„…resursele noastre sunt limitate și aceleași resurse care ar putea permite ființelor umane să trăiască… ar putea fi folosite mai eficient pentru crearea și susținerea unor creaturi artificiale. Dacă pornim de la această premisă, cel mai benefic lucru pe care îl putem face este să alegem să avem copii artificiali, nu naturali.”
Derek Shiller, „filosof”
Articolul tradus mai jos, publicat, pe 11 iulie 2025, de Émile P. Torres în TechPolicy, sub titlul „Digital Eugenics and the Extinction of Humanity”, este o scurtă prezentare a ideologiilor oligarhilor tehnologiei despre specia umană și viitorul ei.
În esență, este o o ideologie a morții, ai cărei adepți cred că extincția speciei umane este chiar dezirabilă, pentru a face loc unor super-inteligențe care să poată părăsi planeta și cuceri spațiul cosmic – acesta, alături de nemurire, fiind adevăratul destin al „umanității”.
Pentru unii, aceste super-inteligențe care vor înlocui Homo sapiens ar fi chiar deștepții din Silicon Valley – deveniți nemuritori fie în propriile trupuri, cu ajutorul tehnologiei, fie prin transferarea minților lor luminate în computere. Alții pariază integral pe inteligența artificială.
În oricare dintre variante, omenirea ar trebui să aibă bunul simț de a-și organiza extincția și de a nu mai consuma inutil resursele planetei pe întreținerea oamenilor buni de nimic. Resursele ar trebui lăsate la dispoziția industriei Tech, care să creeze aceste ființe artificiale, „moștenitori meritorii” ai umanității, mai capabili, mai puternici și chiar „mai morali” decât omul.
*
Eugenia digitală și extincția umanității
Într-un interviu acordat recent New York Times, investitorul tehno-miliardar Peter Thiel a fost întrebat dacă ar „prefera ca rasa umană să dureze” în viitor. Thiel a răspuns cu un foarte nesigur „Ăăă…” – ceea ce l-a determinat pe cel care-i lua interviul, jurnalistul Ross Douthat, să remarce, pe un ton consternat: „Văd că ezitați”. Schimbul de replici a continuat:
„Thiel: Păi, nu știu. Eu aș… eu aș…
Douthat: E o foarte lungă ezitare!
Thiel: Sunt multe întrebări implicite în asta.
Douthat: Trebuie sau nu specia umană să supraviețuiască?
Thiel: Da.
Douthat: OK.”
Imediat după acest schimb de replici, Thiel a spus că vrea ca umanitatea să fie transformată radical prin tehnologie, astfel încât să devenim niște creaturi nemuritoare fundamental diferite de ceea ce suntem acum.
„Lumea îi critică pe indivizii trans, de exemplu, în context sexual, ceea ce, nu știu… dar un transvestit este cineva care-și schimbă, pur și simplu, hainele, se îmbracă cu haine specifice sexului opus, iar un transsexual este cineva care-și schimbă, nu știu, penisul sau vaginul”, a spus el. Nimic din toate astea nu merge suficient de departe, spune Thiel: „noi vrem o transformare mai mare de-atât”.
„Noi vrem mai mult decât să-ți schimbi hainele sau sexul. Noi vrem să-ți poți schimba inima, să-ți poți schimba mintea sau să-ți poți schimba întreg corpul.”
Haideți să comparăm aceste declarații cu țelurile eugeniștilor extremiști din secolul XX; ei voiau ca anumite grupuri din interiorul speciei umane (albii, rasa ariană etc.) să domine asupra altor grupuri umane. Transumaniștii ca Thiel vor, pare-se, să creeze noi specii, cu totul, care să preia puterea și să domine lumea întreagă.
Contextul în care Douthat l-a întrebat pe Thiel dacă vrea sau nu ca umanitatea să supraviețuiască a fost dat de comentariul lui Douthat:
„un număr de oameni care sunt adânc implicați în inteligența artificială văd IA ca pe un mecanism pentru transformare – pentru a transcende cărnii noastre muritoare – și pentru fie o specie nouă, fie o specie succesoare nouă sau un soi de fuziune a minții cu mașina”.
Douthat a întrebat: „Credeți că asta e o fantezie irelevantă?… E ceva care vă îngrijorează?”. Acesta este fost punctul din conversație în care Thiel a ezitat să răspundă la întrebarea dacă vrea ca specia umană „să dureze în viitor”.
Ideea că am crea o „specie succesoare” sub forma IA ori a unui post-om digital diferă, într-o măsură, de ideile lui Thiel. Mai târziu, pe parcursul aceluiași interviu acordat New York Times, Thiel menționează posibilitatea de a ne „încărca” mintea într-un computer, devenind, astfel, noi înșine, ființe digitale, comentând:
„Sigur că aș prefera să-mi păstrez corpul… Nu vreau doar un program computerizat care să mă simuleze”.
Două tipuri de transumanism, ambele eugenice
Tipul de program la care se referă Thiel indică o variantă de transumanism pe care o putem numi „eugenie digitală”. În timp ce Thiel vrea să-și păstreze substratul biologic, transformându-l în ceva nemuritor și radical diferit de ceea ce deține actualmente, eugeniștii digitali vor să scape cu totul de biologie.
Sunt două posibilități aici și ele sunt incompatibile una cu alta.
Prima este digitalizarea completă a minții umane, ceea ce înseamnă că ne transformăm în post-oameni digitali.
Cofondatorul și directorul OpenAI, Sam Altman, a semnat contract cu un startup numit Nectome care să-i conserve creierul în caz că moare prematur ca să-i poată „încărca” mintea pe un computer. Altman e convins că acest lucru va deveni fezabil, tehnologic, pe parcursul vieții sale.
Mulți alți transumaniști urmăresc aceeași posibilitate: se străduiesc să atingă „cyber-nemurirea” transferând, cumva, toată informația relevantă din microstructurile creierului lor în computere.
Așa cum scria teoreticianul media Douglas Rushkoff în „The Survival of the Richest” (Supraviețuirea celor mai bogați), acești oameni „vor să devină ei înșiși meta, să se convertească în formă digitală și să migreze în același domeniu cu roboții, cu inteligențele artificiale sau cu mințile clonate”.
Fosta parteneră a lui Elon Musk, Grimes, a scris chiar și o melodie pe subiect; versurile sună cam așa:
„I wanna be software
Upload my mind
Take all my data
What will you find?
…
I wanna be software
The best design
Infinite princesses
Computer mind.”
Problema cu această propunere este că nu există niciun motiv serios să credem că mintea ta „încărcată” pe un computer ar fi „tu”. De fapt, nici măcar nu știm sigur dacă putem crea o minte conștientă printr-o astfel de „încărcare”; dar, admițând că e posibil, ar fi acea „minte” rezultată din încărcare aceeași persoană cu tine, sau ar fi altcineva?
Mulți filosofi, precum Massimo Pigliucci, spun că n-ai fi tu; el spune că, atunci când apeși butonul upload, „tot ce faci este să comiți o formă de suicid foarte sofisticat tehnologic (și, probabil, foarte, foarte costisitor)”.
Prin urmare, „încărcarea” minții pe un computer nu este același lucru cu „încărcarea” sinelui pe un computer. Gândiți-vă numai că mințile „încărcate” pe computer pot fi duplicate; nu-ți trebuie decât un program copy-paste și – voila! – ai două copii ale aceleiași minți.
Prin contrast, pare incoerent conceptual să susții că sinele poate fi duplicat. Imaginează-ți că ai două copii ale tale și una moare; asta ar însemna că tu ești și viu, și mort în același timp. Sau imaginează-ți că una dintre copii e în Franța și cealaltă în China; asta înseamnă că tu poți fi în două locuri simultan. Are vreun sens? Răspunsul corect este, evident: „nu” – sinele nu poate face chestii de acest tip; nu poate fi duplicat. Prin urmare, nu poate fi „încărcat” pe un computer.
A doua opțiune pe care o au la dispoziție eugeniștii digitali este înlocuirea speciei umane nu prin „încărcarea” noastră pe computere, ci prin crearea unor IA autonome, care să fie complet separate de noi.
ChatGPT este un sistem de acest tip: este o rețea neurală artificială care există de una singură, ca unică entitate născută într-o lume.
Peter Thiel nu girează acest tip de eugenie digitală (în măsura în care îmi pot da seama), dar ea a devenit foarte populară în Silicon Valley în ultimul deceniu.
Extincția umanității și „Succesorul Meritoriu”
Într-un recent interviu acordat Vox, pionierul în realitate virtuală și critic al tehnologiei Jaron Lanier spunea că întâlnește mulți oameni care lucrează în domeniul IA „care cred… că ar fi foarte bine dacă am putea extermina omenirea și că un viitor al IA ar fi mai bun”. El adăuga că unii dintre acești indivizi nu vor să aibă „corpuri bio” pentru că se tem că asta i-ar face să simtă atașament față de lumea biologică. „Pentru ei, este mult mai important să fii dedicat acestei IA viitorului”, a comentat el, „așa că a avea un corp uman este ceva fundamental lipsit de etică”.
Luna trecută, un cercetător al pieței de IA și susținător al „creării inteligenței postumane”, pe numele lui Daniel Faggella, a găzduit un simpozion într-o vilă din San Francisco sub titlul „Worthy Sucessor: AI and the Future of Humankind” (Un moștenitor meritoriu: IA și viitorul post-umanitate). Potrivit propriilor relatări, la eveniment au participat „fondatori IA, cercetători din cele mai importante laboratoare din Occident, și cei mai importanți gânditori filosofici ai inteligenței artificiale generale (AGI)”.
Faggella susține că:
„Un moștenitor meritoriu [este o] inteligență postumană atât de capabilă și de valoroasă moral că ai prefera din toată inima ca această inteligență (iar nu umanitatea) să controleze guvernul și să determine calea pe care viața însăși trebuie să apuce în viitor.”
Și, mai departe:
„marele (și, până la urmă, singurul) obiectiv moral al inteligenței artificiale generale ar trebui să fie crearea acestui Succesor Meritoriu – o entitate cu mai multă capacitate, inteligență și abilitate de a supraviețui și… cu mai multe valori morale decât toată specia umană la un loc”.
Așa cum am mai spus-o cu altă ocazie, cofondatorul Google, Larry Page, susține că:
„viața digitală este pasul următor, natural și dezirabil în… evoluția cosmică… Dacă lăsăm mințile digitale libere, mai degrabă decât să încercăm să le stopăm sau să le înrobim, rezultatul este aproape sigur unul bun”.
Iar Google, să nu uităm, deține DeepMind, care încearcă în mod explicit să creeze IA superinteligente – adică exact acel tip de entități care ar putea să ne înlocuiască în viitorul apropiat.
În același sens, comentatorul IA Eliezer Yudkowsky spune că:
„dacă a sacrifica întreaga umanitate ar fi singura cale, și ar fi o cale sigură pentru a obține… lucruri dumnezeiești – superinteligențe cărora să le pese, totuși, unele de altele, capabile încă să fie conștiente de lume și să se distreze – până la urmă, aș bate palma”.
Filosoful Derek Shiller dezvoltă perspectiva spunând că:
„… resursele noastre sunt limitate și aceleași resurse care ar putea permite ființelor umane să trăiască… ar putea fi folosite mai eficient pentru crearea și susținerea unor creaturi artificiale. Dacă pornim de la această premisă, cel mai benefic lucru pe care îl putem face este să alegem să avem copii artificiali, nu naturali”.
El conchide că ar trebui, așadar, să ne „pregătim în mod deliberat extincția în așa fel încât resursele planetei noastre să poate fi dedicate fabricării de creaturi artificiale cu vieți mai bune”.
Pro-extincționismul și păcălirea umanității
Ar trebui să spunem pe nume acestor idei: este vorba despre „pro-extincționism”.
Transumanismul biologic al lui Thiel și eugenia digitală a lui Altman, Flaggella, Yudkowsky și alții – toate aceste viziuni tind să înlocuiască specia umană cu un fel de moștenitor care, apoi (potrivit opiniei îmbrățișate de cei mai mulți) va extrage și va folosi ultimele resurse ale Pământului și se va lansa în spațiu pentru a cuceri universul.
Ceea ce este pro-extincționism fără perdea. Și, având în vedere că unii dintre cei mai puternici indivizi din lume, situați într-unul dintre cele mai puternice centre ale societății – Silicon Valley – acceptă asta, trebuie să acceptăm și noi că pro-extincționismul nu este o ideologie periferică, ci este la un pas de a deveni mainstream.
Mai rău, acești pro-extincționiști își promovează ideologia susținând că, de fapt, ei se opun extincției speciei umane. Fac asta cu două trucuri lingvistice.
Primul este că mulți definesc „umanitatea” de o manieră idiosincrazică, diferită de definiția pe care cei mai mulți dintre noi o acceptă intuitiv. Noi tindem să punem semnul egal între umanitate și Homo sapiens, specia noastră, în timp ce ei definesc „umanitatea” ca incluzând orice descendenți post-umani am avea.
Astfel că, așa cum am mai spus-o, specia noastră ar putea muri la anul, dar asta nu ar însemna, pentru ei, extincție: câtă vreme am fi înlocuiți de post-umanitate, atunci „umanitatea” ar continua să existe.
Așadar, atunci când vorbesc despre a evita „extincția umanității”, ei nu vorbesc despre evitarea extincției speciei noastre; dimpotrivă – extincția speciei noastre n-ar mai conta, câtă vreme ar exista post-umanitatea care să ne înlocuiască.
Al doilea truc pe care îl folosesc are la bază o distincție între două scenarii de extincție: extincția terminală, care ar fi atunci când specia ar dispărea treptat, și cea finală, care ar fi atunci când am dispărea fără să mai lăsăm în urmă moștenitori.
Eugeniștii digitali care cred că este misiunea noastră cosmică să creăm o lume a creaturilor post-umane superinteligente care să se distreze dansând prin univers nu sunt atât de preocupați de extincția terminală. Ce-i doare pe ei este cea finală. Altfel zis, dacă specia noastră moare fără să lase în urmă vreun moștenitor, asta ar fi groaznic, o catastrofă – tragedie de proporții cosmice, la propriu. Dar, dacă e să dispărem după ce am creat acești înlocuitori post-umani – pe care ei tot „umani” îi numesc, în definiția lor inventată – atunci n-ar fi nicio problemă. Ba chiar s-ar putea să fie foarte bine, după cum susțin Faggella, Page, Schiller și alții.
Aceste două trucuri le permit acestor indivizi să susțină că, pentru ei, evitarea extincției umanității este foarte importantă, când, de fapt, ei vorbesc despre un anume tip de extincție (cea „finală”) – și folosesc conceptul de „uman” ca incluzând orice ar veni să ne înlocuiască.
Asta face versiunea lor de pro-extincționism deosebit de insidioasă, de periculoasă și de eficientă; mulți indivizi din afara acestor cercuri ar da din cap aprobator să-i audă spunând cât de important este să evităm „extincția umanității”, fără să realizeze că atât transumaniștii biologici, cât și eugeniștii digitali sunt, de fapt, promotori ai extincției speciei umane (adică extincția terminală, cea în care suntem înlocuiți).
Dacă vrem cu adevărat să combatem presiunea tot mai accelerată a industriei IA de a construi zei digitali sub formă de IA, trebuie să înțelegem substratul ideologic al acestui proiect antiuman. Trebuie să înțelegem cum manipulează acești indivizi limba ca să pară prieteni ai „umanității”.
Trebuie să le decodificăm propaganda și să le vedem agenda așa cum este ea în realitate: pro-extincție, amestecată cu fantezii tehno-utopice bizare despre inaugurarea unei epoci fundamental noi în istoria cosmică, o epocă în care Homo sapiens va fi lipsit de orice puteri, marginalizat și, în cele din urmă, eliminat.
