În loc de concluzii…

S-a încheiat întrunirea la nivel înalt de la Bruxelles (15-16 octombrie). După două zile de discuții despre cele mai importante teme care apasă astăzi Europa, rezultatul summit-ului, citând rezumatul Rapporteur, este că „Bugetul rămâne nerezolvat; Belgia continuă să se opună cererii de acces la activele rusești blocate; prețurile la energie dau dureri de cap și imigrația continuă să fie un motiv de discordie între capitale. Se fac noi promisiuni de sprijin pentru Ucraina, dar nu se știe cu ce bani. Pe scurt, multe discuții, puține decizii – și multe lucruri de rezolvat la următorul summit”.

O scurtă trecere în revistă a celor mai importante ne-înțelegeri.

Cu privire la bugetul pe termen lung al Uniunii (Multiannual Financial Framework, MFF), niciuna dintre cele două tabere („frugalele” vs. „prietenele coeziunii” – sau, cum le numește Rapporteur, „bogatele” vs. „săracele”) nu s-a lăsat clintită.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a continuat să-și susțină dorința de a avea un buget de 2 trilioane de euro, asta deși nici versiunea redusă, de 1,83 trilioane, prezentată de Irlanda, ca țară care deține actualmente președinția Consiliului, nu a fost acceptată de principala țară finanțatoare, Germania.

Citat de Politico, cancelarul Merz a declarat, încă înainte de summit, că propunerea Irlandei „nu poate constitui baza unei înțelegeri. Bugetul UE trebuie să fie acceptabil pentru țările care poartă cea mai mare parte din povara finanțării”. Potrivit Agence Europe, Merz ar urmări un MFF redus cu circa 400 miliarde de euro.

În aceeași direcție, EU Perspectives notează declarația prim-ministrului Suediei, Ulf Kristersson: „Suedia nu este un ATM pentru bugetul Uniunii Europene”. Reprezentanții Austriei și Belgiei au cerut, de asemenea, reducerea bugetului propus; prim-ministrul Belgiei, Bart De Wever, a explicat scurt: „Pus și simplu nu avem bani să finanțăm așa ceva”.

Mai mult, chiar și aparentul consens că decizia privind MFF trebuie musai luată anul acesta pare spulberat. Potrivit Euronews, mai multe țări au dat semne chiar dinainte de summit că nu consideră imperativ ca MFF să fie aprobat în 2026. Pe de altă parte, președintele Franței, Emmanuel Macron, insistă ca decizia să fie luată până de Crăciun, iar președintele Consiliului European, António Costa, a anunțat deja o nouă întrevedere pe subiect în acest noiembrie.

Prezentă la Bruxelles, Marine Le Pen, principalul lider al opoziției din Franța, pe care sondajele o dau câștigătoarea alegerilor prezidențiale de la anul, a afirmat că accelerarea unei decizii privind MFF înaintea alegerilor din 2027 este „o tentativă de a evita și înăbuși opțiunile democratice care urmează”. O astfel de decizie ar fi „un scandal din punct de vedere al democrației” și ar face MFF „ilegitim”.

Potrivit Le Monde, Le Pen a declarat că, dacă va câștiga alegerile din aprilie-mai 2027, va limita contribuția Franței la bugetul UE la 5 miliarde de euro; se va opune la extinderea UE; va reduce Comisia Europeană la rolul de „secretariat în serviciul statelor membre” pe care trebuia să-l aibă și pe care-l depășește în continuu prin „excese de putere”. În general, viziunea ei este „exact opusul” celei exprimate de președintele în funcție, Emmanuel Macron, pe care Le Pen l-a acuzat de eșec pe toată linia: „Voia o Europă puternică. În schimb, ce avem este o Europă slabă… Trebuia să avem o Europă a granițelor. Ce avem este o Europă în care intră toată lumea”.

Dezbaterile privitoare la buget au fost complicate de repunerea în discuție a așa-zisei „taxe pe carbon” (Emissions Trading System – ETS2). Potrivit Politico, principalii adversari în această luptă sunt Germania (coalizată cu Spania, Franța, Olanda, Portugalia și țările nordice) și Italia (alături de așa-zisul „grup de la Vișegrad” – V4 – format din Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia). Unde Roma și V4 cer UE să amâne aplicarea ETS2 pentru că adaugă la povara facturilor la energie, coaliția germană se opune oricărei amânări.

Un alt buget în discuție a fost cel pentru Ucraina. Prezent la summit, președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, a solicitat o finanțare suplimentară de 70 de miliarde de euro și, a avertizat că, dacă Rusia câștigă războiul, 20 de milioane de ucraineni se vor refugia în Uniunea Europeană.

Acceptând în principiu cererea, von der Leyen a solicitat ajutorul partenerilor internaționali (adică non-UE) și a anunțat că va prezenta o propunere de noi opțiuni de finanțare a Ucrainei în noiembrie.

Până atunci, una dintre soluțiile vehiculate la Bruxelles a fost – din nou – utilizarea activelor rusești imobilizate (tentativă respinsă anul trecut în decembrie).

Potrivit Rapporteur, subiectul a fost redeschis urmare unei cereri scrise depuse la Comisie de Suedia, Spania, Polonia și Olanda, și este susținut și de Letonia, Danemarca și „șefa diplomației europene”, Kaja Kallas – care, de altfel, așa cum comentează Europe Diplomatic, a profitat de summit pentru a mai anunța „1.600 de intrări pe lista de sancțiuni împotriva Rusiei”.

La fel ca în decembrie 2025, ideea confiscării activelor rusești a fost respinsă de Bart De Wever, prim-ministrul Belgiei, țara care ar purta răspunderea acestei măsuri ca țară de sediu a Euroclear, instituția financiară care gestionează activele blocate. Citat de Rapporteur, De Wever a declarat: „La sfârșitul conflictului există întotdeauna un tratat de pace iar folosirea activelor imobilizate face parte din acest tratat de pace… Există oameni pe planeta asta care poate visează că de data asta va fi altfel și vor reuși să facă acele active operaționale mai devreme? Răspunsul la această întrebare este: da, există. Sunt unii dintre ei în această clădire? Da, sunt. Sunt unii dintre ei în afara acestei clădiri? Da, sunt. Vreau să vorbesc despre asta? Nu, nu vreau”.

Un alt subiect de ne-înțelegere a fost imigrația, unde, potrivit Rapporteur, capitalele nu cad de acord cu privire la măsurile de regularizare la scară largă (aluzia fiind la planul Spaniei de a acorda statut legal unui număr de 600.000 de imigranți „nedocumetați”), măsuri care, susțin mai multe guverne (mai ales Danemarca, Italia și Polonia), ar încuraja imigrația „nereglementată”.

Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, a declarat că: „Dacă o țară face aproape exact opusul a ceea ce fac restul țărilor membre – cineva care ajunge ilegal într-o țară primește dreptul de a rămâne legal – atunci contrazice politica de imigrație susținută azi de marea majoritate a Europei”. Iar prim-ministrul Cehiei, Andrej Babiš, l-a acuzat pe Pedro Sánchez, prim-ministrul Spaniei, că se folosește de imigrație ca să rămână la putere.

Dezbaterea a fost aprinsă și nu a dus la nicio concluzie; Frederiksen a solicitat Comisiei Europene să vină cu soluții; Macron a deplâns „politizarea” subiectului (pare-se că în opinia domniei sale imigrația nu este un subiect politic); iar Sánchez a încercat să minimizeze conflictul spunând că s-ar fi ajuns la un consens, anume: „lumea recunoaște tot mai mult că Pactul UE pentru imigrație și drept de azil produce rezultate”.

În fine, nici cu privire la extinderea UE nu s-au înregistrat progrese – altul decât că, așa cum comentează Brussels Signal, statele membre au ajuns la concluzia că „UE însăși trebuie să se reformeze înainte de a primi noi membri”. Insistând pe nevoia ca UE să-și continue reformele, să-și definească ambițiile pe termen lung și să-și stabilească limpede prioritățile și capacitatea de a le pune în operă, liderii prezenți au inclus, în declarația finală a summit-ului, concluzia că atât noile membre, cât și Uniunea, „trebuie să fie pregătite la momentul aderării”.

Niciuna dintre ideile vehiculate de Comisia Europeană înainte de summit – integrarea graduală a candidatelor, înainte de aderare (inclusiv prin acces la piața comună), măsuri de protecție incluse în tratatele de aderare (inclusiv prin suspendarea drepturilor de vot ale noilor venite), adoptarea majorității calificate în loc de unanimitate pentru a limita dreptul de veto etc. – nu a fost girată de statele membre.

Au existat și opoziții punctuale. Prim-ministrul Croației, Andrej Plenković, se opune deschis aderării Muntenegrului, iar, potrivit unei relatări France 24, ministrul ucrainean al agriculturii, Taras Vîsoțki, se opune măsurilor speciale propuse de Bruxelles pentru ca „integrarea graduală” a Ucrainei, mare exportator agricol, să nu afecteze interesele unor state membre.

Pe de o parte, Vîsoțki a respins propunerea Comisiei, ca subsidiile pentru agricultura ucraineană și exporturile agricole ucrainene să fie permanent limitate („Acesta nu este un mecanism de tranziție, ci, de fapt, un nou model de membru. Ucraina nu poate accepta această abordare”); pe de altă parte, a cerut „flexibilitate” în ce privește standardele privind pesticidele – aplicate de toate țările membre UE – pe care Ucraina nu le-ar putea respecta fără costuri foarte mari (cca. 2,5 miliarde euro).

Pe 4 noiembrie, Comisia Europeană va publica raportul anual privind stadiul reformelor în țările candidate precum și „foaia de aderare” pentru Muntenegru, Moldova, Albania și Ucraina, dar mai multe state membre consideră că dezideratele comisarului pentru extindere, Marta Kos, sunt prea ambițioase.

La final, președintele Consiliului European, Costa, a emis o invitație pentru o nouă întrunire, în februarie 2027, la castelul Alden Biesen din Belgia, unde liderii europeni s-au întâlnit informal și în februarie anul acesta. Scopul revederii ar fi „reînnoirea” elanului politic de multiplele părți ale multiplelor baricade – cu un accent pe competitivitate și apărare.

Sursele în text.