Nu e pasăre ca porcul

Un anume Joel Scott-Halkes, șef de campanii la organizația WePlanet, care se ocupă cu ce vă închipuiți, publică în Euractiv o jelanie despre cum Europa preferă să se transforme într-un „muzeu al agriculturii” (proiect de care, mărturisesc, nu auzisem), în loc să crească fleici în laborator, și – oroare! – cum China va profita de extraordinara invenție revoluționară și tehnologică numită „carne de cultură”, în loc să ne înfruptăm noi.

Activistul Joel face o comparație care lui i se pare perfectă între această catastrofă care ne paște și cum a ratat firma Kodak dezvoltarea primei camere digitale, pe care un inginer angajat acolo o inventase, dar a rămas cu buza umflată în fața Sony și Canon, care au preluat ideea și au făcut foarte mulți bani.

Logica lui Joel este simplă și încoțopenită în eficiență: „La fel cum fotografia digitală a depășit neajunsurile celuloidului… carnea produsă în laborator promite să producă aceeași carne pe care o cunoaștem și o iubim, dar fără părțile negative.”

Pentru curioși, părțile negative constau în aceea că: „În timp ce carnea tradițională presupune creșterea unui întreg animal înainte de a-l tăia în bucăți comestibile, carnea cultivată începe cu o mică biopsie de celule animale reale pe care le multiplică în produsul pe care îl mâncăm. Eficiența are enorm de câștigat – gândiți-vă numai la toată energia pe care o irosește o vacă râgâind, mișcându-se, zburdând și gândind”.

Nu mai pot, trebuie să mă opresc din citat și să mă întreb, pe rând: (1) de ce pune Joel așa de tare la inimă ce face vaca, la nivel personal, cu propria ei energie, de zici că o consumă pe-a lui; (2) mai sumbru, dacă nu cumva Joel are un plan de recoltare a energiilor astea biologice exuberante pe care le consumă organismele vii de-a-n aiurea, inclusiv pentru a hrăni segmente corporale complet inutile în termeni de bani și eficiență, numai așa, de dragul de-a avea animalul întreg; (3) cât poate, totuși, să gândească o vacă?

Continui citatul: „Când este produsă cu energie curată, carnea cultivată produce mai puține emisii de gaze de seră și folosește mult mai puțin teren. Este bună pentru climă, este bună pentru natură (?!), nu este expusă la agenți patogeni zoonotici (care n-ar recunoaște-o drept hrană în veci), nu necesită tone de antibiotice și este mai sănătoasă și pentru om” – aici ar urma să ne dea Joel, peste un secol-două, trimiterile la studiile și testele făcute de-a lungul deceniilor care îi probează afirmațiile.

Acum: din ce s-a luat Joel? S-a luat din „asaltul politic” al Bruxellesului asupra ideii revoluționare de vacă fake, deși „invenția este europeană” – ceea ce lui Joel i se pare „ironic” – de parcă orice invenție, dacă este europeană, este și bună. Poate îi dă cineva lui Joel niște cărți de istorie; deși, acum, că mă gândesc, probabil mai bine să nu.

În ce a constat inacceptabilul atac al Europei asupra proiectului de activism al lui Joel? În aceea că, discutând Organizarea Comună a Piețelor (OCP), Bruxellesul a cerut ca, pe piața europeană, produsele de laborator să nu poarte pe etichetă denumirea de „carne”, „pui”, „vită”, „ficat” sau orice mai mimează pachetul.

Ceea ce, la mintea lui Joel, „creează situația bizară în care, din doi burgeri identici biologic făcuți din celule de vacă – unul de la un animal măcelărit, celălalt crescut din celule provenite de la același animal, numai unul să fie descris drept «carne de vită»”. Din nou, Joel surprinde prin înțelegerea lui despre biologie, vacă, celule – dar lasă cu gura căscată de-a dreptul prin candoarea cu care se plânge, de fapt, că etichetele vor spune că „burgerul” lui provine dintr-o biopsie, cu rezultatul că, imediat, nu-l va cumpăra nimeni. De ce, în opinia lui, nu-l va cumpăra nimeni, Joel nu ne spune – dar putem intui: gospodina de rând nu crede în știință, motiv pentru care ar trebui să nu i se ceară consimțământul informat.

Acum: ce putem încă spera că se va întâmpla este că, insistând pe o etichetă care diferențiază între friptură și excrescențe de biopsii, Europa va pierde această extraordinară oportunitate de a face bani în favoarea Chinei. „Răspunsul Europei? Transformă Europa într-un muzeu al agriculturii. Așa cum au aflat Sony și Canon, cei care se mișcă primii culeg cele mai grase dividende. A prinde din urmă trendul nu înseamnă nimic”. Un alt bun motiv să nu-l prindem deloc.

Sursa în text.