„Europa are nevoie de propria CIA”

Aflăm din EU Perspectives că, în timp ce țările europene iau măsuri pentru expansiunea și reformarea propriilor servicii de informații, „pentru a fi un jucător respectat, Europa are nevoie de propria CIA”.

Articolul, intitulat „Germania primește spioni care pot acționa; Bruxellesul nu”, informează că „Berlinul le dă spionilor săi externi și interni puteri ofensive” și „guvernele din întreaga Europă îi urmează exemplul”, dar, hélas, „instituțiilor UE le lipsește propriul serviciu de spionaj”.

Câteva vorbe despre reformele inițiate în Germania și alte țări europene. Guvernul federal german a elaborat, în august anul acesta, un pachet de masiv de reglementări (Nachrichtendienstreformgesetz – NDRefG) care urmărește „cea mai mare reformă a sistemului său de informații de la Al Doilea Război Mondial încoace”.

Printre elementele majore, reforma transformă cyber-spațiul în element central al arhitecturii instituționale de securitate națională, iar, potrivit unei relatări Interface, serviciul de informații externe al Germaniei, BND (Bundesnachrichtendiens), se transformă într-un serviciu de informații atât civile cât și militare (acestea din urmă fiind, până acum, de competența forțelor armate – Bundeswehr).

În același timp, reforma va permite, pentru prima dată, ca „serviciile de informații interne și externe să intervină operațional pe plan intern”, în loc să aibă doar un rol de observator.

Potrivit unui raport al firmei globale de avocatură Freshfields, asta înseamnă, printre altele, că atât serviciile externe (BND), cât și cele interne (Bundesamt für Verfassungsschutz -BfV) „vor avea dreptul de a penetra sistemele cibernetice ale actorilor ostili, de a întrerupe sau stopa activitatea serverelor folosite de grupuri de hacking sponsorizate de state și de a pătrunde în locuințele private ale cetățenilor pentru a neutraliza echipamente periculoase”.

„Ambele servicii vor avea, de asemenea, drepturi mai extinse de a se folosi de analiza automată și de IA în evaluarea datelor personale, utilizând apoi concluziile generate de IA pentru a redirecționa, șterge sau bloca traficul de date. În anumite cazuri, BfV va putea accesa sistemele IT private ale unor terți neimplicați și intercepta telecomunicațiile interpersonale – apeluri telefonice, SMA-uri și convorbiri web – fără autorizarea prealabilă și supravegherea care se cereau în legislația anterioară.

De asemenea, reforma germană impune noi obligații pentru sectorul privat – incluzând obligații de raportare, confidențialitate și precauție pentru producătorii de automobile, pentru furnizorii de servicii digitale și pentru instituțiile financiare.

Companiile producătoare de automobile, precum și atelierele de reparații auto vor fi obligate să furnizeze serviciilor de informații despre locația, viteza, kilometrajul, „profilul de șofer”, ocuparea locurilor în mașină și nivelul de încărcare a rezervorului.

Furnizorii de servicii digitale (care includ tot ce este acoperit de legislația UE Digital Services Act: platforme video, bloguri, social media, motoare de căutare, jocuri online), vor trebui să dea acces serviciilor de informații – sub diverse condiții de fond și procedurale – la identitatea abonaților; datele de utilizare și conținut; parole și alte date. Raportul Freshfields notează că industria digitală s-a opus deja la aceste propuneri, care ar încălca dreptul UE privind protecția datelor.

În fine, băncile, alte serviciile de plăți digitale și entitățile care au obligații în domeniul combaterii spălării banilor vor avea și ele, printre altele, obligația de a oferi serviciilor de informații acces la datele clienților, fără a informa clienții su terții despre acest lucru.

Curtea Constituțională germană, evaluând propunerile de reformă, a dat guvernului federal termen până la finalul acestui an pentru a corecta sau elimina prevederile neconstituționale înainte ca noua legislație să fie dezbătută în parlamentul federal.

Potrivit analizei Freshfields, dispozițiile privind dreptul serviciilor de a pătrunde în sisteme IT și locuințe sunt cele mai „expuse” și mai „vulnerabile” din punct de vedere al constituționalității – inclusiv pentru că încalcă principiul separației puterilor în stat, care distinge între puterile poliției și cele ale serviciilor de informații – și vor genera plângeri din partea organizațiilor pentru apărarea drepturilor civile. În aprecierea Freshfields, termenul acordat de Curtea Constituțională pentru remedierea dispozițiilor neconstituționale este prea scurt.

Germania nu este singura țară europeană care își propune reforme majore în domeniul serviciilor de informații. O analiză Decode 39 arată că și Roma își reorganizează întreaga arhitectură de informații civile și militare, dând, ca și Berlinul, un rol central securității cibernetice.

Printre altele, guvernul italian acordă Agenției naționale de securitate cibernetică (ACN) puteri tot mai mari de reglementare și supraveghere în domeniul rezilienței digitale și guvernanței IA, prin noi răspunderi de monitorizare, inspecție, punere în executare și aplicare de sancțiuni; ACN va deveni, în plus, și autoritatea de supraveghere a pieței naționale și punct unic de contact cu cadrul de guvernare UE.

Aceeași relatare EU Perspectives menționează reforme similare în Olanda, unde se pregătește o expansiune a puterilor serviciilor de informații, atât civile (AIVD), cât și militare (MIVD); în Austria, unde, printre altele, se extinde și definiția spionajului pentru a permite sancționarea agenților ostili; în Suedia, unde pe 1 ianuarie 2027 va deveni operațională o nouă agenție de informații externe civilă (UND); dar și în Japonia și Canada, care evaluează propuneri de reconstrucție a propriilor aparate de spionaj.

EU Perspectives arată că aceste reforme nu sunt motivate doar de tensiunile cu Rusia ori China, ci și de „îndoielile privind Washingtonul”, mai ales după ce administrația Trump a decis să suspende furnizarea de informații către Ucraina (este vorba de scurta întrerupere din martie 2025). Alte neliniști au fost cauzate de „un exod al oficialilor americani din domeniul informațiilor, care a făcut mai dificilă menținerea relațiilor” și de faptul că „oficiali ai domnului Trump a amenințat în privat că vor expulza Canada din Five Eyes”.

Citat de EU Perspectives, David Gioe, un fost ofițer american de informații, a avertizat de o rupere a legăturilor: „America ar avea de pierdut, dar mai mult ar avea de pierdut Europa”.

Fundal pe care, potrivit lui Nicolas Lerner, șeful DGSE (serviciile franceze de informații externe), „cooperarea între serviciile de informații europene a atins nivele fără precedent”. Șefii acestor servicii și echipele dedicate lucrează acum în comun împotriva unor ținte precum Rusia și China: „Noutate este conceptul de misiune comună. Împărțim misiunile după care este cel mai performant: noi lucrăm dintr-un anumit unghi, voi din altul, după care ne comunicăm rezultatele”.

În 2024, fostul președinte al Finlandei, Sauli Niinistö, a propus crearea unui nou serviciu de informații pentru cooperare la nivel european, iar un grup de deputați germani ar vrea crearea unei versiuni de Five Eyes pentru Europa. Actuala agenție UE INTCEN (EU Intelligence and Situation Centre), care face parte din serviciul de afaceri externe al Uniunii (EEAS) nu are propriile capacități de spionaj, ci se bazează pe informațiile oferite voluntare de statele membre.

Oficialii din domeniu susțin că serviciile de informații țin de suveranitatea națională și nu văd posibilă o integrare („suntem parteneri, dar nu suntem prieteni”). Un fost șef al serviciilor germane declara că „a împărtăși informația la nivelul NATO sau UE este aproape imposibil”.

Condiții în care, încheie EU Perspectives, UE ar trebui să aibă propriul serviciu de informații: „Bruxellesul a încercat deja o dată și s-a poticnit . Un efort anterior al Comisiei de a înființa o celulă internă de colectare de informații din întreaga Europă s-a ciocnit de opoziția fermă a capitalelor și a EEAS. Juha Martelius, actualul șef al serviciilor de informații finlandeze a subliniat că tratatele UE împiedică Bruxellesul să coordoneze activitățile serviciilor naționale.”

„Fiecare nouă putere ridică aceleași întrebări: cine o autorizează, cine o supraveghează, cine o poate contesta. E puțin probabil ca Europa să-și obțină propria versiune de CIA. Mult mai probabil, va avea servicii naționale mai puternice, în rețele tot mai dense, susținute de un aparat de analiză tot mai puternic la Bruxelles. Problema rămâne: pentru a fi un jucător respectat, Europa are nevoie de o CIA”, încheie analiza.

Sursele în text.