținând cont și de contractele pe care le are în industria spațială și de apărare) ridică semne de întrebare despre rolul lui în administrația Trump.

Pornind de la steganografie, Liszt a dezvoltat pe platforma lui un lung serial de emisiuni numit „X Series” (zilele trecute ajunsese la episodul 194), în care prezintă proiecte (mai ales militare și spațiale) și persoane care, în aceasă logică, pot fi considerate parte din rețeaua care gestionează aceste tehnologii exotice.

Efectul „apotheum”

De asemenea, Liszt discută efectul de distorsionare a realității care apare în preajma „fenomenului OZN”, efect pe care îl numește „apotheum”.

Punând problema în termenii cei mai simpli, este vorba de efectele pe care le găsim în mod uzual în cazurile de „contact cu extratereștri”: oamenii pierd complet noțiunea timpului, levitează, trec prin pereți, etc. (sau, din altă perspectivă, sunt cel puțin ei înșiși convinși că toate aceste lucruri se întâmplă în mod real).

Ar fi de notat că aceste efecte seamănă foarte mult cu cele pe care le-am întâlni în, generic spus, „ocultism”- magie, ezoterism etc. (vezi și aici).

La un nivel mai complex, este vorba de încercarea de a controla sau manipula aceste forțe de distorsiune. Efectul apotheum este de natura „fenomenului OZN” – atât în dimensiunea acestuia tehnologică, cât și în dimensiunea lui „ocultă” (în măsura în care cele două mai pot fi, de la un punct încolo, separate, căci, cum se spune: „o tehnologie suficient de avansată devine imposibil de distins de magie”; și invers).

Acest efect este expresia unei fizici foarte avansate, exotice, care nu se studiază la școală, ca să mă exprim așa, dar despre care știm că este studiată și cercetată, inclusiv – de presupus – și pentru aplicații tehnologice.

X-Protect vs. X-Share

În fine, Liszt îi împarte pe cei implicați la nivel profund în „Dosarul OZN” în două grupuri: „X-Protect” (grupul care apără secretul acestui domeniu prin indiferent ce metodă, inclusiv asasinatul, și care încearcă să manipuleze autoritățile și publicul pentru a-și menține, întări și extinde controlul) și „X-Share” (grupul care dorește transparența, declasificarea, adevărul – grup din care ar fi făcut parte și președintele Kennedy).

Pornind de la istoria personală a fiecăruia, Liszt sugerează posibilitatea ca și Donald Trump și Robert F. Kennedy Jr. să facă parte din facțiunea „X-Share”, în sensul că, pe de o parte, au o cunoaștere importantă despre acest domeniu tenebros și, pe de altă parte, și-au afirmat clar intenția de a declasifica și fac eforturi în acea direcție.

Extrem de pe scurt: în cazul lui Donald Trump, una dintre legăturile lui importante cu domeniul este unchiul lui patern, fizicianul și inventatorul John G. Trump (cu care se pare că președintele a avut o relație apropiată).

Printre alte proiecte „adânci” la care a lucrat, John G. Trump a avut misiunea de a studia materialele lăsate în urmă de Nikola Tesla, care au fost confisate de guvernul american la moartea acestuia, în 1943. Despre tehnologiile exotice inventate (unele chiar și testate) de Tesla se știu destule; menționez aici numai „mașina de făcut cutremure”, „raza morții” și transmisiunea wireless a energiei electrice. Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte nu se știe – adică nu se știe public.

Cât despre Robert F. Kennedy Jr., el este fiul lui Robert F. Kennedy și nepotul lui John F. Kennedy, considerați, ambii, suficient de periculoși încât să fie asasinați. Ideea că, în familie, s-ar cunoaște adevăratele dedesubturi și motive ale asasinatelor nu pare prea extravagantă.

Per total, în aceste condiții, se poate înțelege de ce alianța politică dintre Donald Trump și Robert F. Kennedy Jr., dublată de declarațiile și eforturile lor concrete în direcția declasificării, reprezintă un pericol atât de mare pentru cel puțin o parte din deep state (zisa „civilizație schismatică”).

În fine, în această abordare, factorul „X” rămâne Elon Musk…

Un material senzațional

Anul trecut, pe 22 noiembrie 2024, Dark Journalist a publicat un interviu lung și elaborat, îmbogățit cu imagini, în care atinge tema acestei intersecții între „Dosarul OZN” și asasinarea lui JFK, pornind de la ultimul discurs al președintelui – discursul pe care acesta nu a mai apucat să îl țină.

La momentul asasinatului, JFK era în drum spre Trade Mart, un complex de conferințe din Dallas, unde urma să aibă loc o ceremonie specială și unde urma să țină un discurs împreună cu o altă persoană. Cine era acea persoană? Despre ce urma să fie discursul? Vă pot spune doar că are legătură cu Antarctica, are legătură cu programele spațiale, cu tehnologii avansate, cu acel efect „apotheum”, dar și cu politica și geopolitica.

Acest interviu mi s-a părut extrem de actual. Nu doar pentru că suntem în așteptarea unor mari revelații pe subiectul asasinatului și, poate, și al fenomenului OZN – eventual unul în conjuncție cu altul. Ci și pentru că găsim în el informații care arată, la un nivel mai profund, cu ce se confruntă administrația Trump și de ce a creat ea un cutremur atât de major în straturile adânci ale deep state-ului american și nu numai.   

Astfel că, în așteptarea marilor dezvăluiri, încep aici o serie de articole care prezintă interviul lui Daniel Liszt, pe care l-am tradus în limba română, cu câteva completări sau clarificări, acolo unde mi s-a părut potențial util.

Materialul video original poate fi urmărit aici: