Se pare că nimic nu-i iese omenirii în ultima vreme. Noi măsurători ultra-precise confirmă că expansiunea cosmosului este mult mai rapidă decât prezic modelele oamenilor de știință, iar un alt studiu estimează o durată de viață a universului drastic redusă față de previziunile anterioare.
Prima constatare aparține unui grup internațional de cercetători reuniți sub numele de H0 Distance Network (H0DN), care, după decenii de studiu, au ajuns la concluzia (publicată în Astronomy & Astrophysics), că avem o problemă majoră (nu știu dacă noi, în general, sau doar oamenii de știință ale căror modele de până acum se dovedesc eronate): „Noi date publicate de James Webb Space Telescope confirmă o discrepanță majoră în rata de expansiune a universului, care sugerează că înțelegerea pe care o avem noi acum despre fizică ar putea fi fundamental incompletă.”
Cercetătorii subliniază că nu este vorba doar de o simplă eroare de măsurare, ci de o întreagă fizică, necunoscută omului, aflată dincolo de modelul cosmologic standard. „Universul nu doar că este în expansiune, dar viteza lui de expansiune crește în timp… Noi ne-am fi așteptat ca, dimpotrivă, expansiunea să încetinească, având în vedere că au trecut 14 miliarde de ani de la Big Bang”, a comentat Dr. Kathy Romer de la Dark Energy Survey.
Un alt studiu, folosind cea mai mare hartă 3D a universului, produsă de Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI), sugerează că este posibil ca „energia întunecată” să nu fie o constantă, ci să evolueze în timp, ceea ce, din nou „ar schimba tot ceea ce am crezut că știm despre cosmos”.
Profesorul Will Percival de la DESI comentează: „Noi ne-am lăsat îndrumați de briciul lui Occam, iar, acum, cea mai simplă explicație a ceea ce vedem se schimbă. Pare tot mai clar că va trebui să ne modificăm modelul cosmologic standard pentru a pune aceste seturi de date cap la cap într-un mod coerent – iar energia întunecată pare un punct promițător de pornire”.
După cum se știe, nu știm ce este această „dark energy”, care reprezintă între 68 și 73% din univers. Ea este cauza necunoscută a unui efect cunoscut: (ipotetica) forță responsabilă de accelerarea expansiunii universului, considerată de oamenii de știință o constantă cosmologică. Acum se pare că nu mai este doar necunoscută, ci și ne-constantă – bun punct de pornire pentru un nou model al universului, bazat pe la fel de inexplicabilul Big Bang.
Încep scenariile. Paul Steinhardt, director al Princeton Center for Theoretical Science, notează că, dacă energia întunecată devine suficient de slabă, universul ar putea fi sorbit „remarcabil de repede” într-un așa-zis Big Crunch – reversul lui Big Bang sau, propun eu un termen la fel de științific, „Marea Crampă”.
Henry Tye de la Cornell University, în colaborare cu alți fizicieni din China și Spania, explorează un alt model teoretic în care Marea Crampă nu ne așteaptă înainte, ci înapoi, în punctul din care-am pornit. În acest model, durata de viață a universului nostru ar fi de 33,3 miliarde de ani, din care s-au scurs deja 13,8, deci mai avem numai 19,5 miliarde. Dar nu trebuie să ne îngrijorăm că vom continua cu viteza asta dementă spre cârcelul final, pentru că, peste vreo 11 miliarde de ani de-acum încolo, universul va să încetinească, să se oprească, să intre în marșarier și să se prăbușească în de unde-a venit. Această teorie se cheamă „Reverse Big Bang”.
Potrivit acestui model, colapsul ar putea avea loc dacă misterioasele particule „fantomatice” numite axioni chiar există, iar energia întunecată chiar slăbește. Nu știm.
Nu știm – eu, una, cel mai puțin, habar n-am – dar apreciez terminologia deosebit de precisă și științifică folosită de oamenii de știință pentru desemnarea acestor mistere qua mistere, rămânând, totuși, profund materialiști.
Sursa: Zero Hedge
