Dosarul JFK (VII): Cu ce se confruntă azi administrația Trump în lupta pentru declasificare

Aceasta este ultima parte a traducerii în limba română (cu subtitluri și câteva adnotări adăugate) a materialului publicat de Dark Journalist pe 22 noiembrie 2024 sub titlul The Final Speech.

Originalul video, în limba engleză:

Martori mincinoși

KF: Crezi că ultimele audieri pe tema OZN, cele de la Congres, cu acei whistleblowers, vor avea vreo importanță în a aduce la lumină adevărul despre programele secrete „UAP”?

DJ: Nu. Adică, sigur, la nivelul societății poate fi ceva bun… Până la urmă, și mie, pentru cercetarea mea, mi se pare folositor că încep tot mai mulți oameni să vorbească, aud tot mai mulți oameni de acest subiect.

Dar, în general vorbind, audierile de la Congres pe tema OZN, cu toți acești martori… auzi mereu: ăla este whistleblower, ălălalt este whistleblower… Dar, dacă te uiți puțin la trecutul lor, vezi că vin direct din CIA. Nici măcar nu au plecat vreodată din agenție. Nu sunt whitsleblowers. Și fac aceste aluzii la programe secrete: vă spun eu cum e cu OZN-urile… OZN-uri în sus OZN-uri în jos.

Mai nou, le-au schimbat și numele; le zic „UAP” [Unidentified Aerial Phenomena], ceea ce noi știm că face parte dintr-o campanie de marketing.

Unul dintre ei este un personaj pe nume Lou Elizondo, agent de contrainformații la CIA.

Aici lucrurile sunt foarte simple.

Elizondo a făcut parte din TTSA [To The Stars Academy], organizația lui Tom DeLonge. Un post de radio chiar a organizat o dezbatere, un podcast, între mine și Tom DeLonge, care este un star rock la bază, și și-a făcut acest grup de ufologie. Asta era în 2017. Se foloseau de Tom DeLonge ca să promoveze  povestea cu OZN-urile printre adolescenți, printre tineri.

Iar eu am cercetat acest grup și am constatat că erau toți de la CIA, oameni cu rang înalt, nu oricine… Directori. Sigur, oameni cu experiență, dar, fără niciun dubiu, erau CIA. Și-atunci am zis imediat acest lucru și am făcut mai multe emisiuni despre asta, motiv pentru care am fost supus la niște presiuni…

Dar, până la urmă, au făcut o schimbare, l-au scos pe tipul ăsta, pe Elizondo, care a mințit publicul, de mai multe ori, despre mai multe lucruri la care spunea că a participat. Spunea că a condus nu-știu-ce program secret cu OZN-uri și că după aceea și-ar fi dat demisia, tocmai pentru că superiorii lui nu voiau să facă public acel program. Când colo, nu și-a dat nicio demisie și nu a condus niciun program. Deci, minciunile astea ale lui sunt acum cunoscute, sunt documentate.

Dar el continuă să iasă în public, vorbește. A scos o carte acum, „Imminent” îi spune, despre cum se va spune curând tot adevărul despre fenomenul OZN. Acum recunoaște că nu a condus niciun program; spune că doar a participat la program… mici chestii de felul ăsta… Spune: da, am zis că mi-am dat demisia, dar…

Trebuie să ai grijă cu oameni ca ăștia. Ei pregătesc acum o poveste, un scenariu, iar scenariul acesta al lor are în centru amenințarea OZN.

Vor să ne convingă că avem nevoie de o agenție care să se ocupe de apărare pe tema OZN și de agenții de informații care să lupte cu fenomenul. Zic: aveți încredere în noi. Și, apropo, vă vom spune și întreaga poveste a umanității, de la origini până în prezent. Veți avea tot adevărul. Veți ajunge în nirvana. Vă dă CIA elementele principale ale poveștii, să știți despre ce să vorbiți, care este istoria lumii.

Adică niște mincinoși de meserie, cei mai răi posibil, care au refuzat întotdeauna să răspundă la întrebările publicului, vin acum cu altă etichetă… Este extraordinar.

Iar ce vezi la audierile de la Congres… Am vorbit cu mai multe persoane care au participat la organizarea audierilor și-ți spun clar că nu prea cunosc acest subiect. Și asta e și partea cea mai tristă.

NOTĂ (Mea Sponte): Încercarea de manipulare a discursului public privind „Dosarul OZN” a luat o amploare deosebită începând cu anul 2017. Descriam, într-un alt articol, audierile organizate în vara lui 2023 la Congresul SUA, unde vedetă a fost un ofițer de informații pe nume David Grusch, care, fără nicio probă, dar cu detalii senzaționale, a susținut teoria amenințării extraterestre.

Între timp, Grusch a fost compromis printr-o manevră oarecum clasică: au fost scurse în public informații din dosarul lui medical, din care rezultă că ar avea probleme de sănătate mintală. Asta după ce apucase să spună că Vaticanul ascunde nu doar informații despre fenomen, ci chiar un OZN prăbușit pe vremea lui Mussolini, lucru contestat de Vatican.

Chiar și așa, Grusch rămâne pe scenă, fiind recent angajat pe post de consultant în materie de OZN-uri de un deputat în Congresul american.

Vechiul partener de operațiune al lui Elizondo, menționat de Dark Journalist mai sus, Tom DeLonge, care promova și el intens ideea de amenințare extraterestră, a fost desființat live de Joe Rogan într-un interviu.

În paralel, a fost reactivat Louis Elizondo, care, după ce s-a aflat că lucrează în continuare la CIA, trecuse un pic în umbră. Elizondo este acum personajul principal al unui documentar care se lansează cu mare tam-tam prin presă: The Age of Disclosure.

Așadar, războiul pentru impunerea „narativului” pe tema „amenințării extraterestre” continuă.

Programul spațial public a murit, trăiască programul spațial secret

KF: Dacă „civilizația schismatică” sau grupul de experți a lucrat timp de 80 de ani la programe de inginerie inversă a tehnologiei X din Dosarul OZN, ce tip de tehnologie au ei acum pe care publicul nu o cunoaște?

DJ: Da, asta este întrebarea de o mie de puncte, aici este miezul problemei, până la urmă.

Sunt cel puțin 80 de ani – dacă începem de undeva din anii patruzeci, deși putem merge și mai departe în timp – în care au lucrat la tehnologii avansate care sunt cu totul în afara ochiului public, în afara oricărei supravegheri, deși finanțarea vine din bani publici.

Ce au făcut este că au dezvoltat toate aceste proiecte secrete, la negru, cum se spune, și scuza lor este întotdeauna securitate națională. Iar nivelul de secretizare depășește orice altceva.

Și, atunci, ce se întâmplă este că oamenii din acel grup devin din ce în ce în ce mai stricți, mai obsedați de control și secret. De aici vine acel X-Protect.

Și de aici vine și aspectul schismatic, pentru că acești oameni încep să-și spună: avem aceste avansuri, aceste tehnologii superioare, doar n-o să le împărțim cu toată lumea. Și, de fapt, așa a și apărut problema.

Legea securității naționale, care a creat CIA în 1947, a spus că agenția nu răspunde pentru activitățile ei ilegale. Altfel spus, chiar prin legea de înființare, CIA are carte blanche să facă lucruri ilegale.

Asta este parte din problema cu care ne confruntăm noi, ca țară, faptul că această lege a înființat aceste agenții de informații.

Și e interesant să te uiți ce a spus președintele Truman, după aceea, foarte interesant. Că a fost târât, practic, în asta, că nu voia să creeze aceste agenții, că nu voia să creeze un Gestapo american – pentru că asta au devenit, în timp.

NOTĂ (Mea Sponte): La scurt timp după asasinarea lui JFK, în decembrie 1963, Harry Truman (care fusese președintele SUA în perioada în care s-au înființat CIA și alte agenții secrete), a publicat un editorial în „Washington Post”, din care, deși JFK nu este menționat expres, rezultă clar că Truman acuza CIA de implicare în asasinat:

„Cred că este momentul să reevaluăm scopul și operațiunile agenției noastre de informații – Central Intelligence Agency, CIA. Aș vrea cel puțin să spun că, în ce mă privește, motivul inițial pentru care am considerat necesar să înființăm această agenție în timpul mandatului meu, ce mă așteptam eu să facă această agenție, era să funcționeze sub controlul președinției…

Modul în care a fost deturnată această agenție de la scopul ei inițial mă tulbură de ceva vreme. Ea a devenit o branșă operațională a executivului, ba chiar una care ia decizii politice…

Nu mi-am închipuit niciodată, când am înfințat CIA, că va ajunge să se ocupe cu operațiuni de capă și spadă pe timp de pace.”

După apariția acestui articol, Allen Dulles (care nu mai era director oficial al CIA, dar continua să o conducă din umbră) i-a făcut o vizită lui Truman, încercând să îl determine să-și schimbe poziția. Nu a reușit, astfel că, după aceea, a încercat să răspândească zvonul că Truman era senil și nu știa ce vorbește.

DJ: Iar Kennedy, să nu uităm, spusese că vrea să spargă CIA în mii de bucăți și s-o împrăștie în cele patru vânturi. Deci și-au dat seama de pericol.

Iar problema e că în CIA și în NASA ai de-a face cu două forțe problematice, care vin, ambele, din zona de aerospațial, de Paperclip…

În perioada respectivă spuneau două lucruri despre Kennedy: că vrea să împartă dosarul OZN cu rușii și că vrea să distrugă CIA.

Iar în interiorul CIA sunt niște grupuri foarte puternice de influență, grupuri care vin din perioada post-nazistă. Iar Kennedy, cum spuneam, își luase această misiune, de a face public dosarul OZN, în timp ce, pe fundal, aceste grupuri întăreau secretul  despre ce tehnologii au dezvoltat.

E interesant că s-a vorbit mai recent de un nou program lunar, Artemis… Ultima noastră misiune pe Lună a fost în 1972. Întrebarea este: ce ați făcut în ultimii 52 de ani? N-a fost nimeni pe Lună timp de jumătate de secol. Nu am mai avut misiuni cu om pe Lună. Nici pe Marte nu am trimis pe nimeni.

E chiar caraghios, când citești autobiografia lui Gordon Cooper, astronaut în programul Gemini, care a organizat zborurile Apollo, unul dintre primii și ce mai bine informați astronauți, care povestește cum l-a chemat Wernher von Braun și i-a spus: Tu vei conduce misiunea pe Marte. Tu o organizezi, tu ești comandantul.

Iar Cooper, povestește el mai departe, s-a apucat de sport, și-a verificat sănătatea, a început munca, a structurat misiunile, mă rog, s-a apucat de treabă. Și, la un moment dat, a venit cineva la el și i-a zis: gata, nu mai vorbi de misiune pe Marte, uită. Uită că s-a discutat vreodată așa ceva. Și atunci el a zis: bine, atunci eu plec. Și a plecat din NASA. Gata, stop.

Iar în 1981 a auzit că iar urmau să aterizeze pe Marte, că aveau un program pus la punct, care nu s-a mai întâmplat, nici ăla.  

Dar un program a existat. Kennedy a fost cel care le-a dat programul: mergem întâi pe Lună, apoi pe Marte, după care s-a creat infrastructura spațială. Întrebarea este ce s-a întâmplat între timp?

Ce s-a întâmplat este că au creat un program spațial secret, cu o infrastructură secretă, pe care publicul nu l-a văzut, nu-l cunoaște.

Asta deși programul e plătit din banii contribuabililor. După care, 50 de ani mai târziu, vin și zic: hei, mergem pe Lună.

De-aia s-a creat Space X. Programul a fost privatizat. Dar nimic din toate astea nu ar avea infrastructura dacă nu ar fi fost plătită din bani publici.

NASA e finanțată de la buget, dar noi nu am avut niciodată un program spațial public. Dar de-acolo a apărut programul spațial privat, unde au băgat tot ce au dezvoltat în secret din bani publici.

KF: Mă bucur, foarte frumos că i-am finanțat…

DJ: Problema este cum ne luăm banii înapoi. Asta ar fi o întrebare bună de pus la audierile despre OZN-uri, la Congres. Să ne dea banii înapoi. Să ne spună unde sunt trilioanele lipsă.

Martiri pentru cauza spațială

KF: Dacă X-Protect este grupul aerospațial din CIA responsabil de asasinatele legate de dosarul OZN, atunci ce alte persoane, în afară de JFK, au mai fost eliminate pentru că voiau să împartă informația? Cine altcineva a intrat în vizor?

DJ: Îți voi spune un personaj cheie. Pentru că au fost mulți, foarte mulți. Încerc să aleg pe cineva. Cred că Morris Jessup este foarte important. Jessup e foarte interesant pentru că el era astronom și a scris o carte despre OZN-uri, The Case for the UFO. În 1956 – 1957 era deja un cercetător legitim pe subiect. Iar lor li s-a făcut frică, pentru că era un om de știință serios care se ocupa de tema asta.

Jessup era foarte bun prieten cu cineva pe nume Jay Manson Valentine, care va apărea în lumina reflectoarelor în anii șaizeci, când a descoperit Zidurile din Bimini; este asociat cu toate aceste cercetări subacvatice din Bimini și cu descoperirea de tehnologii exotice despre care am vorbit în emisiunile noastre din seria „Hot Zone”.

Ei bine, la un moment dat, Valentine primește un telefon de la bunul lui prieten, Jessup, care îi spune: am ceva foarte important să-ți spun, vin la tine, în Florida. Și, foarte ciudat – ca și în cazul fiului amiralului Byrd – Jessup dispare…

KF: Chiar voiam să te întreb dacă a mai ajuns vreodată…

DJ: A ajuns în Florida Park, unde și-a băgat un furtun de la țeava de eșapament în mașină și a murit de intoxicație cu dioxid de carbon. Deci, undeva, între momentul la care l-a sunat pe prietenul lui să-i spună că vine la el și punctul de destinație, a decis să se sinucidă în propria mașină.

Iar, pentru Jessup, nu era doar chestia cu OZN-urile. Din punctul lui de vedere existau deja interacțiuni  între guverne și civilizații de pe alte planete, deci avansase mult pe calea asta. Dar știa și despre dimensiunea tehnologică… Și cred că l-au considerat a fi un risc prea mare.

Există o serie de situații în care X-Protect consideră că oamenii au mers prea departe și acei oameni sunt omorâți. Asta este foarte clar. Și cred că președintele Kennedy este cel mai dramatic exemplu.

Dar X-Protect muncește, nu sunt doar un grup de criminali. Doar că au și această componentă letală, această unealtă majoră, asasinatul, de care se mai folosesc.

Când auzi de numirea unuia ca Robert F. Kennedy Jr., cu istoria lui de familie în zona dosarului OZN, cu președintele Kennedy, cu Robert F. Kennedy, și auzi că spune că vrea declasificarea dosarelor JFK și că este deschis pe subiectul OZN, asta creează unde de șoc în aceste grupuri, nu mă îndoiesc de acest lucru.

Scopul final: Control Total

KF: Care este țelul acestui X-Protect, ori grup de experți, sau „civilizație schismatică”? Speră să ajungă o elită spațială, pleacă de pe planetă și lasă umanitatea în urmă, folosindu-se de acest program spațial secret sau care e ideea?

DJ: Bună întrebare. Ce vor să facă este… În esență, se reduce la programul original al naziștilor: programul lor spațial viza controlul din spațiu asupra lucrurilor de pe pământ.

E ceva foarte asemănător și acum, dacă stai să te gândești.

Toate lucrurile minunate pe care pot pune mâna, toate aceste posibilități fantastice, cum e Starlink sau sateliții, toate aceste lucruri… Este același lucru. Pentru că obțin capacitatea de a înregistra și urmări absolut fiecare lucru de pe pământ  și atunci, pe măsură ce fiecare lucru intră sub acest control tot mai strâns, tot mai totalitar, nu mai unde să fugi. Este un program vechi, foarte foarte vechi.

Și, din nou, grupurile care au dezvoltat acest program au fost adânc implicate în zona de programe spațiale, scopul lor fiind foarte simplu: acela de a controla din spațiu ce este pe pământ.

Stații spațiale pe orbită joasă, sateliții, toate chestiile astea care sunt dezvoltate în spațiu și infrastructura care se dezvoltă în spațiu în secret, pentru că nu avem acces la ea, pentru asta sunt: pentru control.

Există divizii de ofițeri în spațiu?!

Îmi vine acum în minte povestea lui Gary McKinnon, pe care o menționez des. McKinnon este un hacker care a spart computere NASA – povestea lui este publică, incontestabilă.

McKinnon a reușit deci să intre în computerele NASA, unde a găsit două chestii cruciale.

În primul rând, a găsit tot felul de informații despre dosarul OZN și, în al doilea rând, a găsit o listă de ofițeri care lucrează în afara pământului, deci o divizie de ofițeri care lucrează în spațiu și despre care publicul – tu, eu – nu știm absolut nimic.

Au vrut să-l pună sub acuzare în SUA, a devenit faimos. Există această fază celebră în care Obama se duce în Marea Britanie și stă de vorbă cu Cameron, care era prim-ministru pe-atunci, care îl întreabă: bun, văd că vă doriți atât de mult să vi-l dăm pe Gary, ce vreți cu el, ce-o să-i faceți lui Gary? La care Obama zice: ah, nimic, veți vedea, mergem pe procedurile legale, normale, ca să obținem extrădarea… Până la urmă, tot o vom obține.

Nu au reușit  să obțină extrădarea, pentru că Gary are Asperger’s, are o problemă medicală, și aici este o excepție în lege, motiv pentru care nu poate fi extrădat în America. Altfel, ar fi ajuns ca Julian Asange.

Dar motivul pentru care voiau să-l acuze și să-l judece pe McKinnon era că, sigur, da, spărsese computerele de la NASA, dar ce dezvăluise el publicului? Că există ofițeri în spațiu. Păi, oamenii în mod normal nu cred așa ceva; ei spun: dacă erau divizii de ofițeri în spațiul cosmic, aflam și noi până acum.

Moment în care dau exemplul ăsta: National Reconnaissance Office, NRO, este o agenție care există din 1961, dar nu s-a aflat public nimic despre ea decât în 1994, după 33 de ani. Timp în care a funcționat cu un buget anual de miliarde de dolari. Iar această agenție controla, practic sateliții de recunoaștere și nimeni nu știa nimic de ea.

Deci care sunt șansele să existe deja o organizație care gestionează subiectul OZN și noi să nu știm nimic de ea? Putem să așteptăm încă 30 de ani…

Ce vorbesc președinții între patru ochi

KF: Dacă JFK ajungea la Trade Mart pe 22 noiembrie 1963 și își ținea discursul alături de Lloyd Berkner, în loc să fie asasinat, în ce fel de lume am trăi acum? Ce crezi?

DJ: Cred că președintele Kennedy avea o viziune despre libertate și voia o societate mai deschisă, era mai progresist, voia transparență. Ce s-a întâmplat pe parcurs, cred, a fost că el era mult prea avansat pentru vremurile în care trăia.

E interesant că Gorbaciov a ținut un discurs la Texas School Book Depository; un lucru neobișnuit, dacă te gândești că acolo a fost asasinat Kennedy. Eu cred că a vrut să trimită un mesaj.

În perioada aia, Gorbaciov spusese public diverse lucruri despre OZN-uri, inclusiv faptul că, la un summit, Reagan îl întrebase: Dacă e ca noi [SUA] să ne confruntăm cu OZN-urile, dacă este o bătălie, ne ajutați? Gorbaciov a povestit faza asta public, era la New York Press Club, am extrasul. Povestește publicului toată întâmplarea, după care zice: scuze – pentru că vede că toți cei prezenți sunt șocați și își dă seama că a dat o bombă.

Dar faza pe care o povestește este că Reagan l-a întrebat foarte serios: Dacă e să ne batem cu OZN-urile, veniți în ajutorul nostru, se alătură Rusia nouă ca să luptăm împreună cu chestia asta?

Când cercetezi aspecte de acest fel vei descoperi de fiecare dată că se fac presiuni pe președinți [americani] să nu se apropie de omologii lor ruși.

JFK și Hrușciov i-au dat afară din cameră pe toți diplomații, au rămas doar ei doi, cu un traducător, și asta a provocat mare supărare.  

Și Reagan a făcut același lucru. Gorbaciov a zis că nu vrea decât traducătorul.

Putin și Trump au făcut același lucru – numai traducătorul… și îți aduci aminte ce isterie a fost. Că Trump e marioneta lui Putin, că nu-mai-știu-ce… toate prostiile.

Dar, indiferent ce crezi pe fond, ideea este că vezi mereu acest tipar: nu vor ca președinții [americani] să discute la acel nivel cu rușii, doar ei singuri.

În opinia mea, grupurile care controlează acel nivel de tehnologie nu vor ca acești lideri să vorbească întrei ei despre „Dosarul OZN”, la un nivel atât de înalt.

Ce-ar fi fost dacă… ?

Deci, dacă reușea să ajungă la Trade Mart, cred că președintele Kennedy ar fi abordat programul spațial la un cu totul alt nivel și atunci am fi trăit azi într-o cu totul altfel de societate. Nu cred că sunt dubii din acest punct de vedere.

Cât despre dosarul OZN – era cam devreme să fie dezvăluit, dar, dacă spunea că există și raporta ce era de raportat la acel moment, atunci probabil că ar fi existat o dezvăluire în anii șaizeci.

Uită-te la noi acum; suntem în 2024, la mijlocul acestei decade, și avem o situație în care CIA ne zice că ne spune ea adevărul, sau Comisia de informații din Congres, că ne dau ei versiunea lor…

Au trecut 60 de ani și cred că este în natura lucrurilor, pe măsură ce se tot acumulează informații, se deschid noi uși, apar aceste lucruri despre Antarctica, despre Paperclip, despre tehnologii avansate și despre cum se gestionează aceste mari povești pentru populație, ca oamenii să ajungă la propriile lor concluzii. Să realizeze că trăiesc între niște ziduri de secrete care îi protejează pe alții.

Or, în felul ăsta, cultura noastră nu va ajunge nicăieri. Este încă o cultură a controlului extrem. Ce trebuie făcut este că trebuie distrus acest zid al secretului, este nevoia de a trece de aceste povești, de a depăși chiar și falsele istorii care ni se spun, în cazul de față, istoria că JFK a fost omorât de un nebun solitar care a avut, pur și simplu, norocul să tragă acel glonț magic. Toate astea.

Ce e interesant este că, dacă te uiți la Oswald, la el personal, la relația lui cu Banister și cu dosarul OZN și cu NASA, el reprezintă direct acea legătură cu domeniul spațial care se varsă direct în povestea asasinatului, ceea ce ne aduce unde suntem azi.

Robert F. Kennedy Jr. și Trump amenință agenda controlului total

KF: Avem dreptul la adevăr, dar îl vom găsi?

DJ: Bună întrebare. Cred că presiunea acum este de a ascunde, de a împiedica dezvăluirea, dar există căi ocolitoare și, așa cum am arătat în această seară, sunt oameni chiar din acea eră care ies acum și spun ceea ce știu, spun că da, au lucrat la acel program. Câtă vreme avem aceste voci legitime, stăm bine.

KF: Deci, dacă, după 61 de ani, CIA declasifică, totuși, dosarul asasinării lui JFK, cum speră Robert Kennedy Jr., să sperăm și noi că vom găsi acolo dosarul lui Lloyd Berkner, Dosarul OZN? Crezi că este colo?

DJ: Sigur este. Te uiți că, atunci când un om ca RFK Jr. caută răspunsuri și ai candidați la președinție care promit dezvăluiri, asta creează niște unde de șoc teribile în întregul deep state.

Le creează o problemă foarte mare, pentru că, la nivel de familie, oamenii știu despre ce este vorba. Dacă vorbim aici de fiul lui Robert Kennedy, care era Procuror General, atunci știm că el știe tot ce trebuie știut despre Dosarul OZN al acelei epoci.

Și cred că acesta este un element crucial. Dacă se declasifică dosarele lui JFK, atunci se produce un efect de cascadă, mai ales cu privire la OZN. Un efect dramatic, de avalanșă.

Întrebarea rămâne dacă vor reuși s-o facă. Nu uita ce i-a spus Trump lui Judge Napolitano, că nu poate declasifica și că, dacă ar ști ce este acolo, nici Napolitano n-ar face-o… Întrebarea este, deci, dacă aceste informații pot sau nu pot fi declasificate…

Dar eu cred că, dacă se declasifică, vom afla că președinte Kennedy a fost asasinat din cauza dosarului OZN. Asta este problema.