Aceasta este a patra parte a traducerii în limba română (cu subtitluri și câteva adnotări adăugate) a materialului publicat de Dark Journalist pe 22 noiembrie 2024 sub titlul The Final Speech.
Originalul video, în limba engleză:
Clubul Cosmos
Kelsey Foster (KF): Deci ce este Cosmos Club, de la Washington, și de ce spui că este un „Grup Bilderberg pentru OZN”?
Dark Journalist (DJ): Cosmos Club există în Washington D.C.; a fost înființat pe la 1870 și toți cei care au avut de-a face cu partea secretă a dosarului OZN au jucat un rol important și în Cosmos Club.
Bilderberg și Davos și genul ăsta de întruniri ale unor figuri proeminente din corporații reprezintă un fel de sector secret. Bilderberg se întrunește de ani de zile și presa nu spune nimic. Asta, în condițiile în care întâlnirile astea sunt extraordinare, totuși, participă la ele șefi de stat… S-a sugerat adesea că următorul șef de stat se selectează la Grupul Bilderberg etc.
Grupul Bilderberg există de prin 1952, și mi-am zis: oamenii ăștia, când se întâlnesc, departe de ochii presei, pregătesc planuri, scenarii, inginerie socială, de exemplu, lucruri de felul ăsta.
Dar, m-am întrebat eu, cei care pregătesc narațiunile publice despre OZN, cum să joace această carte spațială pentru public, oare unde se întâlnesc?
Pentru că, așa cum am discutat alte dăți, au dezvoltat un fel de tehnologie schismatică, ca să mă exprim așa, și, la un moment dat, un grup care dezvoltă o asemenea tehnologie trebuie să mai aducă pe scena publică parte din progrese, să mai niveleze puțin terenul. Cum le explici oamenilor? Și-atunci, unde se întâlnesc să discute despre aceste scenarii, despre aceste explicații? M-am întrebat unde se întrunesc ei de ani de zile.
Și am aflat că o grămadă de oameni, de la Hynek, la astronomi mari din trecut, Carl Sagan și toți oamenii ăștia extraordinari, Donald Menzel, apăreau, iar și iar, la Cosmos Club.
În plus, și președintele Kennedy a participat acolo. A fost membru al Cosmos Club, dar a demisionat, ceea ce mi se pare extraordinar de interesant. M-am gândit că a demisionat din cauza secretului, a acestui aspect subteran.
Și aici iar ajungem la această calitate centrală a lui Kennedy, că el era împotriva secretului. A avut și acel discurs major al lui, în care a spus că secretul îi repugnă și își dorește o societate deschisă, își dorește transparență. Așa că au avut o mare problemă cu el de la bun început.
Dar m-am întrebat: cine era fondatorul Cosmos Club, John Wesley Powell? Cu ce se ocupa el? Repet, clubul a fost fondat pe la 1870. Erau atunci proiecte aviatice?
Ca să descopăr apoi că toate activitățile aviatice de la finalul secolului al XIX-lea, de unde au apărut primele rapoarte OZN, aveau la bază oameni care aveau legături cu Cosmos Club. Ceea ce este extrem de interesant.
Așadar, Cosmos Club este una dintre acele instituții care au în continuare un rol major în explicarea începutului fenomenului OZN.
Valul de „OZN-uri” din anii 1890
Există un personaj pe nume Tillman, implicat în dezvoltarea primelor aparate de zbor, în anii 1890. A existat un potop de observații, când oamenii raportau că au văzut aceste mașini zburătoare. Te duci în urmă și te uiți la aceste rapoarte și vezi că a avut loc ca un val imens de OZN-uri care au traversat statele Texas, California, Ohio…
NOTĂ (Mea Sponte): La finalul anilor 1890, în SUA a avut loc un val masiv de observații de aeronave misterioase; numai între noiembrie 1896 și mai 1897 au existat peste 1200 de relatări detaliate în ziarele vremii. Aeronavele aveau o apariție exotică – fiind dotate cu vele, parâme, cu aripi care băteau în zbor, ori cu „evantaie”, roți, elice uriașe etc. (vezi mai jos desenele lui Charles Dellschau). Deși tehnologia inclusă în aceste aeronave era nemaivăzută la acea epocă, relatările confirmă că erau aparate produse de om. Nu în ultimul rând, au existat mai multe contacte între locuitori și echipajele de la bord (în situații în care aeronavele au aterizat), iar aceste echipaje erau umane. Iată o astfel de relatare din presa vremii, privind cazul la care se referă Dark Journalist ceva mai jos:
(Aeronava) consta într-un cilindru, ca un trabuc, lung de cam șaizeci de picioare, de care erau atașate două aeroplane imense, puterea de mișcare fiind dată de câte o roată imensă la fiecare capăt, foarte asemănătoare cu o moară de vânt metalică. Este alimentată de un motor electric imens care își trage puterea de la bateriile din dotare.
Echipajul consta, cum s-a menționat, din doi bărbați care și-au dat numele S.E. Tillman și A.E. Dolbar. Ei relatează că au făcut acest zbor experimental pentru a respecta un contract încheiat cu niște capitaliști de la New York, care îi finanțează.
(Dallas Morning News, 19 aprilie 1897)
DJ: Ei bine, în 1897, unul dintre aceste aparate aterizează și oamenii sunt, evident, absolut fascinați, se duc la navă și din ea iese un tip în costum – nu glumesc deloc – un tip la costum care spune: da, ăsta este noul nostru aparat de zbor. Asta fiind cam cu un deceniu înainte de frații Wright, da? Și el zbura cu o mașinărie mult mai avansată decât ce aveau să facă frații Wright.
Și acest individ la costum s-a prezentat ca S.E Tillman. Or, S.E. Tillman era unul dintre membrii cei mai proeminenți ai Cosmos Club.
Deci ai o zonă aerospațială instituționalizată care merge în urmă, cu mult înainte de NASA, înainte de nebunia cu rachetele – grupul era stabilit deja de la acea vreme. De aceea cred că acest Cosmos Club este o piesă cheie în toate astea…
Charles Dellschau, NYMZA și Sonora Arrow Club
KF: Care este legătura dintre Dellschau, NYMZA și activitățile aerospațiale timpurii?
DJ: Probabil că asta este cea mai fascinantă ramură de cercetare… Aș rezuma așa: pe la 1850, exista deja un grup avansat care lucra în domeniul zborului mecanizat, mult înainte de frații Wright.
Există un personaj pe nume Charles Dellschau care era, de fapt, artist, și care a venit aici, în SUA, la vârsta de 18 ani, în 1850. El era agentul unui grup aerospațial privat din Germania care se chema NYMZA. Există un studiu aprofundat pe tema asta, al unui autor pe nume Walter Bosley.
Dar ce voi spune aici este că Dellschau însuși a intrat adânc în situație. Ce făcea el era că discuta pe larg cu grupul NYMZA ce se întâmpla aici. NYMZA îl trimisese pe Dellschau ca agent pe lângă un grup din California, care se chema Sonora Arrow Club.
Acest grup, Sonora Arrow Club, era format din oameni de știință avansați pentru acea perioadă, care construiau aparate de zbor ușoare. Mașinile astea zburătoare ale lor vor culmina în acel val de apariții stranii din anii 1890.
Dar ce face Dellschau la un moment dat este că începe să observe niște tensiuni între Sonora Club și grupul din Germania, NYMZA.
NYMZA sugera o utilitate militară pentru aparatele de zbor dezvoltate de Sonora Arrow Club. Or, cei de la Sonora erau pasionați de zbor, spuneau că nu vor să aibă de-a face cu așa ceva – deși deja foloseau tehnologii foarte avansate, mult peste ce avea să se dezvolte după aceea cu frații Wright, cu avioanele din Primul Război Mondial. Erau foarte avansați.
Fascinant este că Dellschau dispare complet din istorie în 1920. După care desenele lui, care sunt niște opere de artă, apar într-un anticariat. A dat cineva peste ele acolo din întâmplare. Iar, în 1971, un cercetător a realizat că e vorba despre ceva important, așa că a început să publice toate aceste imagini de aparate de zbor care se construiau pe la 1850.
De la Dellschau la George de Mohrenschildt, Lee Harvey Oswald și JFK
Și-acum ajungem la cum se leagă asta de povestea asasinării lui JFK. Este vorba de un alt personaj, pe nume Jean de Menil, pe a cărui soție o chema Dominique Schlumberger. Ea era o mare artistă și o mare activistă pe plan umanitar, o filantroapă a epocii. Iar Dominique Schlumberger a organizat o expoziție cu toate aparatele și desenele lui Dellschau.
Ei bine, în timpul investigației lui privind asasinatul, procurorul Jim Garrison a ajuns și la Schlumberger.
De fapt, familia Schlumberger este din Franța și era proprietara celei mai mari companii petroliere, o companie care opera 75% din echipamentele petroliere din lume.
Iar procurorul Garrison tot dădea peste informații cum că acești Schlumberger aveau relații cu George de Mohrenschildt, geologul petrolist care se învârtea în jurul lui Lee Harvey Oswald.
Și i s-a părut ciudat, știi? Oswald era un tip care făcea 1,25 dolari pe oră, iar de Mohrenschildt era milionar. Ce treabă avea un asemenea om cu Oswald?
Ei bine, e foarte interesant, pentru că de Mohrenschildt era geolog petrolist – și, mai târziu, avem și niște scrisori pe care i le scria lui George Bush, care era, pe-atunci, directorul CIA, spunându-i: știi, Kennedy a fost asasinat și a vorbit gura fără mine despre Oswald, iar acum sunt urmărit și hărțuit, mă întreb dacă nu poți să faci ceva să fiu lăsat în pace. Iar scrisorile astea există, sunt documentate. Asta era prin anii șaptezeci, cam la zece ani după moartea lui JFK.
De Mohrenschildt fusese citat de noua comisie pentru cercetarea asasinatelor (House Assassination Committee): credem că aveți informații despre Oswald, că ar fi fost agent CIA. De Mohrenschildt primește citația și se împușcă în cap, în camera lui – sau așa se spune, că s-a împușcat singur. Dar sunt o grămadă de lucruri stranii la acest de Mohrenschildt – inclusiv faptul că se poate să fi fost asasinat, pentru că aflaseră că știa prea multe.
Dar aici intervine partea ciudată; desenele lui Dellschau ne parvin prin Jean de Menil și soția lui, care sunt mari cunoscători de artă. Și tot ei sunt cei care fac legătura cu de Mohrenschildt. Compania petrolieră Schlumberger și de Mohrenschildt operau la Houston la un nivel de înaltă elită, colaborau cu oameni ca familia Bush. De-aia îi trimitea de Mohrenschildt scrisori lui Bush, mai târziu, când era director CIA, pentru că se cunoșteau foarte bine.
Deci iată o nouă intersecție dramatică. Iar, în mijloc, și asta nu poate fi negat, rămâne adevărul că de Menil l-a repus pe Dellschau pe radar.
Deci, din nou, avem aceste grupuri avansate tehnologic, încă de la 1850: Sonora Arrow Club, NYMZA și toată această poveste.
Dellschau l-a prevestit pe președintele Trump (?!)
Iată aici un desen al lui Dellschau care are două elemente extrem de interesante și predictive… Tocmai am vorbit despre predicția lui von Braun cu privire la Elon Musk.
Ei bine, în această imagine vedem foarte clar scris „TRUMP”. E imposibil să nu observi. Iar în colțul din dreapta scrie „45”, care este numărul desenului. Dar Trump a fost cel de-al 45-lea președinte al Americii.
Deci: Trump, 45, aparate de zbor stranii, toate dintr-o lovitură. Ăsta este desenul lui Dellschau…
Este cât se poate de real, este expus la un muzeu în momentul ăsta, la New York. Este expus public de 50 de ani, de prin anii șaptezeci.
Dellschau are o serie de lucrări, vreo 500 de desene care documentează activitatea Sonora Club. Și se pare că Trump era pe radarul lui cu o sută de ani înainte… Poate îmi explici și mie cum e posibil?
KF: Încerc să-mi explic mie însămi și nu pot…
DJ: Deci, după cum observi, se pare că iar am ajuns într-o apă foarte adâncă, în mijlocul întregului subiect. Cam asta se întâmplă când intri în subiectul aerospațial. Este o intersecție de chestii politice, geopolitice, iar și iar – tehnologii avansate, aerospațiale și o latură politică… Asta numesc eu „jurnalismul întunecat”…
Important este cine face declasificarea: X-Protect sau X-Share
KF: Atunci când discuți despre grupuri care controlează dosarul OZN și le numești „X-Protect” sau „X-Share”… întrebarea este cum le deosebești? Cum putem ști care e unul și care e celălalt?
DJ: Da, este foarte important. X-Protect este un grup care va proteja secretul din jurul dosarului OZN și tehnologiile avansate și implicațiile lor cu orice preț. Vor distruge reputații, vor manipula presa, vor schimba soarta oamenilor care intervin și, în ultimă instanță, vor acționa cu consecințe letale asupra celor care le sfidează planurile.
Iar „X-Share” le-am spus eu celor care vor transparență… Președintele Kennedy era sigur unul dintre ei. El voia să împartă informația cu rușii și, în final, cu publicul, deci reprezintă o figură din grupul X-Share.
E fascinat să-ți dai seama care unde se situează când analizezi istoria subiectului.
Uite, un om ca Thomas Townsend Brown, un om de știință important, care lucra în proiecte secrete, unele dintre cele mai uluitoare proiecte ale guvernului american, cu antigravitație și lucruri de acest tip. Acest om este un personaj major în grupul X-Share.
El a creat NICAP [National Investigations Committee on Aerial Phenomena], care este prima mare organizație de ufologie. Voia să facă informația publică.
Ei bine, am avut ocazia să discut cu fiica lui și am aflat la ce nivel de stres și presiune era supus. Ea îmi povestea că-i cereau să facă anumite lucruri cu tehnologia, pentru a putea fi utilizată în scopuri militare, iar, când el refuza, era amenințat… Și atunci își lua familia și se ducea în Bahamas, pe o mică insulă de acolo, unde stăteau sub pază armată până trecea valul de nebunie X-Protect.
Asta e natura a ceea ce se întâmplă în programul aerospațial. Dacă lucrezi ca om de știință la astfel de proiecte și ai în tine tendința de a face lucrurile publice, dacă ești „X-Share”, asta te pune într-o situație foarte dificilă, fiindcă oamenii care conduc aceste programe sunt obsedați de secret, mai ales când vine vorba de publicul american….
Fiica lui Townsend avea niște povești foarte interesante. Mi-a spus că lucra și ea într-un program cu tatăl ei; proiectul se chema „Acoustic Fan” și avea niște proprietăți avansate extraordinare, pe care ei le testau. La un moment dat, cei doi s-au dus la RAND Corporation, care este un mare contractor militar secret, și acolo au venit generali, oameni din statul major, mă rog, persoane de acest fel – au venit la această demonstrație a lui Townsend.
Iar, a doua zi după demonstrație, el a venit și i-a spus fiicei lui: pleci în Europa. Uită de demonstrații, uită de testele de aseară, nu mai vorbești niciodată despre asta, vreau să uiți tot.
Ideea fiind că și Townsend Brown a dispărut la un moment dat de pe radar, la scurt timp după ce fiica lui a plecat în Europa, unde s-a și căsătorit, până la urmă. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în viața ei. Când era tânără, era asistenta lui, dar, după acea demonstrație a tehnologiei antigravitaționale la RAND, s-a terminat.
KF: Da, păi așa ceva cam pune punct…
DJ: Da, nu poate fi nicio publicitate la așa ceva. Și așa ajungem la clasificarea Dosarului OZN…
L-am menționat mai devreme pe fizicianul Robert Sarbacher. El a spus că acesta este cel mai mare secret din statul de securitate națională, mai sus decât energie nucleară, atomică. Este topul topurilor. Iar motivul, pare-se, este efectul apotheum, despre care am mai discutat.
Voi reveni asupra lui, dar vreau să spun că este ceva ce ei simt că nu pot controla, așa că nivelul de secretizare devine atât de strict, de dens, încât, cred eu, nu mai poate fi menținut într-o societate ca a noastră, în care, odată cu internetul, oamenii discută, au platforme de comunicare… Un asemenea nivel de secret nu mai poate fi menținut în aceste condiții.
Acesta este motivul pentru care acum pregătesc o nouă poveste, un „narrative” ca să explice: da, am ținut chestiile astea secrete timp de 80 de ani, dar acum suntem deschiși… Mă rog. Deocamdată nu le prea iese.
Urmează Partea a VI-a.
