Doctrina Kratsios

Le Grand Continent (LGC) comentează raportul „Science: A New Golden Age”, un document programatic semnat de șeful Biroului pentru știință și tehnologie al Casei Albe, Michael Kratsios, și înaintat președintelui american pe 21 iulie 2026.

Așa cum notează publicația franceză, „Raportul Kratsios” este o aducere la zi a unui alt celebru document programatic, raportul „Science: The Endless Frontier”, pe care Vannevar Bush (directorul civil al cercetării și dezvoltării științifice și tehnologice americane în Cel de-al Doilea Război Mondial și, ca atare, inițiator și coordonator al Proiectului Manhattan) îl înainta președintelui american la acea vreme, Harry Truman, în iulie 1945.

Dar, susține LGC, acest nou program american este opusul sursei lui de inspirație. Unde, în 1945, Vannevar Bush propunea un nou universalism, o știință deschisă, susținută financiar de stat, Kratsios vrea să reorganizeze știința în slujba suveranității și dominației americane: „În 2026, succesorul lui [Vannevar Bush] sub Donald Trump propune o ruptură radicală pentru a face din știință și IA fundamentele unei dominații [americane] planetare.”

În analiza LGC, „Doctrina Kratsios” se întemeiază pe trei decizii majore. Prima: schimbarea principiilor de alocare a fondurilor federale pentru susținerea științei (un buget care se ridică, anual, pe la 200 de miliarde de dolari), care ar urma să fie acordate mai degrabă unor persoane, decât unor instituiții, precum și eliminarea sistemului de revizuire prin „consens științific”.

A doua schimbare majoră introdusă de Kratsios constă în asumarea unei opțiuni tehnologice prin șase misiuni naționale înscrise în bugetul federal pentru anul 2028: IA, tehnologia cuantică, fuziunea nucleară (cu termen de demonstrare până în 2035), revenirea pe Lună (până în 2028), robotică, semiconductori.

Schimbarea trei: transformarea IA în însăși infrastructura științei, prin intermediul „Misiunii Genesis”, care își propune să conecteze cele 27 de laboratoare naționale – cu cei 40.000 de oameni de știință și zecile de miliarde de dolari buget anual din dotare – cu universitățile private, în scopul de a dubla productivitatea științifică americană în următorii zece ani.

Pe fundal: „Doctrina Kratsios” face parte din „Genesis Mission”, lansată de administrația americană în noiembrie trecut, cu scopul declarat de a accelera descoperirea științifică și dominanța tehnologică a SUA la nivel global folosindu-se de IA. Pe lângă cele 15 agenții guvernamentale federale implicate în proiect, Genesis presupune colaborarea cu mari firme de tehnologie, printre care NVIDIA, Microsoft, OpenAI, Google, AMD, AWS, IBM.

Pe 22 iulie 2026, la o zi după înaintarea „Raportului Kratsios”, a avut loc primul Summit al Misiunii Genesis (Genesis Mission Summit), organizat de Departamentul american de energie și de Casa Albă, la care s-a anunțat o contribuție federală de 5 miliarde de dolari și una privată de 800 de milioane de dolari pentru accelerarea dezvoltării științifice pe baza inteligenței artificiale.

Analizând documentul, LGC semnalează lipsa unor prevederi despre strânsa colaborarea cu aliații. De altfel, singura expresie a unei colaborări internaționale semnificative la Summit-ul Genesis a fost prezența ambasadorului Japoniei, Shigeo Yamada, cu care s-au discutat proiecte de colaborare tehnologică viitoare. Europa a fost, în mare, absentă. LGC avertizează că „Doctrina Kratsios” consideră participarea străinilor la efortul științific american un potențial risc de securitate.

Ideea că oamenii de știință străini reprezintă un risc de securitate pentru SUA ar putea avea ceva temei apropo de China, despre care percepția occidentală este că „a furat” tehnologiile Vestului – dar, comentează LGC, nu și apropo de Europa. Cu toate astea, mașinile de fotolitografie pentru semiconductori ASML, unul dintre rarele succese tehnologice europene ale ultimilor ani, sunt calificate de Kratsios ca „un eșec” pe care americanii trebuie să îl corecteze.

Raportul privește China ca pe amenințare care trebuie stopată, deși – continuă analiza LGC – SUA adoptă aceeași metodă pe care o folosește China (și a folosit-o și Germania): întărirea colaborării între cercetare, industrie și apărare.

Vedem, deci, în noua abordare americană, o nouă apropiere de „modelul chinez”, apropiere în mare măsură inevitabilă despre care avertizează, începând cu ianuarie 2026, mai mulți experți (printre care și Jake Sullivan, consilierul de securitate națională al președintelui Biden) în seriile de articole publicate de oficina Council on Foreign Relations, Foreign Affairs. În aceeași tendință se încadrează și măsurile restrictive adoptate cu privire la IA (atât în ce privește exportul de modele și de tehnologii, cât și în ce privește supunerea modelelor la verificare înainte de lansare) dar și tot mai accentuata tendință – fără precedent, la acest nivel, în SUA – ca statul să investească masiv în companii tehnologice.

Continuând analiza LGC: în ce privește Europa, „Doctrina Kratsios” își propune, pe de o parte, să creeze o fereastră de oportunitate pentru importul de talent european (printr-un instrumentar avansat, finanțare, infrastructură etc.); pe de altă parte, urmărește crearea unei platforme comune de date – inclusiv pentru proiecte europene precum Copernicus sau CERN – pentru a crea interoperabilitatea necesară unor proiecte comune, cum ar fi cel de schimb monetar. Aceste propuneri pot contraveni ambițiilor UE de autonomie sau „suveranitate” tehnologică – ambiții oricum restricționate de vasta dependență a Europei de tehnologia americană.

Un al treilea aspect important este cel normativ: Kratsios propune crearea unui „Standard de aur în știință”, aspect în care – spune LGC – UE, regina reglementărilor, ar putea juca un rol (deși Kratsios nu pare s-o invite), dar numai dacă se mișcă destul de repede: „Europa ar putea participa la scrierea acestui standard astăzi; altminteri, în cinci ani, va ajunge să supună celui scris de americani, așa cum s-a supus și în materie de tehnologie cloud, unde a ajuns dependentă de SUA”.

De fapt, remarcă LGC: „Singurul răspuns proporțional ar însemna și crearea unui echivalent funcțional: un program Genesis european, asociat cu EuroHPC și instrumentele noastre, care să fie condus de o agenție europeană de tip ARPA [departmentul de cercetare și dezvoltare al Pentagonului], la care făcea apel chiar Raportul Draghi, o agenție eliberată de povara comisiilor și a procesului birocratic”.

Raportul Draghi fiind, reamintesc, acel document produs de Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și „unul dintre cei mai sclipitori economiști europeni”, care prezintă un plan prin care UE poate deveni competitivă: anume, printr-o mai mare integrare europeană în toate domeniile, împrumuturi comune de sute de miliarde de euro și canalizarea economiilor private către proiectele decise de Bruxelles.

„Americanilor le-a luat opt luni dă treacă de la un decret la o platformă. Nimic în dreptul Uniunii Europene nu ne interzice aceeași viteză – nimic, în afară de noi înșine” – conchide (oarecum) mobilizator LGC.

În final, „Raportul Kratsios” face parte din colecția de documente programatice cu care administrația Trump redefinește strategia Americii, în toate domeniile, de la începutul lui 2025 încoace. Programul pare foarte apropiat de cel anunțat, dinspre Silicon Valley, de Alex Karp, șeful Palantir, în volumul „The Technological Republic: Hard Power, Soft Belief, and the Future of the West”, și rezumat în cele 22 de puncte ale controversatului „manifest” publicat pe X.

Esența abordării este că SUA trebuie să profite la maximum de „noua revoluție științifică” pe care o permite IA („alchimia prin care America a făcut grăuntele de nisip să gândească”, zice Kratsios în introducere), inclusiv (sau mai ales) în domeniul militar, inclusiv prin îndepărtarea tuturor posibilelor piedici instituționale care stau în calea dezvoltării maximale și accelerate.

Raportul „Știința: O Nouă Epocă de Aur”:

Sursele în text.