Presa ultimelor zile a comentat intens cel de-al 25-lea Consiliu de miniștri franco-german întrunit la Toulon pe 28 august, în care președintele Franței, Emmanuel Macron, și cancelarul german, Friedrich Merz, au discutat o agendă comună care va da Europei „un nou elan: mai competitivă, mai productivă și mai suverană”.
Pe fundal, Merz, al cărui guvern a împlinit curând o sută de zile, este somat de comunitatea germană de afaceri că „lucrurile nu mai pot continua așa”: „Germania este amenințată cu al treilea an consecutiv de recesiune. Industria de automobile a pierdut 50.000 de locuri de muncă într-un an, iar producția de oțel a scăzut cu 12 procente”.
Începând cu anul 2019, industria germană a pierdut 245.500 locuri de muncă; acum, șomajul și falimentele au atins cel mai înalt nivel în ultimii zece ani, iar cifra de afaceri totală a industriei germane a scăzut cu 2,1% față de anul trecut.
Camera de Comerț a Germaniei cere reducerea taxelor, reducerea prețurilor la energie, construirea de noi uzine energetice pe gaz, relaxarea legislației privind energia și reforme structurale la nivelul administrației, măsuri care nu se aliniază cu planurile actuale ale guvernului, dar fără de care comunitatea de afaceri nu este dispusă să investească.
La rândul său, președintele Macron se confruntă, pe plan intern, cu o criză politică majoră.
Guvernul minoritar Bayrou pare că se prăbușește; propunerea de pachet de austeritate anunțată acum câteva zile, care vizează o reducere a cheltuielilor cu 44 miliarde de euro, pentru a reduce deficitul bugetar, care se ridică la circa 3 trilioane de euro, de la 5,8 la 4,6 din PIB în 2026, nu se bucură susținere. Dacă Bayrou nu câștigă votul de încredere programat pentru începutul lui septembrie, Macron va fi pus în situația a numi un al cincilea premier în numai 600 de zile.
Nici președintele nu este într-o condiție politică bună; el este somat să demisioneze, iar mișcarea cu larg sprijin popular care se pregătește pentru greva din 10 septembrie urmărește să îl demită («Le 8 septembre, on vire Bayrou ; le 10 septembre, on fait tomber Macron»). Macron a asigurat, însă, că nu are nicio intenție să demisioneze și că își va duce mandatul „până la capăt”.
Întâlnirea de la Toulon, anunțată ca „punct de cotitură” în legăturile bilaterale dintre Franța și Germania, a debutat cu declarații optimiste din partea ambilor lideri, care, potrivit lui Merz, ar avea „aceeași viziune clară despre majoritatea provocărilor majore, la nivel intern și extern”.
Viziunile clare au fost rezumate în opt documente strategice și circa 20 de proiecte majore în domeniul energiei, comerțului, tehnologiei, competitivității și pieței unice.
Există, totuși, subiecte cu privire la care viziunile celor doi lideri este clar că nu se suprapun. Unul este acordul Mercosur, care amenință interesele agriculturii europene și căruia Franța i s-a opus întotdeauna vehement, în timp ce Germania îl susține, ca oportunitate de creștere a exporturilor germane, nedorind o reluare a negocierilor.
Un alt subiect sensibil este rolul fiecăreia dintre țări în noua arhitectură de securitate europeană, mai ales cu privire la puterea nucleară. Macron insistă de mult timp pe rolul central al arsenalului nuclear al Franței în securitatea europeană, în timp ce Germania, care nu are arsenal nuclear, insistă pe continuarea rolului central al NATO, asumându-și noul buget de 3,5% din PIB agreat la Haga în iunie.
Diferența de viziune există și cu privire la proiectele comune franco-germane pentru construirea unui not tanc de luptă și a unui nou avion de vânătoare până în 2060; Franța dorește rolul de lider intelectual și industrial în proiect, deziderat nesusținut de Berlin.
Cei doi lideri au căzut, însă, de acord pe subiectul războiului din Ucraina, agreând că Rusia nu dă semne că ar vrea să pună capăt războiului de agresiune și că Ucraina are nevoie de garanții de securitate și de apărare aeriană.
De asemenea, Merz și Macron au acceptat să nu-și mai pună reciproc piedici pe frontul energetic. Germania (care și-a închis recent și ultimul reactor) a acceptat să nu se mai opună la introducerea centralelor nucleare în arhitectura energetică a Uniunii Europene, iar Franța, să nu se opună infrastructurii pe bază de hidrogen pe care Germania urmărește să o dezvolte cu sudul Europei și nici unei mai mari integrări între rețelele de electricitate ale Franței și Germaniei.
Comentatorii se întreabă dacă planurile prezentate la Toulon, „foarte teoretice” și deschise la „revizuiri”, sunt durabile și pot fi angajate de doi lideri care se confruntă cu probleme majore pe plan intern.
Bence Bauer, director al Institutului Maghiaro-German MCC, consideră că „Germania și-a pierdut caracterul de economie mare și puternică, motorul Europei. În acest moment, mai degrabă ține Europa pe loc, din cauza problemelor ei, care sunt adânci, structurale”.
Die Welt, pe de altă parte, comentează că „Franța a devenit o povară pentru Europa”.
Într-un lung editorial despre întrunirea de la Toulon, Deutsche Welle conchide: „Îmbrățișările și bătăile amicale pe spate nu anulează faptul că Parisul și Berlinul au interese naționale fundamental diferite.”
Surse: Le Figaro, Euractiv, Deutsche Welle, Remix News
