… lucru care nu-i convine deloc editorialistului Daniel K. Williams, care a publicat în New York Times un articol tulburat, sub titlul „De ce sunt mulți membri ai Generației Z atrași de creștinismul conservator?”
Încercând un răspuns la întrebare, Williams constată că: „După Covid – în căutarea de sens, comunitate și transcendență – o minoritate semnificativă din Gen Z și-a găsit răspunsul în creștinismul conservator, hrănind o renaștere atât religioasă, cât și politică printre tinerii americani”.
Ceea ce e frustrant, trebuie să admiteți. Tu bagi lumea în sperieți cu pandemia și Marea Resetare și, când colo, în loc de Biotech, WEF și capitalism multistakeholder, ei se întorc spre Dumnezeu. Nici cel mai mare geniu nu ar fi putut să întrevadă un ditamai efect de bumerang.
Oricum, ce-l enervează foarte tare pe Williams este că, potrivit ultimelor statistici, rata de convertire este mai mare printre tinerii bărbați, decât printre femei. În 2025, numărul tinerilor care merg la biserică este, în sânul Gen Z (născuți între 1997 și 2012), de 46% dintre bărbați și 44% dintre femei, iar, în Gen Y (născuți între 1986 și 1996), 55% dintre bărbați și 38% dintre femei.
Or, asta contrazice un trend istoric – notează Williams, exasperat. Dacă nici în trenduri nu mai poți avea încredere, ce mai rămâne din omenirea asta. Unde mai pui că pe trendurile astea s-au bazat – iată, de-a-n aiurea – și planurile de inginerie socială (lucru pe care, drept e, Williams nu-l spune, dar putem presupune că este extrem de enervant).
Din indiferent ce motiv, însă, asta e situația; aicea s-a ajuns. Iar Williams, vigilent, trage semnalul de alarmă: această nou-descoperită credință alimentează mișcările politice de dreapta, „subliniind tribalismul și conflictul spiritual” (care înțeleg că nu există absolut deloc în mișcările woke și cancel culture; sau, dacă există cumva, e vorba de spiritualitatea și de triburile alea bune).
Și – continuă Williams tabloul dezolant – dacă o ține tot așa, în direcția greșită-n sus pe pantă, Gen Z ori va trebui să accepte persecuția ca minoritate într-o societate „democratică”, ori va încerca să obțină „victoria” prin „mijloace nedemocratice”, promovând „valorile de familie”.
Multe noutăți conceptuale în această analiză; nu știam că în democrație ai voie să persecuți minoritățile, mai ales când ele reprezintă aproape jumătate dintr-o generație și continuă să crească; te întrebi cu îngrijorare cum s-ar aplica acest principiu la acea doar o treime din Gen Z care, potrivit statisticilor, se declară super-seculară.
Indiferent de unde-și ia acest Williams ideile, din articolul lui transpare o temere, poate chiar alarmă; în orice caz, o nesiguranță. Ceea ce este de înțeles, dacă te gândești că trendurile și definițiile astea noi pe care se bazează el nu-s mai vechi de câteva decenii – un mic segment la scara unei istorii seculare.
Uite, o comentatoare americană creștină nu s-a speriat deloc:
Sursa: Modernity
