Party Time!
Parlamentul European are o problemă. Mă rog, probabil că are mai multe probleme, dar una, în particular, o preocupă în mod deosebit pe președinta acestuia, doamna Roberta Metsola: dezbaterile sunt insuportabil de plicticoase.
Acum, sigur, noi ne-am putea mira un pic că reprezentanții cetățenilor europeni la centrul birocratic al continentului cască pe-acolo de plictiseală, în condițiile în care economiile noastre se duc de râpă, planeta vâjâie de atâtea schimbări, iar Uniunea Europeană nu e ca și cum ar fi scutită de furtuni – ori noi de urmările lor. Pe de altă parte, oameni sunt și ei. Adică, la un moment dat, te saturi naibii de aceleași discuții, aceleași declarații – mai ales că nici nu poți să ieși din cor. Stai acolo cu fundul pe scaunele alea tari toată ziua de-ți trece os prin os; toată lumea vorbește aceeași păsărească birocratică de-ți vine să-ți iei, efectiv, câmpii.
Așa că doamna Metsola a cerut președinților de grupuri politice să vină cu idei de a face lucrurile „mai picante”. Procedural, bineînțeles, că, pe fond, dacă nu au făcut icter până acum de atâta acreală, probabil că sunt deja imunizați.
Cică în ianuarie au încercat să-i oblige pe europarlamentari măcar să se prezinte de la începutul ședinței, dar fără să le spună dacă vor fi sau nu chemați la podium să vorbească. Ehhh? Suspans, nu? Nu știi dacă te scoate la tablă sau nu în ziua aia. Stai un pic cu stres, oricât ai fi tu de adult.
Dar sunt mai multe idei. Unii cred că ședințele ar fi mult mai antrenante dacă i-ar chema și pe comisari. Alții exagerează cu propunerea ca europarlamentarii să-i poată chema pe comisari să dea raportul și chiar să le pună întrebări în direct!
Cea mai tare propunere, care chiar că ar putea scoate scântei cât un băț de artificii cu fosfor, este ca formatul dezbaterilor să fie schimbat în așa fel încât chiar să fie dezbateri! Adică, efectiv, grupuri politice cu păreri opuse pe teme importante – „precum Green Deal sau migrație” – „să-și contrazică unii altora propunerile în direct”, permițând „un dialog autentic”. Îmi închipui că, până acum, își trimiteau mesaje în sticlă, pe râul bruxellez Zenne, care, fiind în mare parte acoperit cu betoane, nu scotea corespondența la suprafață decât odată la câțiva ani, când oricum nu mai conta, că luase deja Comisia deciziile.
Dar, per total, problema rămâne, totuși, absenteismul, și niciunul dintre grupuri nu a sugerat că ar trebui aplicate sancțiuni pentru chiulangii. Drept e că nici recompense pentru cei care se prezintă nu există – dincolo de salarii, care sunt de la sine. Așa că, indiferent ce muzică pun, ce culori de baloane, ce confetti, este posibil ca sala de bal să rămână, în continuare, cam goală.
Sursa: Politico