James Corbett: „Reportaj. Eseuri despre Noua Ordine Mondială”

„Există oameni care se uită cum se prăbușește Clădirea 7 și văd un colaps progresiv, cauzat de incendiul din birouri. Există alții, care se uită cum cade Clădirea 7 și văd o demolare controlată. Și mai există unii care nici măcar nu știu ce este Clădirea 7. Tu din care categorie faci parte?”
James Corbett, „Reportaj”, Editura Contra Mundum, 2025
Am avut plăcerea să traduc, în vara asta, pentru Editura Contra Mundum, recent lansatul volum de eseuri semnat de James Corbett sub titlul „Reportaj. Eseuri despre Noua Ordine Mondială”.

James Corbett este unul dintre cei mai reputați jurnaliști din media alternativă. Analizele lui – întotdeauna echilibrate, raționale și bazate pe informații provenite din surse oficiale sau mainstream – pun sub semnul întrebării narațiunile convenționale despre mari evenimente – de azi și de ieri – și despre structura sistemului politic și economic în care trăim. În plus, Corbett are un condei foarte plăcut, ușor de urmărit, care împletește descrierea cu analogia și umorul cu explicația didactică și adaugă un plus de farmec prin anecdotă și trimiteri la experiența personală.
Îl urmăresc pe James Corbett de când s-a lansat, prin 2007. L-am descoperit pe YouTube, în vremurile de haiducie online în care platforma găzduia vocile cele mai diverse și în care găseai acolo perle video, adesea atent comentate, care, între timp, au dispărut în gaura neagră a uitării impuse prin forța necruțătoare a algoritmilor sau, mai direct, prin cenzură.
În acei primi ani de „presă alternativă”, petreceam și eu, ca și Corbett – și ca mulți alții din generația noastră – noapte de noapte, ore întregi, navigând pe Internet. Ca și Corbett, mă amuzam adesea de cât poate fi lumea de nebună. Domeniul așa-ziselor „teorii ale conspirației” – care, departe de a acoperi doar susținătorii teoriei că Pământul e plat, a ajuns, între timp, să cuprindă aproape orice discurs nealiniat la mainstream – era abia la început; dar debutase cu o enormă explozie.
Fragmente de gânduri, imagini, idei; interpretări, legături, personaje, încercări de explicație; mărturii; lungi dizertații, vechi emisiuni TV, interviuri și talk show-uri de pe vremea când televiziunea mai difuza și altceva decât divertisment decerebrat; conferințe pe care n-aș fi avut unde să le văd altundeva; nume de care nu mai auzisem; investigații profesioniste sau „cetățenești” pe tot soiul de subiecte. Lumea, practic, într-un șuvoi nestăvilit de vreun cerber – fie el curator, fie el redactor, expert de vreun fel ori altul sau cenzor. Lumea – fără filtru, necoafată, nefardată, pe alocuri incoerentă, uneori imprecisă, adesea neîndurător de exactă – avea ceva, avea multe de spus.
În acea viitură de neoprit găseai, însă, și diamante mai mult sau mai puțin șlefuite; găseai lucruri care-ți dădeau de gândit; informații care-ți aprindeau un bec în cap și meritau reținute; idei care deschideau niște porți – porți către cărți, multe cărți, porți către studii, către anchete, către alte informații.
Probabil este greu de imaginat pentru un tânăr de azi – suprasaturat de informație și imagini livrate, însă, prin curatela influencerilor – ce șoc a putut să producă revoluția presei alternative în mintea generației care i-a prins nașterea în direct. Corbett o spune cel mai bine, în eseul din deschiderea volumului:
„… în 2006… am descoperit că… în lumea world wide web se petrecuseră foarte multe lucruri. În primul rând, apăruseră podcasturile… În al doilea rând, apăruseră serviciile de streaming video. Mult-promisa viziune a unui acces la conținut video online, la cerere, începea să devină o realitate, cu ajutorul unor platforme noi de streaming precum Google Video și a unui website abia lansat pe-atunci, care se chema „YouTube”…
Algoritmul YouTube, care, pare-se, luase act de preferința mea pentru conținut politic, a început să-mi recomande filmulețe despre „9/11 Truth”... O conspirație? Se mergea mult prea departe. Era ceva absurd. Era lipsit de respect…
Chiar și așa, mai deschideam câte un video cu un titlu tâmpit despre „globurile zburătoare” care distruseseră Turnurile Gemene sau mai știu și eu ce prostii îmi trimitea YouTube în ziua aia – ca să râd, disprețuitor. Oare ce proști or crede astfel de aberații? – mă întrebam.
La un moment dat, însă, unul dintre filmulețe nu a fost chiar așa de ridicol cum mă așteptam. Deși susținea ceva cam imposibil de crezut… acel video conținea destule informații verificabile încât să pot căuta și singur confirmări. Și nu am fost dezamăgit…
Da, toate aceste dovezi noi pentru mine despre cum funcționează, de fapt, lumea, pe care le descărcam după ce veneam de la serviciu și înainte de a ieși, serile, cu prietenii, mi-au întors lumea cu susul în jos în numai câteva luni de zile. În toamna lui 2006, eram James Corbett, profesor de engleză și scriitor aspirant. În primăvara lui 2007, devenisem deja James Corbett, profesor de engleză și podcaster aspirant.”
Între timp, James și-a creat propria platformă, The Corbett Report, și s-a impus ca o voce lucidă și fermă în presa alternativă. Cu un stil mereu agreabil și mult umor, el face ordine în labirintul de informații, apelând adesea la incursiuni istorice pentru a explica evenimentele zilei – exercițiu pe cât de absolut necesar, pe atât de rar în zilele noastre. În plus – alt nărav al omului educat cu vocație de educator – James trimite întotdeauna la surse, îndeamnă cititorii să îl verifice, să-și formeze propria opinie, să gândească, altfel spus, cu capul lor.
Platforma The Corbett Report merită studiată de la un cap la altul și urmărită zilnic pentru interviuri, analize, reportaje și documentare de excepție. Printre altele, James a produs documentare elaborate despre Bill Gates, despre Federal Reserve, depre modul în care funcționează cartelul mass media, al Qaeda ori marile companii petroliere.
Cel mai recent documentar marca The Corbett Report este „o istorie a trecutului sumbru și prezentului și mai alarmant al psihopatiei politice”. Citim, în chapeau:
„Ce-ar fi dacă iluziile bolnave ale disidenților ar fi, de fapt adevărate? Ce-ar fi dacă fanteziile lor paranoice nu sunt deloc fantezii? Altfel spus, ce-ar fi dacă nu disidenții politici sunt nebuni, ci chiar politicienii?”
Iar, acum, James Corbett și-a lansat prima carte: volumul „Reportaj. Eseuri despre Noua Ordine Mondială”, care conține numai materiale noi, nepublicate anterior, eseuri precum:
„Genele tale nu sunt dezirabile” – scurtă istorie a obsesiei eugeniste a elitelor de ieri și de azi;
„A-ți vinde sufletul pentru o friptură din matrice” – aluzie la celebra scenă din filmul The Matrix – o examinare crunt de lucidă a iluziei consensuale care sunt, astăzi banii;
„Miliardarii biotehnologiei și catastrofa organismelor modificate genetic” – o investigație în măruntaiele cartelului industrial-academic al culturilor modificate genetic;
„Povestea companiei Ptech” – care răspunde la întrebarea: nu cumva un 9/11 al atacurilor cibernetice a avut deja loc?
„Ordinea spontană” – un eseu pe marginea adevăratului sens al anarhiei;
„De ce trebuie să ne opunem grupului Bilderbeg?” – scurtă istorie a acestei misterioase cabale și influenței sale asupra deciziilor politice.
Și multe altele.
Inspirată, Editura Contra Mundum a ales să includă în versiunea românească a cărții, suplimentar, și un eseu-anchetă de mare interes actual, intitulat „Cine este Peter Thiel?”, care trasează istoria acestui mare magnat al Silicon Valley „de la Palantir în inima statului paralel”.
Cartea este, așa cum o prezintă Editura Contra Mundum „un adevărat tur de forță și un ajutor indispensabil pentru oricine încearcă să pună un pic de ordine și logică în haosul de informații cu care suntem bombardați” și se bucură de aprecierea altor mari voci din zona jurnalismului și cercetării independente.
Extraordinara Whitney Webb (Unlimited Hangout), care a scris prefața cărții și mărturisește că James a jucat rol de mentor în viața ei profesională, salută astfel volumul:
„De aproape douăzeci de ani, James Corbett este una dintre cele mai substanțiale, mai bine informate și mai credibile voci din media independente, educând generații de oameni care caută adevărul.”
Iar inegalabila Catherine Austin-Fitts (The Solari Report), invitată nu o dată pe platforma lui Corbett, comentează:
„REPORTAJ este James Corbett în cea mai bună formă. Intuitiv, acerb, plin de umor – organizează faptele și expune adevăruri dure despre realitate cu un intelect tăios ca lama, cu dragoste de adevăr și cu o profundă înțelegere a drepturilor și libertăților noastre.”
Patrick Wood („Technocracy Rising”):
„James vrea să-ți elibereze mintea din Matrice, ca să vezi cu ochii tăi înșelăciunea, iluziile, propaganda nesfârșită și răul care nu se oprește niciodată. REPORTAJ este o carte importantă pe care să o citiți și să o dați și altora să o citească.”
Jurnalistul român Liviu Mihaiu, care a scris postfața cărții:
„Cartea lui James Corbett devoalează o pleiadă copleșitoare de dovezi și documente care spulberă orice îndoială asupra dilemei: cine este cea mai mare amenințare la adresa Umanității!? Noi sau Ei? Se pare că singura noastră vină este că suntem prea mulți, iar singura lor vină este că nu ne vor binele.”
Recomand și eu din toată inima volumul lui James Corbett, o apariție editorială de excepție pe piața românească. Este un volum nu de „conspiracy theory”, ci de „conspiracy realism”, așa cum comentează însuși autorul într-un interviu: