Improvizații imperiale (II)

Uniunea Europeană vrea să se extindă nu doar prin includerea unor țări din Balcani și Caucaz, ci și prin integrarea, de o manieră sau alta, a Marii Britanii și a altor trei țări din Commonwealth în care regele Angliei este șef de stat: Canada, Australia și Noua Zeelandă.

Efortul face parte, după toate aparențele, din tentativa de a pune în operă intenția exprimată, în acest ianuarie 2026, la Davos, de prim-ministrul Canadei, Mark Carney, de a crea o nouă alianță a „puterilor mijlocii” (incluzând UE și, după cum se vede, Imperiul britanic, ori măcar părți importante din acesta), care – nealiniate nici SUA, nici Chinei – ar urma să creeze o „nouă ordine mondială” (care ordine, din nou, după câte se vede, este continuarea vechii ordini a globalismului liberal).

Relatările de presă pe subiect menționează constant ca principal motor al acestor inițiative tensiunile cu Statele Unite ale Americii – atât în „războiul comercial”, cât și aparenta reducere a participării SUA în războiul din Ucraina.

Formulele de re-aderare a Marii Britanii vor fi discutate la summit-ul UE-Marea Britanie programat pentru 20 noiembrie 2026 la Bruxelles. Una dintre variantele vehiculate ar fi o asociere similară cu cea UE-Elveția, dar mai extinsă, pentru a permite Marii Britanii să ia parte la luarea deciziilor – ceea ce înseamnă statut de membru plin sub altă denumire. De altfel, așa cum o declară diverși oficiali, intenția este aceea de a reda Marii Britanii statut de membru UE cu drepturi depline, răsturnând complet rezultatele Brexit.

Pentru Canada, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus un statut de„membru asociat”, care nu există potrivit tratatelor UE. Detaliile ar urma să fie discutate la summit-ul de la Montreal (29-30 octombrie 2026), la care, potrivit unei relatări Euronews, părțile vor încheia acorduri în mai multe domenii.

Aceeași formulă nedefinită s-ar putea extinde și la Australia și Noua Zeelandă. Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a sugerat că Australia și Noua Zeelandă ar putea adopta același model de asociere cu UE ca și Canada.

Ministrul australian al comerțului, Don Farrell, a declarat că Australia este „pe aceeași pagină” cu Canada în ce privește acest efort de apropiere de UE. Actualmente, UE și guvernul australian susțin că acordul comercial bilateral în valoare de 10 miliarde de dolari negociat în martie 2026 este finalizat – deși acesta se ciocnește de opoziție în parlamentul australian.

În ce privește Noua Zeelandă, guvernul a declarat că nu au avut loc încă discuții cu Bruxellesul pe acest subiect, dar fostul prim-ministru neozeelandez Helen Clark a declarat că o astfel de asociere ar fi „foarte interesantă”.

Întrucât statutul de „membru asociat” nu există în tratatele UE, el va trebui definit. Citat de Euronews, responsabilul Parlamentului European pentru relația cu Canada, Tobias Cremer, a declarat că acest statut trebuie instituționalizat drept „cel mai strâns parteneriat pe care UE îl poate oferi unei țări din afara Europei” nu doar în domeniul comercial ci și în domeniul apărării, cooperării digitale, al cooperării în zona arctică, al schimbului de studenți.

Canada a devenit deja primul participant din afara UE în cadrul instrumentului „Acțiunea de Securitate pentru Europa” (SAFE), printr-un acord bilateral încheiat cu UE în decembrie 2025. Iar vicepreședintele Parlamentului European, Younous Omarjee, a anunțat deschiderea unui birou în Canada.

„Relația trebuie să capete o nouă calitate”, a spus Cremer; „Ar trebui să facem un pas suplimentar și să integrăm toate aceste inițiative valoroase într-o structură mai durabilă: un cadru instituțional comun de coordonare și cooperare.” Cremer a sugerat că Canada ar putea participa „în calitate de observator” la Consiliul UE – forul în care se reunesc miniștrii statelor membre – și a propus crearea unei adunări parlamentare formale de parteneriat. Un astfel de organism ar putea urma modelul Adunării Parlamentare de Parteneriat UE-Regatul Unit, care reunește, de două ori pe an, câte 35 de membri din fiecare parte, pentru sesiuni axate pe domenii specifice de politică.

„În ultimele luni, Canada și Europa s-au întrecut în a-și trimite scrisori de dragoste, exprimându-și dorința puternică de a colabora”, a declarat Cremer (eurodeputat socialist german). „Însă cred că a sosit momentul să trecem la lucruri serioase și să transformăm această poveste de dragoste în angajamente concrete.”

Continuând metafora amorului neoficializat, EU Perspectives comentează apropierea tot mai mare dintre Ottawa și Bruxelles: „Poate e încă prea devreme pentru inele de logodnă, dar etapa florilor și cinelor la lumina lumânărilor este în plină desfășurare”.

Potrivit acestei relatări, atmosfera discuțiilor pe subiect care au avut loc săptămâna trecută, la Strasbourg, între europarlamentari a fost una de „lună de miere”. Sau concubinaj, dacă este să-l cităm pe șeful delegației Parlamentului European pentru relația cu Canada, Javier Moreno Sánchez, care, citat de EU Perspectives, a descris Canada ca „membru asociat de facto” al Uniunii Europene.

Potrivit acestei relatări, majoritatea eurodeputaților au susținut aprofundarea relațiilor dintre UE și Canada (citatul zilei a fost „Într-o lume plină de personaje de tipul lui Trump, Europa are nevoie de parteneri stabili și de încredere… Canada este un astfel de partener”), dar mulți oficiali nu cred că se impune o formalizare a concubinajului.

Mai ales dacă asta ar însemna modificarea tratatelor UE, pentru care este nevoie de unanimitatea statelor membre. Sens în care atmosfera idilică a fost tulburată de intervenția eurodeputatului italian social-democrat Brando Benifei, care a subliniat că un statut de „membru asociat” ar necesita o modificare a articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și un protocol specific.

Obținerea unanimității ar putea fi dificilă, în condițiile în care, așa cum a atras atenția Comisarul European pentru Parteneriate Internaționale în cadrul Comisiei Europene, Jozef Síkela, nouă state membre nu au ratificat încă acordul comercial CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement), semnat între UE și Canada în 2016, iar trei state membre nu au ratificat nici acum Acordul de Parteneriat Strategic (SPA) între Canada și UE, încheiat tot în 2016.

„Unii vorbesc despre CETA 2.0, dar problema este că CETA 1.0 nu a fost ratificat într-un număr destul de mare de state membre. Este un semnal prost transmis prietenilor noștri”, a spus Síkela, cerând eurodeputaților să-și întețească eforturile pe lângă parlamentele naționale pentru ratificarea acestor instrumente.

Pe de altă parte, a existat și o opoziție la întreaga idee. Eurodeputata Angéline Furet a subliniat că acordul CETA distruge agricultura și că achiziționarea de armament din America de Nord ar expune Europa la șantaj: „Ne-am finanța, practic, propria transformare într-un stat vasal”.

Iar eurodeputata Christine Anderson (membru AfD) a pus inițiativa în următoarea lumină: Ursula von der Leyen „nu se mai mulțumește doar cu terorizarea popoarelor din UE prin reglementările sale absurde, birocrație și favoritism. Nu; ea caută acum un alt popor căruia să-i distrugă industria, să-i anihileze prosperitatea, să-i cenzureze discursul și să-i inunde țările cu și mai mulți migranți ilegali, transformând și Canada într-un iad”.

Sugestia doamnei Anderson a fost ca prim-ministrul Carney „să procedeze corect față de poporul canadian și să-i spună Ursulei von der Leyen să se ducă dracului”. Iată intervenția, comentată de un canal canadian din Alberta:

În fine, trecând de la Bruxelles la capitalele statelor membre UE, Politico ne informează că „Germania conduce opoziția față de eticheta de «membru asociat» UE pentru Canada”; din grup fac parte cel puțin șapte alte țări europene, printre care și Franța, Belgia și Italia.

Citând declarații făcute de mai mulți diplomați UE sub protecția anonimatului, Politico relatează că principala problemă a capitalelor este (1) că von der Leyen a emis invitația către Canada fără să se consulte în prealabil cu niciun stat membru; (2) că statutul de „membru asociat” nu există, deci nimeni, nici măcar von der Leyen, nu știe ce s-a propus; (3) că nu se poate pune eticheta, mai ales una inexistentă, înainte de a avea un conținut.

Sau: „Cu siguranță am pus carul înaintea boilor”, a declarat un diplomat. „Anunțăm ceva, urmând ca ulterior să stabilim cum să-i dăm un conținut concret”.

Germania, se spune Politico, insistă cel mai mult pentru eliminarea acestei denumiri din proiectul declarației, în timp ce Franța, Italia și Belgia se numără printre statele care și-au exprimat scepticismul față de această formulare. Un aspect controversat vizează cooperarea în domeniul energiei: Austria se opune oricărei mențiuni privind aprofundarea colaborării în sectorul nuclear, în timp ce Franța, România, Slovacia și alte câteva state susțin includerea acestui domeniu.

Per total, însă, nu există divergențe cu privire la obiectivul de a consolida o relație deja strânsă – care include cooperarea în domeniile economic și al apărării, implicarea pe plan internațional și legăturile instituționale – a subliniat unul dintre diplomații citați de Politico; scepticismul și opoziția privesc aplicarea unei etichete care creează confuzie: Canada nu poate fi „membru” UE, întrucât tratatele elimină posibilitatea aderării pentru state situate în afara continentului; iar termenul de „asociat” trebuie clarificat.

Potrivit Politico, se preconizează că, la summit-ul de la Montreal, se va discuta cooperarea în domeniile prioritare, urmând ca, la următorul summit, în 2027, să se evalueze progresele și să se decidă următorii pași.

Canada va trebui să înregistreze progrese importante în apropierea de UE prin dobândirea calității de membru cu drepturi depline în programele UE Horizon Europe (finanțare pentru cercetare și inovație) și Erasmus (educație); să dezvolte cabluri submarine și să constituie stocuri de materii prime critice împreună cu UE; să ,„exploreze posibile investiții pentru fondurile de pensii”.

Unul dintre diplomații intervievați a declarat că, „dacă îndeplinește aceste criterii, Canada ar putea deveni primul membru asociat al UE”, dar întreg exercițiul este „un experiment”.

Sursele în text.