Dileme pe marginea unui sabotaj (benefic)

Pe 14 octombrie a început, la un tribunal din Hamburg, procesul cetățeanului ucrainean Serghei Kuznețov (numit doar „Serghei K.” în presa germană, întru respectarea dreptului lui la protecția datelor personale, trebuie spus), acuzat de sabotarea conductei Nord Stream 1 în 2022.

Relatând evoluțiile în prima zi a procesului, Deutsche Welle informează că procurorii îl acuză pe K. de complicitate la o crimă de război prin atacarea infrastructurii energetice civile, perturbarea serviciilor publice, provocarea unei explozii și distrugerea unor structuri.

Avocații apărării solicită tribunalului să elimine din start acuzația de crimă de război, întrucât conducta nu ar fi fost o țintă civilă, ci una militară. Argumentul în sprijinul surprinzătoarei afirmații este următorul: la data atacului, Nord Stream 1 furniza jumătate din volumul de gaz importat de Germania; ceea ce oferea Rusiei o pârghie de influență asupra Germaniei; prin urmare, Nord Stream 1 era, de fapt, „o armă rusească”; în plus, Rusia câștiga bani din această conductă (în sensul că gazul nu era exportat pe gratis).

De unde întrebarea, prezumat retorică: „Este nelegal să distrugi infrastructura agresorului, și asta fără să produci victime umane?”.

De asemenea, avocații lui K. au informat tribunalul că acuzatul nu va răspunde la întrebări în cadrul procedurilor, pentru că „a jurat în fața guvernului ucrainean să păstreze secretul și, prin urmare, nu poate să discute cu nimeni despre caz și despre eventuale probe care l-ar exonera”.

Unul dintre avocați a precizat: „(K.) nu are permisiunea de a vorbi. Doi dintre superiorii lui imediați i-au spus că nu este autorizat să facă nicio declarație – nici măcar către propriii avocați.”. Ba chiar, opinează același avocat (presupus, deci, a nu ști nimic despre cazul silențiosului său client): „Nimeni care nu poate vorbi deschis nu poate fi condamnat”.

În așteptarea bibliotecilor de literatură de specialitate care, neîndoios, se vor scrie pe marginea acestor argumente juridice revoluționare, semnalăm doar riscul ca acel consemn de tăcere impus acuzatului să sugereze, la limită, o implicare a Kievului, la un nivel sau altul, în atac.

Lucru de care ia act și Deutsche Welle, care, într-o altă relatare pe subiect, sugerează că Berlinul ar putea avea „o dilemă”.

„Faptul că persoana acuzată este cetățean ucrainean reprezintă un aspect deosebit de sensibil din punct de vedere politic”, remarcă Deutsche Welle evidența, întrucât „Germania continuă să sprijine Ucraina… prin mijloace militare, financiare, ajutor umanitar și prin primirea a aproximativ 1,3 milioane de refugiați”.

„Dar ce se va întâmpla dacă ucraineanul Serghei K. este găsit vinovat și se dovedește o legătură cu conducerea militară sau politică de la Kiev? Ar putea guvernul german să mai continue pe aceeași cale cu privire la Ucraina?” – întreabă Deutsche Welle.

Și răspunde: „Guvernul german se confruntă cu o dilemă. Pe de o parte, justiția trebuie să rămână independentă și trebuie să existe consecințe pentru sabotarea infrastructurii germane. Pe de altă parte, guvernul german vrea să împiedice Rusia să se folosească de acest caz. Cu toate acestea, presiunea asupra Germaniei ar spori semnificativ, inclusiv din interiorul țării”.

Deutsche Welle citează două potențiale soluții la această „dilemă”.

Prima vine de la un deputat CDU (partidul cancelarului Merz), care spune că nu există niciun motiv ca Germania să-și schimbe atitudinea față de Ucraina, chiar și în caz că s-ar proba o implicare a Kievului în atentat: „Indiferent de rezultatul procesului, nu se cuvin niciun fel de consecințe, pentru că sprijinul pe care noi îl dăm Ucrainei este în interesul securității noastre naționale și derivă din responsabilitatea noastră pentru o Europă liberă”.

A doua potențială ieșire din încurcătură este oferită de un anume Henning Hoff, de la Consiliul German pentru Relații Externe (DGAP), care a declarat pentru Deutsche Welle că: „Prin sistarea livrărilor sau prin folosirea amenințării cu o astfel de măsură drept pârghie, Rusia a exercitat, la acea vreme, o presiune imensă asupra Germaniei, iar piețele gazelor naturale au fost date peste cap. Explozia a zădărnicit încercările Rusiei de a șantaja Germania, iar prețurile la gazele naturale au scăzut. Cred că s-ar putea spune că explozia a fost în interesul Germaniei.”

În fine: în cazul extrem că electoratul german nu s-ar lăsa convins de aceste interpretări și de beneficiile aduse Germaniei de atentat, Deutsche Welle își asigură cititorii că „repararea conductei Nord Stream este puțin probabilă”.

Deși, pe fundal, „având în vedere costurile foarte ridicate ale energiei, nu doar AfD și BSW sugerează repararea conductei Nord Stream și reluarea livrărilor de gaze din Rusia” ci și „unii politicieni din CDU”, același Hoff de la DGAP afirmă liniștitor: „Este o iluzie. Nu există nicio cale de întoarcere la situația de dinaintea războiului declanșat de Rusia. Gazul rusesc – considerat ieftin, dar care a costat Germania foarte scump – nu va mai curge niciodată, deja pentru că Putin nu are niciun interes în acest sens. El servește doar ca instrument de propagandă, menit să polarizeze scena politică germană și să slăbească sprijinul pentru Ucraina.”

„În orice caz, rezultatul procesului de la Hamburg va influența, fără îndoială, dezbaterea publică privind continuarea sprijinului pentru Ucraina.”

Sursa în text.