Noua strategie a Bruxellesului pentru a salva planeta (sau, cel puțin, Gambia) de „schimbare climatică” presupune, pare-se, niște bătăi.
În concret, Comisia Europeană a alocat, între 2020 și 2023, jumătate de milion de euro „Forumului de Lupte din Gambia”, pentru construirea a trei arene de lupte tradiționale.
(De fapt, demonstrând, încă o dată, o grijă parcimonioasă pentru banii contribuabilului european, până la ultima fracție, Comisia a dat forumului cu pricina fix 499.950 de euro – că-ți și vine să completezi, din toată sărăcia, cu ăia 50 de firfirei, să fie cifra rotundă, că ne facem naibii de râs, ditamai continentul plin de foste capitale imperiale occidentale.)
Cum, de ce i-a dat? Pentru a „întări reziliența comunităților locale la schimbarea climatică”, normal.
Citind știrea, m-am gândit că luptele tradiționale din Gambia sunt lupte corp la corp între om și taifun, ploi de vară, topirea ghețarilor, cutremure, vulcani și fantoma urșilor polari dispăruți – poate chiar și lupte împotriva caniculei, deși presupun că, dacă te încaieri când e vipia aia mare, ți-e și mai cald. Dar asta pentru că am o minte prozaică.
Comisia Europeană, pe de altă, parte – originală, poetică, generoasă și atotrezolvatoare – mi-a bătut, practic, obrazul, explicând că, de fapt,„îmbogățirea culturală și dezvoltarea sporturilor” promovează „coeziunea socială, identitatea culturală” și, pe această cale „încurajează comunitățile să facă față crizei climatice”.
Așa da. Întrebarea că de ce ar da UE bani Gambiei când în Europa se taie pensii și asigurări de sănătate pentru că austeritate este de-a dreptul vulgară; ideea că, dacă tot îi dă bani Gambiei, măcar să-i dea pentru pensii și sănătate, de exemplu (dacă panouri solare, în caz că vor, pot lua de la chinezi) ratează, de asemenea, esențialul.
Aștept cu sufletul la gură promovarea coeziunii sportivo-culturalo-comunitare anti-furtună în România, nu prin promovarea simbolurilor naționale – cu drapele, stegari, eroi, istorie națională sau alte chestii de-astea controversate – ci prin finanțarea cu milioane de euro a miuței, a oinei, a sticluței cu otravă (nu de tot; e un joc), a laptelui gros. Deși azi se poartă mai mult telefonul fără fir, mima, de-a v-ați ascunselea și leapșa. Dar mă tem că, pentru noi, se va băga mai multă încurajare comunitară în „Țară-țară, vrem ostași”.
Sursa: The European Conservative
