Aceasta este a cincea parte a traducerii în limba română (cu subtitluri și câteva adnotări adăugate) a materialului publicat de Dark Journalist pe 22 noiembrie 2024 sub titlul The Final Speech.
Originalul video, în limba engleză:
Kelsey Forest (KF): De ce a fost asasinat președintele Kennedy din cauza dosarului OZN?
Dark Journalist (DJ): Ăsta este elementul crucial. Pentru că, din nou, întâlnirea cu Berkner de la final, discursul, nivelul de solemnitate al ceremoniei care se pregătea în jurul acelui discurs, toate astea îmi atrag atenția la maxim. Drapelul adus cu elicopterul de la Casa Albă… Toate astea mie îmi spun că anunțul pe care urmau să-l facă era cel mai probabil legat de spațiu, poate o misiune comună pe Lună cu rușii, nu știu ce a fost, dar cert este că a ieșit complet din zona trasată și atunci l-au asasinat înainte să apuce să spună ce avea de spus.
Dar, dacă mergi înapoi în timp, pe 12 noiembrie, vei vedea că președintele Kennedy cerea CIA să-i dea toate cazurile importante din dosarul OZN, spunând că vrea să le împartă cu rușii, într-un program comun.
De aceea, pentru mine, există corelația cu secretul pe care l-au construit pe fundal, inclusiv programele din Antarctica, din alte locuri izolate – ca Area 51 sau mai știu și eu… Deși Antarctica este la alt nivel. Acolo e clar că se întâmplă ceva și nu vom afla ce….
Dar cred că președintele Kennedy a crezut că poate să rezolve această problemă, că trebuie să fie o cale de a spune publicului. Și a făcut o greșeală fatală. El a crezut că, dacă este președinte, grupurile astea de pe fundal nu vor avea ce face… Numai că aceste grupuri sunt atât de dedicate păstrării secretului, operau un asemenea coridor subteran de informații secrete între servicii și zona aerospațială, încât…
Informatori din interior
Singurul procuror care a început o anchetă în cazul asasinării lui JFK a fost Jim Garrison, care era din New Orleans și a mers adânc în caz. Iar, la final, concluzia lui a fost că autorii asasinatului provin din aripa complexului militar-industrial care ține de informațiile despre spațiu, de aerospațiale.
Ei bine, informația asta s-a pierdut undeva pe parcurs.
Și am o poveste foarte interesantă despre asta. Acum câțiva ani, am făcut un documentar numit Agent Oswald. Era despre rolul lui Oswald în CIA.
Și m-a contactat un tip, un avocat care a lucrat în cazul Watergate, numele lui este Douglas Caddy. El i-a reprezentat pe cei șapte spărgători de la Watergate, este o figură istorică. Are peste 80 de ani acum.
El m-a contactat și mi-a zis: știi, sunt atât de multe lucruri corecte în documentarul tău… Dar, zice el, vreau să-ți spun că am fost prieten cu E. Howard Hunt. Hunt era o figură mare în CIA, lucra pentru ei pe teritoriul SUA.
Caddy mi-a spus că, înainte ca Hunt să fie închis pentru ce făcuse la Watergate, spargerea de la Watergate, s-a întâlnit cu el și, la final, l-a întrebat de ce a fost omorât Kennedy.
Iar Hunt i-a spus că președintele Kennedy a fost asasinat pentru că voia să împartă cu rușii cel mai vital secret al Statelor Unite. Voia să-l împartă. Iar Caddy a întrebat: bun, dar care era acel secret? Și atunci Hunt i-a zis: Dosarul OZN. Conversația asta a avut loc între patru ochi în 1975. Iar pentru mine asta a fost mai mult ca un prolog.
(Interviul lui Dark Journalist cu Douglas Caddy)
Iar, mai recent, m-a contactat cineva care a lucrat la Casa Albă pe vremea lui Kennedy, un om cu reputație inatacabilă, consilier de securitate națională. El îi raporta lui Kennedy pe diverse chestiuni. Acest om a trecut printr-un cancer, la un pas de moarte. Este un om cunoscut. Are vreo 90 de ani acum. Și a ieșit public și a spus că, în interiorul guvernului Kennedy, Richard Bissell îi raporta pe tema tehnologiilor extraterestre.
Ce văd eu aici este un baraj pe cale să crape. Sigur, am discutat cu el. Dar, cum îți spuneam, deschiderea este tot mai mare. Este un secret vechi de 60 de ani și va exploda, se va sparge complet barajul.
Întrebarea mea este dacă vom avea adevărul sau vom avea o mare poveste clocită de comunitatea de informații. Asta este bătălia care se poartă pe fundal.
KF: O fabricație bine pusă cap la cap…
DJ: Da. Sunt foarte buni la așa ceva, foarte subtili.
Dezinformatori din interior
KF: Hai să discutăm despre câteva figuri cheie care controlează dosarul OZN și sunt implicate și în asasinarea lui JFK. Ca Richard Bissell, Guy Banister, George Joannides…
DJ: Am să încep cu ultimul. Sunt, toți, figuri interesante, și toți au legături profunde cu subiectul OZN, dar și cu mușamalizarea asasinatului.
George Joannides
Deci: Joannides… În primul rând, nimeni nu știa de existența lui. L-a descoperit un reporter de la Washington Post, Jefferson Morely. Dar, când a dat reportajul spre publicare, Washington Post nu a vrut să-l publice. I-au zis că nu se bagă în așa ceva.
Dar Morely muncise o grămadă la acel reportaj, aflase cine plătea pentru diverse lucruri care se întâmplau chiar înainte de asasinat.
De exemplu, cum apăruse, imediat după asasinat, o pagină întreagă de reclamă în ziar, cu Oswald spunând că totul venea de la Fidel Castro? A vrut să afle lucruri de tipul ăsta.
A săpat și a tot săpat până a ajuns la acest individ, George Joannides. Devine și mai interesant când aflăm că Morely a primit confirmări de la un asemenea nivel încât, până la urmă, a dat CIA în judecată și au fost obligați să admită: da, era agentul nostru; da, era un operator de top în zona războiului psihologic; dar nu, alte informații despre el nu mai primești.
Deci tipul ăsta, Joannides, a controlat „Proiectul Oswald”, a creat o operațiune de război psihologic, în care Lee Harvey Oswald apărea ca simpatizant comunist, agitator, fusese în Rusia, era prietenul cel mai bun al lui Fidel Castro care l-a omorât pe JFK – deci, nu-i așa, acuma trebuie să facem război, cu Rusia, cu Cuba. Asta a fost misiunea lui lui Joannides.
Dacă te uiți mai departe, devine și mai interesant, pentru că au exitat mai multe audieri pe tema asasinării lui Kennedy, chiar și decade mai târziu, chiar și în anii nouăzeci, dar, în 1979, a fost cea mai importantă dintre toate. A fost un test.
Este vorba de House Assassinations Committee, care a cerut Congresului să le dea persoana care le poate oferi toate informațiile de care aveau nevoie, cineva verificat. În niciun caz nu putea fi cineva care era agent operațional în perioada asasinatului. Și ei au zis: sigur, nicio problemă. Și li l-au dat pe acest George Joannides: ăsta este cel mai bun pentru ce vă trebuie vouă.
Dar nu le-au zis celor din comisie că Joannides crease, practic, „Proiectul Oswald”, că era ofițerul de război psihologic care crease întreaga situație, că opera la New Orleans. Oswald era și el operațional la New Orleans cu o vară înainte de asasinat.
Joannides conducea acolo un grup numit DRE, un grup revoluționar. Toată ideea este că ei erau anti-Castro și Oswald era pro-Castro.
Guy Banister
Iar aici intrăm un pic în istoria lui Lee Harvey Oswald, care lucrase pentru Guy Banister, care Banister era cel mai extrem extremist de dreapta din FBI pe care ți-l poți închipui. La dreapta lui Atila Hunul. Deci cum lucra Oswald pentru un om ca Banister?
Dacă mergi mai departe, în istoria lui Banister, afli că Banister controlase dosarul OZN și el a dat numele „X”, acestor dosare, care aveau acel nivel de securitate. Deci numele de „Dosarele X” vine de la Banister, ca să știi.
Ce este interesant este că el l-a angajat pe Oswald.
Ei bine, Oswald lucra la acel moment la o firmă de cafea, Riley Coffee Company și le spunea colegilor lui: gata, urmează să mă angajez la NASA, am acolo o slujbă nemaipomenită. Asta era chiar înainte de asasinat. Avea el aranjată o slujbă grozavă la NASA. Deci avem Guy Banister, dosarul OZN, Oswald și NASA.
Richard Bissell
Alt nume pe lista aceea este Richard Bissell. Bissell este persoana care a fost dată afară din CIA, odată cu Allen Dulles, după invazia ratată de la Golful Porcilor, în Cuba, în 1961.
Iar motivul pentru care Kennedy i-a dat afară – este fără precedent să dai afară un director CIA, mai ales unul ca Dulles, care era un monstru sacru, cum să spun, un mare lider al CIA, condusese agenția o grămadă de ani.
Dar Kennedy l-a chemat și i-a spus: Dacă eram în Marea Britanie, trebuia să mă retrag eu; dar suntem în America, așa că trebuie să te retragi dumneata.
Și Dulles a fost dat afară împreună cu adjunctul lui, Bissell, și cu un întreg grup de indivizi din CIA, pentru că, pe scurt, încercaseră să-l păcălească pe Kennedy, să-l atragă într-un război cu Cuba. Deci i-a dat afară. Numai că toate indiciile sunt că Dulles a rămas, de facto, conducătorul CIA și după ce a plecat.
Iar Bissell, locotenentul lui Dulles, ce făcuse el în anii cincizeci? Înainte să vină epoca lui Kennedy, Bissell era șeful Proiectului Blue Book, era șeful tuturor programelor secrete OZN pe care le avea atunci America.
Așadar, Bissell apare ca acest personaj căruia îi spuneau „The Mayor” (Primarul) la Area 51. Un om legat, în același timp, în mod direct, de asasinarea lui JFK.
NOTĂ (Mea Sponte): Bissell a fost fondator și director al programului de spionaj aerian U-2, în care a lucrat, ca operator radio, și Harvey Lee Oswald, la baza Atsugi din Japonia. Programul U-2 a fost asociat cu fenomenul OZN, atât pentru că se folosea de celebra Area 51 (bază militară secretă fondată, practic, de Bissell), cât și pentru că, potrivit unor dezvăluiri mai recente ale CIA, unele „obiecte zburătoare necunoscute” observate în anii cincizeci și șaizeci erau, de fapt, avioane U-2.
Programul U-2 a fost cel puțin parțial compromis în 1960, când sovieticii au interceptat un aparat în misiune, capturând și pilotul, Francis Gary Powers.
Partea cea mai relevantă aici a acestui incident este că, la momentul scandalului (1 mai 1960) președintele Eisenhower și președintele Hrușciov se pregăteau de un prim mare summit la Paris, în încercarea de a destinde relațiile între SUA și URSS. Eisenhower ceruse CIA să suspende zborurile U-2, temându-se tocmai de o interceptare care ar fi distrus șansele summit-ului. Dar CIA, sub conducerea lui Bissell, nu doar că a continuat ilicit zborurile, dar – se speculează – a compromis intenționat misiunea lui Powell, tocmai pentru a distruge încercările lui Eisenhower de a relaxa relațiile cu Uniunea Sovietică.
După U-2, Bissell a condus și proiectul SR-71 Blackbird, și acesta testat la Area 51, dar și proiectul primului satelit american de spionaj, „Corona”.
Dincolo de aceste proiecte tehnologice, Bissell a avut un rol de conducere în lovitura de stat organizată de CIA în Guatemala, în 1954; în multe dintre tentativele de asasinare a lui Fidel Castro (în strânsă colaborare cu șeful programului MK-Ultra, Sidney Gottlieb) și, desigur, în organizarea invaziei de la Golful Porcilor, care nu s-a transformat într-o invazie militară a Cubei, așa cum dorea „deep state”, doar pentru că JFK s-a opus.
DJ: Astfel că, de câte ori intri în povestea asta, de câte ori te uiți la personajele astea, descoperi că sunt asociate ba cu sateliți, ba cu Antarctica… Îi găsești asociați cu OZN-urile, cu tehnologiile avansate. Toate astea se amestecă aici.
Când spuneam despre diversele lucruri pe care le-a făcut fizicianul Berkner – unul dintre ele a fost să anunțe apariția satelitului sovietic Sputnik. Deci apare primul satelit din lume și cel care îl anunță este tipul ăsta, Berkner, care este băgat peste tot, apare în istorie peste tot.
Te uiți la personajele astea apropiate de asasinat și vezi aici amenințarea, imediat vezi că este un pericol, pentru că sunt oameni asociați cu secretul, cu dosarul OZN.
Este inevitabil să ajungi la concluzia că grupurile din industria aerospațială au fost implicate în asasinat. Este imposibil de evitat concluzia asta.
Apotheum, efectul de distorsionare a realității
KF: Ai descris efectul apotheum ca fiind cel mai mare secret din dosarul OZN. Poți spune ce este acest efect și de ce facțiunile din deep state sunt atât de oripilate la ideea de a-l devoala publicului?
DJ: Apotheum este numele dat de mine acestui aspect… Am auzit ce efecte au loc, cum sunt descrise.
Unul dintre lucrurile care mi s-a întâmplat mie, chiar la începutul cercetărilor mele, a fost că… îl știam pe profesorul John Mack, dar și mai bine îl știam pe asistentul lui, care m-a și introdus la Mack de mai multe ori.
Mack era psiholog la Harvard și a mizat totul pe ideea că extratereștrii sunt reali și dosarul OZN este real, motiv pentru care a avut foarte mult de suferit. Era acea epocă. Dacă te uiți la povestea lui, vei vedea că au încercat să-l dea afară de la Harvard, lucruri de felul ăsta.
Dar Mack era un tip foarte interesant. Iar ce mi-a spus el, în esență, este că experiența contactului are o realitate imposibil de negat pentru cei care trec prin ea. La el veneau persoane din toate domeniile, oameni care aveau aceste experiențe.
Iar Mack m-a făcut să mă gândesc la variatele efecte pe care le produc aceste experiențe. Timpul se oprește atunci când apare un OZN. Oamenii pierd timp, nu știu unde au dispărut ore. Sunt ridicați, levitați, trecuți prin obiecte. Toate astea sunt efecte nonconformiste, care contravin oricărei fizici pe care o cunoaștem. Oameni care dispar… Și mai sunt și alte lucruri foarte interesante cu aceste OZN-uri. De exemplu, dacă un OZN aterizează pe un câmp, pe locul acela nu mai crește nimic. Deci, iată, au un efect în natură.
Indiferent dacă crezi că aceste OZN-uri sunt grupuri de extratereștri care vin aici în vizită sau crezi că este un grup de aici care dezvoltă această tehnologie, în această tehnologie există acest efect, ea creează acest apotheum, adică un efect de distorsionare a realității.
Acest efect modifică relația cu timpul… Sunt oameni care spun: da, eram pe autostradă, mergeam liniștit și, peste opt ore, m-am trezit nu-știu-unde. Deci se afectează o schimbare în natura realității.
Și, după ce am citit mult despre cum vor să dezvolte această tehnologie și am intrat adânc în ce au lucrat oamenii de știință mai deschiși, cei din zona X-Share, am ajuns la concluzia că abilitatea lor a de a orienta, de a direcționa, tehnologia asta nu este infailibilă.
Există un soi de efect de bumerang care apare.
Și tot ce pot să conchid este că e vorba de acel nivel de fizică care se numește „torsiune”, care este atât de puternic încât, prin comparație, o bombă atomică pare un foc de artificii.
De aceea nivelul de secretizare pentru aceste tehnologii este atât de înalt. Cel mai înalt, cum spunea Sarbacher. Dosarul OZN este mult, mult mai secret decât cel nuclear…
Ajungem pe un plan foarte bizar… Realizezi imediat că apotheum este ceea ce ascund, pentru că, în opinia mea, numai faptul că ne-ar vizita o civilizație din spațiu nu ar necesita acest nivel de secretizare, un nivel care este, de fapt, letal – de exemplu, asasinarea unui președinte, cum spuneam. Nu cred că așa ceva se justifică numai pentru a ascunde povestea cu extratereștrii. Cred că este altceva.
Ocultiștii de la NASA
KF: Și acum revin la NASA. Este NASA implicată în mușamalizarea dosarului OZN și în dezvoltarea programului spațial secret? Și care este rolul marelui ocultist Aleister Crowley în crearea NASA?
DJ: Acesta este unul dintre cele mai interesante lucruri cu privire la NASA și cred că ne deschide o ușă spre natura chestiunii…
Am menționat deja despre von Braun și mama lui, care avea puteri paranormale…
Există un element mistic aici și, dacă nu înțelegem acest aspect când vorbim despre programele aerospațiale, atunci pierdem un întreg segment important. Spiritele aerului, înțelegerea pe care o au despre spațiu… Chiar și la Space X, la Elon Musk, este un limbaj aici care este foarte mistic, este „arthurian”…
Iar, dacă ajungem la Crowley, este interesant pentru că, așa cum știi, el era „Fiara”, el a publicat toate aceste cărți de magie neagră, a condus OTO [Ordo Templi Orientis], a fost o figură extrem de sinistră.
Și te întrebi cum poate el să aibă vreo legătură cu domeniul aerospațial, cu rachetele, nu? Cu cerurile, până la urmă.
Ei bine, se dovedește că persoana care a inițiat programul nostru de rachete a fost Jack Parsons, iar Parsons avea o relație foarte interesantă cu Crowley, înființând ramura californiană a OTO, cultul lui Aleister Crowley.
Este extraordinară această legătură, apropierea dintre Parsons și Crowley…
Crowley a scris o carte care se cheamă Moonchild, care conține un ritual care se cheamă Ritualul Babalon [de la Babilon], unde invoci niște spirite și, mă rog…. este ceva cam ca în filmul Rosemary’s Baby [în care diavolul înseminează o femeie pentru a aduce pe lume Antihristul]…
Parsons, ca adept al lui Crowley, a făcut acest ritual împreună cu un companion, să-i spunem, foarte interesant. Au făcut acest ritual în 1947, în deșertul din New Mexico. După care vin toate acele rapoarte despre OZN-uri. Brusc toată lumea vrea să vorbească despre farfurii zburătoare.
Și au fost mai mulți oameni care s-au uitat la corelația dintre date și au spus că e foarte bizar.
Iar acest Parsons, cu toată înțelepciunea ocultă dobândită de la Crowley – a devenit piatră de temelie la NASA. Și a murit în condiții foarte bizare, într-o explozie. Ceea ce poate fi un final potrivit pentru un ocultist la acel nivel, dar ce mi se pare mie interesant este influența pe care a avut-o el asupra NASA.
De fapt, JPL este firma lui Jack Parsons, vine de la numele lui: Jack Parsons Laboratory. Au schimbat-o ei după aceea, i-au spus Jet Propulsion Laboratory, dar, în realitate, vine de la numele lui.
Și-apoi, au numit un crater de pe Lună după Jack Parsons! Asta arată cât de important a fost el pentru NASA.
Și-acum, dacă te uiți la ce făcea Parsons în anii douăzeci-treizeci, pe lângă legăturile cu Crowley și munca lui la experimentele cu rachete, pentru că era un om absolut indispensabil la Caltech – afli că purta discuții lungi și intense cu Wernher von Braun, care era în Germania pe-atunci!
Wernher von Braun era în Germania, fascinat de întregul proces al zborului spațial, și avea și el, la rândul lui, aceste elemente mistice, această latură.
Deci avem o combinație a acestor figuri și această legătură ocultă foarte puternică între Crowley și Parsons.
Dar persoana care apare de-aici – și nu te-ai aștepta; sau poate te-ai aștepta – este L. Ron Hubbard, fondatorul scientologiei.
El este prieten apropiat și discipol al lui Parsons, un scriitor foarte prolific de SF. La un moment dat, el decide să înființeze scientologia. Care, așa cum știm, are o latură foarte accentuată în zona de spațiu, de extratereștri, despre cum, progresând prin nivele, obții tot mai multe informații despre aceste ființe din spațiu și alte lucruri de acest tip.
Deci toate astea vin de la Crowley și de la Parsons, prin NASA, în scientologie. Și ne trezim în mijlocul unui mister gigantic în care te întrebi: bun, și cum se leagă toate astea, până la urmă? …
Dar Crowley rămâne, într-adevăr, cel mai straniu personaj în toată povestea asta…
Urmează ultima parte, Partea a VII-a.
