Mintea 3D

TechExplore anunță crearea unui echipament flexibil care poate fi integrat cu celule neuronale vii pentru a crea o „platformă hibridă bio-computerizată”.

Invenția, supranumită „3D-MIND”, a fost făcută publică în jurnalul Nature Electronics.

Autorii ei – un grup de cercetători de la Universitatea Princeton – își explică astfel motivația și inevitabilele bune intenții:

„Sistemele IA de azi pot face lucruri incredibile, dar consumă cantități enorme de energie, într-o asemenea măsură că au ajuns să afecteze infrastructura energetică din lumea reală și să dea naștere unor îngrijorări privind mediul înconjurător.

Pe de altă parte, creierul uman face mult mai multe lucruri folosind doar un procent infim din energia consumată de IA. Este un contrast care ne-a condus la o întrebare simplă, dar curajoasă: în loc să încercăm să simulăm creierul uman cu cipuri de silicon, nu mai bine lucrăm direct cu celule cerebrale reale, ca să construim sisteme mai eficiente de calcul?”.

Pentru cine se întreabă de unde (adică de la cine) provin acele celule neuronale generos primitoare de inteligență artificială, articolul ne spune că ele vor fi crescute în laborator: „Recentele progrese în domeniul biotehnologiei au creat noi posibilități de a crește în laborator celule care imită aproape perfect celulele diverselor organe umane, inclusiv celule cerebrale”.

Deci problema nu era că nu pot face fragmente de om în laborator – probabil nu am fost atentă când s-a depășit acest prag bioetic.

Problema era că nu puteau integra aceste celule artificiale – admițând că asta sunt – cu propriile invenții: „Echipamentele existente surprind numai activitatea de la suprafața rețelei 3D de celule cerebrale, nu și ceea ce se petrece în interiorul rețelei”, a explicat unul dintre autori.

Intolerabilă situație pe care oamenii de știință s-au hotărât să o corecteze, creând „echipamente electronice care să se integreze direct în aceste rețele 3D de celule cerebrale” pentru a monitoriza activitatea celulelor vii. Ceea ce, normal, „ar putea îmbunătăți testele farmaceutice, oferind mai multe modele fiziologice relevante”; ar putea „deschide noi căi de examinare a bolilor neurologice în condiții de laborator” etc. etc. etc.

Dar oamenii de știință nu se mulțumesc cu monitorizarea și modelarea; nu e suficient să producă imitații, etern inferioare, ale Creației; vor să o și deturneze și controleze. Ei dezvoltă și niște componente care să trimită semnale electrice controlate celulelor neuronale: „Lucrăm la niște metode mai bune de a ghida modul în care aceste rețele învață și se adaptează” – sau, cum ne asigură unul dintre inventatori, de „a ghida cu blândețe activitatea celulelor vii”, ceea ce rezolvă orice eventuale îngrijorări.

Oricum, nu e cazul să cugetăm prea adânc la ramificațiile etice, bioetice, morale, spirituale ale acestei invenții, și cu atât mai puțin la instrumentele distopice de control asupra ființei umane pe care Știința, beată de aroganță și populată de Frankensteini, le pune deja pe bandă rulantă la dispoziția puterilor avide să le folosească.

Dezideratul suprem, care aneantizează orice alte considerații este, ca întotdeauna, eficiența: toate astea se vor face „cu un consum minim de energie”.

Sursa în text.