Disensiuni

Pe fondul tulburărilor geopolitice, diferențele de opinie dintre liderii europeni sunt tot mai acute și mai vizibile.

În pregătirea întrunirii la nivel înalt pe tema perspectivelor economice ale Europei, care va avea loc pe 19 februarie la Bruxelles, președintele Emmanuel Macron îndeamnă Europa să înceapă să se comporte ca o mare putere pe scena globală: „Suntem gata să devenim o putere? Asta este întrebarea în domeniul economiei și finanțelor, în apărare, în securitate, în sistemele noastre democratice.”

Pentru cine se întreabă cam cum s-ar putea face asta, date fiind condițiile, președintele Macron are o idee: asumarea, în comun, de către țările membre, a noi împrumuturi de sute de miliarde. „A venit momentul să lansăm un fond comun de împrumuturi pentru a finanța cheltuielile viitoare – euro-obligațiuni pentru viitor. Avem nevoie de programe europene mari pentru a finanța cele mai bune proiecte”, a spus Macron.

Un astfel de împrumut european este o „atracție uriașă” pentru piețele financiare, susține Macron, întrucât „statul de drept democratic” domnește nezdruncinat în Uniunea Eropeană, în timp ce primele două cele mai mari economii din lume prezintă probleme: China are un „regim autoritar”, iar SUA „se îndepărtează tot mai mult de statul de drept”. „Piața globală se teme, de fapt, tot mai mult, de dolar. Caută alternative. Hai să le oferim datorii europene”, îndeamnă Macron.

Ideea unor împrumuturi comune nu e nouă și nu-i aparține neapărat președintelui Macron; Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene și mare promotor al federalizării a susținut aceeași idee în așa-zisul „Plan Draghi”, emis în 2024, care urmează să fie din nou discutat, zilele astea, în pregătirea summit-ului de la Bruxelles, în cadrul unei ședințe mai restrânse între reprezentanții câtorva țări europene.

Relatând știrea, BBC semnalează că apeluri similare la îndatorare comună au fost, în trecut, primite cu scepticism de Germania și alte țări europene, care suspectează că Franța – incapabilă de reformă – vrea să se folosească de Europa pentru a-și rezolva propriile uriașe probleme financiare. De altfel, Macron a admis că Franța „nu a avut niciodată un model echilibrat, spre deosebire de anumite economii din nord, care sunt construite cu un mai mare simț de răspundere. Și nici reforme nu am avut, ca acelea inițiate în anii 2010 în Portugalia, Spania, Italia și Grecia, reforme ale căror beneficii se văd astăzi”.

Un raport publicat de Euractiv arată că, nici de data asta, reacția Germaniei – cel mai mare contributor la bugetul Uniunii Europene – nu s-a lăsat așteptată. Un diplomat german de înalt rang a calificat inițiativa lui Macron drept o tentativă de a „distrage atenția” de la adevăratele soluții: „De ce avem nevoie acum, de fapt, sunt reforme structurale cuprinzătoare și, evident, de finalizarea pieței comune… Sperăm ca statele membre care cer acum noi finanțări să participe la aceste eforturi de reformă… Adevărul este că nu prea avem spațiu de manevră, iar împrumuturile astea europene nu sunt pe gratis”.

Mai multe țări nordice susțin că deficitul lor este deja mult prea mare pentru a angaja noi împrumuturi; nici măcar cei 577 de miliarde din schema Covid n-au fost încă restituiți, iar statele membre au mai făcut, recent, un împrumut comun de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina.

Undeva, pe fundal, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, spunea zilele trecute că statele membre care vor să adopte măsurile economice „ambițioase” susținute de UE (cum ar fi cele din Raportul Draghi) se pot grupa între ele, separat de cele care nu vor – sugerând, practic, crearea unei Uniuni Europene „cu mai multe viteze”.

Disonanțe tot mai acute apar și apropo de relația țărilor europene cu Rusia. Euronews relatează că ideea de a relua relațiile diplomatice cu Rusia creează o ruptură alarmantă între statele membre. Propunerea a venit, inițial, de la președintele Macron și prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, care au susținut luna trecută, în declarații publice, că, din moment ce este cel mai mare finanțator al Ucrainei, UE ar trebui să ocupe un loc la masa negocierilor cu Rusia, iar asta nu se poate fără un contact cu Kremlinul.

Între timp, după ce eforturile trimisului său la Kremlin, Emmanuel Bonne, par să fi eșuat, președintele Macron se declară în favoarea unei misiuni europene comune: „Dorința mea este să împărtășesc asta cu partenerii mei europeni și să avem o abordare europeană bine organizată. Că ne place Rusia sau nu, Rusia va fi și mâine tot aici”.

Poziție pe care par că o susțin mai multe state membre – Italia, Austria, Cehia, Luxemburg – care cer ca Europa să fie reprezentată la Moscova de una și aceeași persoană: „Se discută securitatea Europei, iar Europa nu este prezentă la masă… Europa este cel mai puternică atunci când vorbește cu o singură voce. Avem nevoie de o poziție europeană unică, nu de 27 de păreri diferite”, a declarat ministrul de externe al Austriei, Beate Meinl-Reisinger.

Acea persoană care să reprezinte toate țările europene la Moscova nu poate fi actuala „șefă a diplomației UE”, Kaja Kallas, care tocmai a declarat că nu are niciun sens ca Europa să discute cu rușii, care, oricum, n-ar avea de ce să discute cu Europa.

Pe de altă parte, Germania, Estonia, Lituania și Cipru se opun oricărui dialog cu Moscova, câtă vreme Rusia nu face anumite concesii. Luna trecută, cancelarul Friedrich Merz declara: „În acest moment, nu vedem nevoia de a deschide noi canale de comunicare. Moscova trebuie să fie dispusă să încheie războiul. Dacă nu este, prețul pe care trebuie să-l plătească pentru acest război, inclusiv prețul economic, va crește de la săptămână la săptămână”.

(În paralel, cel de-al 20-lea pachet de sancțiuni economice propus de Comisia Europeană la adresa Rusiei nu a fost încă aprobat din pricina diferențelor de opinie între țările membre.)

Kaja Kallas a sugerat că orice funcționar sau diplomat din oricare stat membru care discută, în persoană sau telefonic, cu rușii, trebuie să aibă în vedere aceleași obiective politice, stabilite la nivelul blocului. Scop în care – relatează Reuters – Kallas urmează să circule o listă: „Ce este important acum nu este persoana care o face, ci, mai degrabă, cum o face și ce vrem să obținem din asta.”

Oficiali europeni declară, în privat, că dezbaterea între țările membre a devenit foarte aprinsă, deși abordarea este în continuare una abstractă, fără strucutură clară și fără soluții concrete, iar diferențele de poziție între capitale afectează tot mai mult discuțiile din spatele ușilor închise.

Sursele în text.