Opéra Royal du Château de Versailles, templu al artelor Franței, anunță en fanfare că sezonul 2026 va conține și o piesă de teatru scrisă de Inteligența Artificială. De Inteligența Artificială a lui Molière, mai exact, pe care Mașina se încumetă acum să îl „recreeze”.
Piesa se va chema L’astrologue ou les faux présages, adică Astrologul sau falsele predicții, și aparține unui „start-up” (ceea ce înseamnă, de obicei, companie tehnologică nouă și foarte fâșneață) pe nume Mistral, care vrea să „resusciteze spiritul” săracului Molière „cu ajutorul algoritmilor”.
Macabra întreprindere pare a fi fost inspirată de ideea: „Oare ce-ar fi dacă Molière nu ar fi murit la 1673, după o reprezentație a piesei Bolnavul închipuit?”, așa cum se întreabă Ouest-France, reluând știrea, dar și Sorbonne Université, implicată în exhumare.
Nu știm, evident, dar putem presupune cu oarece legitimitate că, și dacă nu murea în 1673, până în 2025 tot nu ar fi trăit, întrucât, hélas, Molière s-a născut în 1622. Dar, continuând șirul gândurilor contrafactuale ale IT-știlor de la Mistral – și ale Operei de la Versailles, și ale Universității Sorbonne, și ale lumii, în general, pare-se, că nu se mai termină acest delir, ba, dimpotrivă, văd că bate tot mai tare pe câmpii – deci: dacă nu murea în februarie 1673, Dumnezeu să-l odihnească, teoria celor de la Mistral este că Molière ar mai fi scris o piesă (ceea ce, mă rog, are un anumit grad de probabilitate, mai ales dacă nu murea în martie sau aprilie același an, ci i-ar fi dat Dumnezeu mai multe zile). Mai departe, presupoziția este că acea putativă nouă piesă ar fi fost despre false predicții astrologice – așa zice Mașina, ajutată, pare-se, de vice-președintele Universității Sorbonne, Pierre-Marie Chauvin, că până acolo s-a ajuns.
Pentru a produce această piesă – „un proiect titanic”, suntem asigurați, ceea ce nici nu mai era nevoie, având în vedere că toată lumea știe ce personaje negative sunt titanii în mitologie – Mașina a fost „hrănită” cu textele Maestrului, precum și cu marile opere literare ale le Grand Siècle. Obiectivul? „Pentru a surprinde geniul lui Molière” și „a produce un text în care limba, ritmul spiritului, să fie imposibil de deosebit de cele ale creațiilor acelei epoci”. Adică se face o sinteză, așa, probabilistică, un portret robot al lui Molière & friends.
De fapt, obiectivul și mai ambițios al acestei întreprinderi titanice este, după cum ne spune același Monseigneur Chauvin – că nici n-avea cum să-l cheme altfel, dacă stai să te gândești, având în vedere loialitatea fanatică de care dă dovadă față de noul împărat al zilei, Mașina Cea Deșteaptă – scuze, deci: obiectivul este „să vedem cum ar putea Inteligența Artificială să devină o unealtă de amplificare a creativității umane”. Ceea ce nu pare un deziderat fezabil ori verificabil când vorbim de oameni morți acum patru sute de ani și devine de-a dreptul un ultragiu când vorbim de genialul Molière, care ar fi meritat mai mult respect în propria lui țară.
Ca să crească și mai tare creativitatea Mașinii, și costumele, și decorurile vor fi generate tot de Inteligența Artificială – în „colaborare cu oamenii”, ne liniștește presa – întrucât piesa va fi jucată, totuși, pe o scenă fizică, nu în cyberspace, deci e musai nevoie și de niște tâmplari, croitorese, scenografi, mașiniști și băieți buni la toate, nu mai spun actori, să întrupeze elucubrația Mașinii.
În fine, dincolo de toate astea, întrebarea – și ambiția – care bântuie realizatorii acestei comedii tip Frankenstein este: „Poate IA să surprindă sufletul unui artist?”.
Nu, nu poate. Ce poate, însă, este să-l omoare, de data asta definitiv, și în memorie și spirit, pe minunatul Molière.
Sursa: Ouest-France, Sorbonne Université, bfmtv/AFP
