Decriptarea unui acord comercial

Așa cum relatam acum câteva zile, așteptările generale privind rezultatele întrunirii de la Beijing (8-9 octombrie 2026) între comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, și ministrul chinez al comerțului, Weng Wentao, erau destul de modeste.

După vizita în China, presa centrală (The Guardian, Reuters, Deutsche Welle – ca să numesc numai câteva publicații importante) a anunțat că Šefčovič ar fi înregistrat un mare succes: un „acord epocal” prin care China ar fi agreat să-și înjumătățească exporturile de vehicule electrice (EVs) către UE.

Politico a revenit, pe 14 octombrie, cu precizarea că acordul privitor la vehiculele electrice, care „marchează o concesie majoră făcută de Beijing” nu este decât primul pas; în interviul acordat Politico, Šefčovič declară că urmărește același tip de înțelegeri și cu privire la alte industrii, cum ar fi industria chimică, dar și – crucial – concesii în sectorul pământurilor rare, sector în care China deține, practic, un monopol global.

Între timp, însă, au apărut și clarificările părții chineze, care – din păcate – moderează mult impresia de „acord epocal” în favoarea Europei; știrea a fost preluată de Reuters, Japan Times și alte publicații, cu precizări care nu sunt suficient de edificatoare, întrucât nu fac nicio trimitere la reglementările aplicabile unor astfel de acorduri.

Motiv pentru care recomand o analiză Geopolitechs – un site care monitorizează politicile și relațiile externe ale Chinei cunoscând nu doar limba chineză, ci, mult mai important în acest caz, cadrul juridic care guvernează înțelegerile comerciale între părți membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) – cum sunt și UE, și China.

Rezum fără să intru în detalii tehnice. Într-un prim articol, publicat imediat după întrunirea bilaterală de la Beijing, analiștii de la Geopolitechs arată că, în timp ce declarația comună a părților publicată de Bruxelles corespunde, în general, cu lista în 16 puncte publicată de autoritățile chineze după discuții, declarațiile de presă făcute ulterior de comisarul Šefčovič necesită niște explicații pentru a nu crea impresia că, potrivit discuției părților, China ar fi acceptat să-și reducă exporturile de EVs către UE la jumătate, așa cum ar putea să pară.

Pe 12 octombrie, Geopolitechs a revenit cu o analiză mai detaliată a înțelegerilor la care au ajuns cele două părți după discuțiile de la Beijing, citând clarificările oficiale oferite chiar de ministerul chinez al comerțului.

Începând cu ce se începe, părțile au reafirmat și confirmat trei principii fundamentale în relațiile lor bilaterale:

„În primul rând, respectarea faptelor. Potrivit Eurostat, UE a importat 107.000 de vehicule hibride din China în 2024 și 302.000 în 2025. Pornind de la nivelul de referință din 2025, cele două părți au convenit asupra unui aranjament care permite o creștere ulterioară, asigurând companiilor chineze posibilitatea de a exporta și de a înregistra o creștere stabilă, răspunzând în același timp preocupărilor legitime și întemeiate pe fapte ale ambelor industrii.”

„În al doilea rând, nediscriminarea. Orice măsuri adoptate nu trebuie să vizeze în mod specific produsele chinezești și nici să discrimineze companiile chineze. Cota alocată Chinei nu trebuie să fie mai mică decât cea alocată oricărei alte surse de import în UE.”

„În al treilea rând, respectarea normelor comerciale internaționale. Ambele părți au confirmat că orice aranjamente comerciale trebuie să respecte normele OMC. China își rezervă toate drepturile în cadrul OMC, inclusiv dreptul de a iniția proceduri de soluționare a litigiilor și de a solicita compensații comerciale.”

Tot ce urmează trebuie citit în lumina acestor trei principii. Lectură din care rezultă imediat că – în ciuda titlurilor de presă – partea chineză nu și-ar putea reduce voluntar exporturile către UE nici să vrea, pentru că regulile OMC interzic țărilor membre să convină astfel de aranjamente (Voluntary Export Restraint, VER) prin acorduri bilaterale. De altfel, China a semnalat în repetate rânduri că nu acceptă o limitare voluntară a exporturilor.

Ce rămâne este ca UE să introducă restricții temporare la import. Astfel de restricții sunt permise de OMC, ca „măsuri de salvgardare” – care pot consta în creșteri de tarife sau impunerea unor cote – dar cu respectarea mai multor condiții.

Prima condiție este că aceste măsuri de salvgardare nu pot fi simple măsuri protecționiste pentru industrii care nu mai fac față competiției; partea care le invocă trebuie să probeze că motivul pentru care industria locală suferă sunt importurile excesive. Pe acest subiect, China a protestat în repetate rânduri că problemele de competitivitate ale industriei auto europene nu sunt cauzate de exporturile chineze, ci de condițiile locale (dezindustrializare, prețul foarte mare al energiei electrice, restricțiile impuse prin legislația ecologistă, povara fiscală etc.).

De asemenea, aceste măsuri trebuie să fie temporare (nu pot depăși patru ani, cu posibilitatea unei prelungiri la opt ani, în condiții speciale) și limitate la strictul necesar pentru remedierea prejudiciilor grave (care trebuie probate); mai mult, țara ale cărei exporturi vor fi afectate de astfel de măsuri are dreptul de a cere compensări.

Din comentariile privind recentele discuții sino-europene ar rezulta că „China și-a semnalat disponibilitatea de a accepta măsurile de salvgardare ale UE, care ar limita exporturile de vehicule hibride convenționale și hibride plug-in la aproximativ 350.000 de unități anual, pe parcursul următorilor patru ani”, dar ministerul chinez al comerțului subliniază că „această acceptare ar fi condiționată de posibilitatea unei creșteri graduale a cotei în perioada 2027–2030”.

Din cele de mai sus, rezultă limpede că o înțelegere politică între cele două părți nu este decât un prim pas spre adoptarea unor măsuri de salvgardare. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de OMC presupune parcurgerea unei întregi proceduri – care, potrivit reglementărilor UE, ar trebui să se desfășoare în termen de maxim nouă luni.

Una dintre problemele juridice și politice cele mai spionase pe care le are de confruntat UE în acest proces este nediscriminarea (principiu confirmat la întrunirea de la Beijing). Regulile OMC prevăd că măsurile de salvgardare se pot lua, cu îndeplinirea condițiilor, pe întregi categorii de produse, indiferent de proveniența lor, iar nu contra unui unic exportator.

Asta înseamnă că UE ar trebui să stabilească tarife ori cote și pentru ceilalți parteneri comerciali, nu doar pentru China.

Iar, având în vedere declarația lui Šefčovič, potrivit cu care UE urmărește lărgirea sferei de aplicare a acestor restricții, aceleași reguli s-ar aplica în toate sectoarele vizate: UE va trebui să aplice aceleași măsuri față de toți partenerii ei comerciali, nu doar față de China, lucru care presupune ca UE să-și asume crearea unor tensiuni cu alte țări exportatoare.

Sursele în text.