Potrivit unui editorial The European Conservative, dublul suicid a devenit o modă în țările vest-europene.
Primul caz raportat a avut loc în 2014, când doi pensionari din Bruxelles, soț și soție, (86 și 82 de ani) i-au cerut unui medic să-i eutanasieze pe amândoi odată. Medicul a refuzat, dar fiul celor doi, care – declarând că nu putea avea grija lor – găsea sinuciderea „cea mai bună soluție”, le-a găsit un alt doctor, în Flandra, care a acceptat procedura. Ajuns prin ziare, cazul a stârnit atunci un val de șoc.
Între timp, fenomenul s-a răspândit. Editorialul relatează câteva cazuri recente, printre care cel al unui fost prim-ministru al Olandei, Dries van Agt, care a ales să fie omorât prin injecție letală, împreună cu soția sa, în februarie 2024; niciunul dintre ei nu suferea de vreo boală terminală. Apropiații au descris evenimentul ca o culme a romantismului: „A murit de mână cu iubita lui soție, Eugenie van Agt-Krekelberg… erau împreună de peste șaptezeci de ani, iar el tot «fetița mea» îi spunea”.
În 2023, 33 de cupluri din Olanda au ales să moară prin „dublă eutanasie”, cifrele sunt în creștere față de 29 în 2022, 16 în 2021 și 13 în 2020; fenomenul este tot mai răspândit și în alte țări vest-europene, și în Canada. Presa relatează, de regulă, aceste cazuri, ca probă de iubire, demnitate și curaj, citând adesea reacțiile pozitive ale membrilor familiei.
Comentând această tendință, un profesor olandez de bioetică remarca: „În ultimul an, am văzut zeci de cazuri de duo-eutanasie, iar tendința generală este de a glorifica această procedură. Moartea deliberată era cândva un tabu, dar acum el începe să se erodeze, mai ales când vorbim de cupluri.”
Fenomenul face parte din curentul, tot mai puternic în Occident, de prezentare a eutanasiei ca „moarte demnă”. „Strategia este evidentă” – comentează editorialul din The European Conservative, „această propagandă urmărește îndoctrinarea publicului, ca acesta să accepte – dacă nu chiar să sărbătorească – această «nouă normalitate», în care cuplurile de bătrâni sunt eutanasiate ca niște animale de companie, în timp ce injecția letală rămâne interzisă pentru criminali condamnați. Viața a ajuns să fie definită prin «calitatea» ei, care este subiectivă… Să nu uităm primul caz, cel din Belgia, în care un tată și o mamă, ajunși la bătrânețe, au decis să se omoare pentru că nimeni nu voia să aibă grija lor… Ceea ce ni se prezintă ca un basm romantic este un coșmar.”
Sursa în text.
