Uniunea Europeană și-a stabilit, în sfârșit, „țintele climatice” pentru 2040. Cele agreate în vară au fost calificate de critici drept „nebunie totală”; cele actuale, drept „suicid economic”.
Astăzi, 10 noiembrie 2025, începe summit-ul de mediu din Brazilia (COP30) – cel pe care îl sfătuia Bill Gates s-o lase mai moale cu climate change – iar Uniunea Europeană nu se putea prezenta fără niște obiective care să dea lumea pe spate. Motiv pentru care miniștrii de mediu ai țărilor membre au bătut palma zilele trecute că, până în 2040, vor reduce gazele de seră cu 90% a gazelor față de nivelul din 1990.
Nu se putea altfel, zice șefa climei europene, Teresa Ribera, pentru că a abandona aceste ținte ar fi un semn de „slăbiciune și incoerență”, ceea ce nu este adevărat. UE, dacă a apucat ea să spună ceva, asta e, nu se mai schimbă, indiferent de urmări și realitate; mergem înainte, fie ce-o fi.
Unii nu sunt așa de convinși de acest mesaj de „reziliență” birocratică. Mateusz Morawiecki, fost prim-ministru al Poloniei, a calificat noile aranjamente ca „suicid al economiei europene”. Europarlamentarul austriac Roman Haider (FPÖ/PfE) a spus că aceste ținte „complet nerealiste” sunt o „catastrofă pentru Europa”. În Cehia, de pildă, aceste noi obiective riscă să producă o creștere cu 3.700 de euro a cheltuielilor anuale per gospodărie.
Oficiali ai guvernului Suediei și-au exprimat și ei îngrijorarea că deciziile în acest domeniu se iau de către niște „puriști” ideologic, indiferent de consecințele economice și sociale, și, adesea, nu sunt respinse pentru că restul factorilor de decizie se tem să nu fie stigmatizați drept „climate deniers”, termen inventat special pentru „criza climatică”, așa cum și pentru „criza pandemică” s-au inventat termeni similari.
Peste toate, aceste ambițioase, puternice și coerente obiective europene – și realiste să fi fost, și susținute să fi fost de populație – sunt complet inutile în ce privește efectul lor asupra climei globale. Ceea ce sugerează, pentru cine nu observase deja, că poate nu despre climă e vorba.
Ondřej Knotek, principalul negociator al acestor ținte din partea Parlamentului European, a cerut respingerea propunerilor în totalitate: „UE a adoptat deja ținte obligatorii pentru 2030 și 2050. Principalii noștri competitori la nivel global nu au o asemenea abordare. Noi suntem forțați să ne concentrăm pe adaptare climatică, în loc să vorbim despre ce ar trebui, și anume securitate, apărare și alte chestiuni importante… Nicio economie majoră din afara UE nu are asemenea ținte obligatorii pentru 2040. UE încearcă din nou să fie lider pe o cale greșită – și nimeni nu o urmează.”
Sursa: The European Conservative
