Politico titrează: „Reînarmarea Germaniei tulbură echilibrul puterilor în Europa.” De ce? Pentru că: „Timp de decenii, Uniunea Europeană a funcționat pe baza unei înțelegeri implicite: Germania se ocupă de bani, Franța se ocupă de partea militară. Acum, acest aranjament este răsturnat.” Frază din care nu vrem să înțelegem că banii ar trece acum în răspunderea președintelui Macron.

Poate că Germania nu s-ar fi reînarmat, dar, potrivit declarațiilor unui parlamentar social-democrat german citat în articol: „Peste tot pe unde mă duc în lume, de la Baltica în Asia, oamenii îmi cer ca Germania să-și asume mai multă responsabilitate. Lumea se așteaptă ca Germania să facă, în sfârșit, pasul și să-și crească puterea defensivă la nivelul puterii ei economice”. E posibil ca declarația asta să fie de mai demult, înainte de declinul economic al Germaniei; oricum, ce contează este că înarmarea este urmarea unui encore izbucnit din piepturile publicului spectator.

Acum ca niciodată, Europa, zice articolul „trebuie să se adapteze la o Germanie dominantă”. Un oficial UE nenumit zice că această schimbare în potențialul militar al Germaniei este „telurică” – „adică un cutremur”, traduce tot Politico: „Este cel mai important lucru care se întâmplă azi la nivelul UE”. Ba chiar la nivelul Europei; lasă UE.

Aflăm din articol că reînarmarea Germaniei creează o criză de relevanță în Franța și învie niște „fantome ale trecutului” în Polonia, dar nu pe toate, pentru că, în același timp, creează sentimentul că o alianță Berlin-Varșovia ar putea fi „cel mai eficient mod de a ține Rusia la locul ei”.

Pe rând: Franța nu se simte bine; privește fenomenul teluric cu „un amestec de scepticism și preocupare”: „Va fi dificil de lucrat cu ei pentru că vor fi extrem de dominanți”, a declarat alt oficial nenumit, de data asta francez. „Nu vor mai avea nevoie să invadeze Alsacia și Moselle” („a spus oficialul, glumind”, ha-ha); „Acum pot să le cumpere”.

On blague. De fapt, „dincolo de neliniștea istorică, oficialii francezi și europeni se întreabă ce fel de rol geopolitic intenționează să joace Berlinul sub conducerea lui Merz”. Un diplomat, nenumit și el, zice: „Nu e clar încă ce rol vrea să joace Merz. Germania va trebui să preia un rol internațional mai mare, dar nu este clar cum”. Mă rog, nu-i ca și cum n-ar exista opțiuni.

În ce privește Polonia, Marek Magierowski, fost ambasador în SUA și Israel, spune: „Polonia a devenit un far călăuzitor printre aliații NATO din perspectiva cheltuielilor militare. Prin urmare, insistăm ca și alți parteneri să ne urmeze exemplul. Dar, dacă ne pasă în mod serios de apărare, nu putem spune: Da, toată lumea să cheltuiască mai mult pe apărare, numai Germania nu”.

Actualul ministru adjunct al apărării, Paweł Zalewski, spune: „Privind în istorie, o situație în care Germania își leagă puterea economică de puterea militară a trezit întotdeauna temeri”. Pe de altă parte: „Astăzi, Polonia are cea mai mare armată terestră din Europa și va fi un jucător foarte puternic în viitor, așa că planurile de modernizare a Bundeswehr-ului trebuie privite în context. Toate țările europene se reînarmează”. Ceea ce înțelegem că ar trebui să ne calmeze orice temeri.

De fapt, nu orice temeri, ci numai unele, care sunt exprimate de același ministru-adjunct Zalewski: „Ne vom aminti întotdeauna de poziția pro-rusă a lui Merkel. Cerem Germaniei să demonstreze cât de puternic va apăra ordine internațională de Rusia. Este nevoie de o verificare constantă. Nu uităm nimic.” Aceeași memorie selectivă o are și mai sus-citatul Magierowski, care spune: „Mă îngrijorează mai mult legăturile comerciale dintre Germania și Rusia, care sunt încă foarte vivace, și presiunile care se fac asupra Berlinului să revină la afaceri normale după ce se termină războiul din Ucraina.

În fine, un diplomat nenumit de la UE a comentat „mutarea centrului de greutate al Europei către est” astfel: „Ar putea fi înfricoșător, bineînțeles… Dar Germania are coaliții… Este în UE, în NATO – și multe lucruri se pot întâmpla între timp.

Și-asta-i drept. Depinde numai care lucruri.

Sursa în text.

Salvează PDFPrint articol