În jurul unui război

BBC publică o listă a companiilor care fac miliarde din războiul din Iran.

În sectorul energetic (petrol și gaz), cel mai puternic afectat de război, principalii beneficiari sunt giganții petrolieri europeni. British Petroleum și-a dublat profiturile la 3,2 miliarde de dolari în primele trei luni ale acestui an, declarând „performanțe excepționale” ale departamentului de vânzări. Compania Shell depășește și ea așteptările analiștilor, cu 6,92 miliarde de dolari în primul trimestru din 2026, iar TotalEnergies înregistrează o creștere cu o treime a profiturilor în aceeași perioadă.

Marile bănci, de asemenea, au avut de câștigat din conflict. Grupul „Big Six” (JP Morgan, Bank of America, Morgan Stanley, Citigroup, Goldman Sachs și Wells Fargo) a declarat profituri totale de 47,7 miliarde de dolari în primul trimestru, cu JP Morgan detașându-se cu un record de 11,6 miliarde de dolari.

Al treilea sector care, cum era de așteptat, profită din plin de război este cel al industriei de apărare. Lockheed Martin, Boeing și Northrop Grumman, trei dintre cei mai mari contractori militari din lume, au raportat un număr record de comenzi, deși, per total, începând cu luna martie, valoarea stocurilor acestor companii a scăzut pe fondul temerii că „sectorul ar fi supraevaluat”, ceea ce spune ceva despre performanța echipamentelor.

BBC nu include în lista contractorilor militari și marile companii tehnologice, precum Palantir, care a avut enorm de câștigat din război (o creștere de 15% a valorii acțiunilor la bursă într-o săptămână) urmare cooperării sale cu Pentagonul la sistemele de arme folosite în Orientul Mijlociu.

În fine, al patrulea sector care are de câștigat din război este cel al energiei regenerabile, criza din Iran subliniind – zic experții – nevoia de a reduce dependența de combustibili fosili. În Europa, giganții eolienelor, Vestas și Orsted, au raportat creșteri masive de profit, iar companiile britanice declară îmbunătățirea dramatică a vânzărilor de panouri solare. La fel de dramatică este și creșterea cererii de vehicule electrice, ceea ce ce profită producătorilor chinezi. Ba efectul de încurajare s-ar simți chiar și în SUA, în ciuda politicilor „drill, baby, drill” ale președintelui Trump.

Dar, într-un sector atât de politizat cum este energia regenerabilă, efectele războiului nu se văd numai în profiturile directe ale companiilor comerciale, ci și în manevrele ofensive ale sectorului ONG/think tank, care se adaptează pentru a urca rapid pe acest val, precum și, pe teren defensiv/preventiv, în politicile privind „dezinformarea”.

În ofensivă: Euractiv anunță că două dintre organizațiile „creditate cu un rol major în modelarea politicii climatice în Europa” se pregătesc de o fuziune, pentru a crea, cât se poate de democratic, „un motor de forță politică fără egal”.

Cele două organizații sunt think tank-ul german Agora, cunoscut pentru divizia sa de tranziție energetică Energiewende (despre care actualul ministru german pentru energie și economie, Katherina Reiche, tocmai a spus că „ruinează țara”), și organizația americană Regulatory Assistance Project (RAP), autoarea principiului „priorității eficienței energetice” în cadrul Green Deal.

Agora, care primește milioane de euro finanțare și ale cărei producții sunt citate permanent de oficialii UE, mai este cunoscută și pentru aceea că Patrick Graichen, unul dintre principalii arhitecți ai reformei verzi Energiewende în Germania și directorul organizației, a fost acuzat de „nepotism” pentru că-și plasase strategic doi frați, un cumnat, cavalerul de onoare de la nuntă și alte rubedenii în complexul instituțional climate change.

Cele două organizații sunt foarte bine alimentate cu fonduri (37 milioane de euro pentru Agora și circa 10 milioane de dolari pentru RAP în 2024) dar sponsorii le cer intensificarea eforturilor: „Ambele think tank-uri își primesc mare parte din fonduri de la organizații filantropice americane, care… au promovat ideea acestei consolidări pentru că vor să obțină rezultate mai bune pentru banii pe care-i plătesc”.

Se pare că bătaia pe fonduri pentru reforme verzi este intensă, întrucât, nemulțumiți de profiturile obținute din organizațiile non-profit, unii sponsori și-au redus participarea – „au sugerat unele surse”. Acum, războiul din Iran redeschide poarta oportunităților, iar fuziunea Agora-RAP, conchide articolul, „ar putea depăși celelalte think tank-uri europene în termeni de personal” – și, se deduce, de finanțări.

În defensivă, pe model preemptive strike: Politico publică o lungă critică la adresa „campaniei de dezinformare privind eolienele” care ar bântui Internetul și ar pune piedici în calea noului avânt.

Periculosul fenomen constă într-un „ecosistem de activiști, media marginale și comunități online care împrăștie afirmații cum că eolienele generează pene de curent, omoară fauna, cauzează cancer și otrăvesc apa de băut” – spre deosebire de ecosistemul de activiști, media centrale, comunități online și nenumăratele instituții locale, naționale și bruxelleze, care împrăștie contrariul.

Nefiind dotați cu mega-think-tank-uri și fonduri de milioane de euro, acești activiști etc. periculoși trăiesc pe Internet, „care a permis o împletire foarte dezordonată a culturilor politice. Trăiesc în aceleași spații online. Vorbesc despre aceleași lucruri”, ceea ce nu e normal.

Grava problemă a făcut, firește, obiectul unui studiu, care a constatat că există un „ecosistem online mai vast, în care narațiunile anti-energie regenerabilă se suprapun cu retorica anti-vaccin, sentimentele anti-UE și mesajele politice de extremă dreapta”, totul sugerând, firește, o influență străină, deși „raportul nu merge până acolo încât să atribuie direct aceste campanii unor actori străini, precum Rusia [care nu vrea o Europă independentă energetic] sau SUA [Trump]”. Pentru această atribuire de răspundere pe bază de probe, va urma un nou raport, deși probabil merge și fără.

Sursele în text.