Operațiunea rabla

Uniunea Europeană și-ar putea satisface parte din nevoile de materie primă ieftină din automobile dezafectate, scrie Politico. Sau, mai bine zis, și-ar fi putut satisface aceste nevoi, dacă nu avea prostul obicei de a-și arunca deșeurile în Africa – inclusiv mașinile vechi, pe care cetățenii europeni nu le mai pot folosi din motiv de poluare, dar care umplu șoselele în țări precum Senegal, Sierra Leone și Nigeria.

„Pentru un continent mic ca Europa, care este săracă în resurse naturale, dar bogată în bunuri de consum, mașinile vechi sunt o sursă promițătoare de materii prime. Vehiculele sunt pline de metale – cupru, platină, oțel – care sunt esențiale într-o lungă listă de industrii esențiale, cum ar fi energia curată și tehnologiile militare și care vor deveni tot mai valoroase, pe măsură ce primele generații de vehicule electrice – pline de litiu, cobalt, nichel – ajung la finalul ciclului de viață”.

Pe lângă exporturile legale, între 3 și 4 milioane de mașini uzate (o treime din mașinile radiate) dispar din UE anual, fiind adesea dezmembrate ilegal pentru piese de schimb și metal. Un studiu din 2022 arată că numărul mașinilor germane exportate ilegal se ridică la 20% din total (72.000), iar, la 31 decembrie 2025, baza de date a vehiculelor furate din Europa înregistra 3,6 milioane de mașini și piese.

Un recent studiu al Curții Europene de Auditori subliniază că aceste dezmembrări ilegale nu respectă reglementările privind poluarea.

În loc să recicleze, UE este dependentă de importurile din China: nichel, cupru, litiu, pământuri rare și metale din grupul platinei, fără de care nu se pot construi motoare de mașină, arme, echipamente pentru tranziția verde, baterii, cipuri etc.

Noile reglementări UE privind reciclarea materialelor impun guvernelor țărilor membre să adopte măsuri interne pentru creșterea ratei de recuperare a materialelor, simplificând procedurile de autorizare; ținta stabilită este ca, până în 2030, 25% din materialele strategice de care are nevoie UE să fie obținute din reciclare.

Numai că lucrurile merg prea încet, iar ținta este nerealistă, spun auditorii europeni: „Cele mai multe obiective stabilite de UE nu oferă niciun avantaj pentru reciclarea anumitor materiale individualizate. Costurile de procesare sunt mari, sursa de materiale este limitată, iar reglementările și dificultățile tehnice fac sectorul de reciclare necompetitiv”.

În Europa există deja 13.000 de centre de dezmembrare și reciclare vehicule, dar numai două treimi dintre mașinile uzate ajung în aceste uzine specializate- multe dintre ele fără piese esențiale. Autorizarea unui astfel de centru este un proces lung și dificil, operarea este costisitoare, așa că „piața neagră” merge din plin – de la ateliere neautorizate de dezmembrare la rețelele de vânzare de piese și metal.

În plus, sistemele naționale de înregistrare și radiere a automobilelor sunt adesea depășite, astfel că nu există un sistem sigur și performant de a urmări vehiculele dezafectate, care sfârșesc adesea peste graniță, fără a fi șterse din registrele țării de origine.

Dar UE are soluția și pentru această problemă: noi reglementări: „reguli clare privind distincția dintre un vehicul folosit și unul aflat la finalul ciclului de viață” și „un cadru legal strict pentru transferul proprietății asupra vehiculelor”. Regulile sunt aplicabile, firește, la nivelul întregii Uniuni Europene, într-un sistem integrat de înregistrare și urmărire, care să prevină exportul de materiale valoroase în afara blocului, încălcarea reglementărilor privind poluarea și plățile în cash.

Sursa în text.