„Gata cu morala”

Politico relatează că ministrul norvegian al economiei, Terje Aasland, a acuzat Comisia Europeană de ipocrizie. Bruxellesul face presiuni la nivel global pentru a interzice orice nouă exploatare în Arctica încă din 2021, trecând peste protestele producătorilor norvegieni, în condițiile în care Norvegia a devenit cel mai mare furnizor de gaz și al doilea cel mai mare furnizor de petrol pentru țările membre UE după decizia de decuplare de Rusia.

Retorica UE, a declarat Aasland în cadrul unei conferințe la Stavanger, se bate cap în cap cu acțiunile propriu-zise ale unor țări membre, precum Germania sau Polonia, care își cumpără resursele energetice din Norvegia. „În timp ce UE vorbește despre interzicerea exploatării, vedem că diferitele țări cu care intrăm în discuții procedează cu totul altfel”.

Compania energetică de stat a Poloniei, de exemplu, a investit recent în câmpuri petrolifere din zona Norvegiei, iar omoloaga ei germană a încheiat cu compania norvegiană Equinor un contract mamut de furnizare de gaz pentru următorii 15 ani.

Comisia Europeană, a reamintit Aasland, nu cumpără ea, în mod direct, gaz sau petrol, dar poate reglementa importurile, ceea ce „creează o abordare fragmentată atunci când diversele state membre adoptă strategii și priorități diferite”: „Problema Europei… este că avem 27 de piețe energetice… Nu vorbesc unii cu alții. Totul e bine pus la punct pe hârtie, la Comisia UE. Dar, când vorbim despre o abordare realistă și despre soluții energetice pentru viitor, există 27 de strategii diferite, ceea ce, cred eu, este o problemă”.

Potrivit lui Aasland, investițiile curg acum spre SUA și Asia: „Europa pe ce se bazează? Pe nimic”.

Comentariile lui Aasland vin pe fondul temerilor tot mai accentuate ale Norvegiei privind declinul rezervelor în regiune. Torgeir Stordal, director general al agenției norvegiene de stat care supraveghează domeniul, a declarat că, în cel mai bun caz (care presupune investiții importante), producția de petrol a Norvegiei va scădea de la 230 de milioane de metri cubi în 2026 la circa 150 de milioane până în 2050; în cel mai rău caz, scăderea poate ajunge la 30 de milioane de metri cubi.

Pentru a contracara pe cât posibil acest declin, se impune explorarea de noi rezerve și îmbunătățirea exploatării pentru cele existente. Una dintre regiunile tot mai vizate este Marea Barents, „o zonă importantă pentru viitorul securității energetice a Europei”.

Comentând poziția UE, Aasland a remarcat că „Atunci când publicul se întoarce împotriva politicilor verzi, asta subliniază că este nevoie de investiții în siguranța locurilor de muncă, în dezvoltarea industriilor și afacerilor”.

Dar, ne anunță Politico, activiștii de mediu nu sunt de acord cu astfel de dezvoltări, pentru că ele „creează riscul de deversări și prejudicii aduse vieții marine”.

În timp ce „viața marină” e amenințată de eventuale deversări generate de extracția de petrol și gaz, viața terestră a omului european stă sub sabia a două crize energetice majore și iminente. Zero Hedge arată că, zilele trecute, prețurile au atins pragul record de 67 euro/MWh, cel mai înalt nivel din 2023 încoace, iar experții de la Goldman Sachs avertizează că, dacă circulația prin Strâmtoarea Ormuz rămâne restricționată, prețul gazului natural vor crește în Europa de cel puțin două ori pentru a face față concurenței asiatice.

Cel mai alarmant scenariu ar fi cel în care exporturile din Golful Persic nu și-ar reveni decât gradual pe parcursul anului 2027, caz în care prețul unui MWh va trece de 100 de euro în acest decembrie. Asta în condițiile în care procesul de refacere a rezervelor de gaz pentru această iarnă este lent și insuficient: nivelul actual de 61,68% este mult sub media sezonieră a ultimilor 15 ani (72,5%).

Sursele în text.