Quel courage!

Zero Hedge comentează inițiativa Comisiei Europene de a pune economiile private ale cetățenilor statelor membre în slujba salvării UE.

Prezentă zilele trecute la o întrunire a oamenilor de afaceri francezi, Ursula von der Leyen a vorbit despre angajarea economiilor private ale cetățenilor într-un efort de reabilitare a zonei euro și economiei europene. Von der Leyen a explicat că „Europa” are economii în valoare de zece trilioane de euro, dar, din păcate, banii respectivi stau degeaba prin conturile oamenilor când ar putea să fie „puși la lucru” pentru „întreprinderile europene”.

Pentru evitarea oricărei confuzii: banii respectivi nu sunt ai „Europei”, nici ai vreunei companii cu sediu și/sau activități prin Europa ori aiurea, nici ai statelor membre UE, nici ai Uniunii Europene, cu atât mai puțin ai lui von der Leyen sau ai Comisiei dumisale, ci ai cetățenilor statelor europene. Ar mai fi de menționat că aceeași falsă impresie, că „Europa” ar avea zece trilioane constând în economiile private ale oamenilor, bântuie și marele plan de recuperare a competitivității Europei, plan care, publicat de Mario Draghi acum un an, a fost întâmpinat cu urale de comisarii de la Bruxelles.

În fața unei adunări care părea, pe alocuri, consternată, Frau Kommissarin și-a expus intențiile față de banii noștri de la un pupitru pe care scria „Curaj” (pardon, „Courage”), întrucât mult mai potrivitul „Tupeu” nu face parte, pare-se, din limbajul birocratic:

Așa cum comentează Zero Hedge, von der Leyen pare să fi ajuns la punctul la care-și exprimă public convingerea că proprietatea privată, care protejează cetățeanul de excesele hrăpărețe și neconstituționale ale statului (ori ale corporațiilor ori, iată, ale unei instituții birocratice care se crede stat) și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul ca „pilon al civilizației”, urmând a fi înlocuită de „valorile europene”, între care și exproprierea, indiferent cât de mascată ar fi ea de proceduri, scheme, „curaj”, „uniuni” și alte probe de limbaj de lemn eurocratic.

„Astfel: față cu datorii publice gigantice și exodul capitalului de pe vechiul continent, care au măturat mii de patente și zeci de mii de profesioniști ultra-calificați, e de așteptat ca averile private să trezească poftele politicienilor. Se crede că o expropriere fără scrupule – ori redirecționare a banilor prin decret, cum se spune în cel mai rafinat limbaj birocratic german – ar rezolva problemele pe care Bruxellesul însuși le-a creat prin propria obstinație pentru politici climatice, prin exces de reglementare și prin neîntrerupta nebunie a intervenționismului.”

Președinta von der Leyen nu e singură pe aceste cărări periculoase. Pe lângă mai sus menționatul Draghi, ea îl are ca tovarăș de drum pe cancelarul german Friedrich Merz, care, acum un an, vorbea și el despre „activarea” economiilor cetățenilor.

„Ce este aproape tragic de comic”, comentează Zero Hedge, este că, din „ignoranță economică”, aceste planuri nu reprezintă numai „un abis etic și ideologic” și o tentativă de a impune un „control dictatorial asupra averilor private ale cetățenilor”, ci și „un asalt frontal asupra funcționalității sistemului bancar”: „Depozitele bancare nu sunt deloc bani care stau degeaba. Din perspectiva sectorului bancar, depozitele clienților sunt o sursă centrală de refinanțare și lichiditate, integrată în ciclul monetar și de credit și care permite acordarea de împrumuturi” prin care băncile comerciale creează monedă nouă.

Analiza reamintește că datoria de 800 de miliarde asumată întru covid sub denumirea deloc întâmplătoare de „NextGenerationEU” ajunge la scadență în 2028. Astfel că, spune Zero Hedge, deși von der Leyen a lăsat impresia că banii luați de la cetățeni s-ar duce în sectorul privat, „în realitate, este vorba de finanțarea clubului datornicilor europeni, care au ajuns acum la faza la care pun mâna pe orice sursă de finanțare i-ar putea ajuta să mențină în funcțiune schema Ponzi a creditului european”.

„Franța este prinsă într-o spirală a datoriei; anul acesta, noile împrumuturi au ajuns la 5,7% din PIB, iar blocajul parlamentar exclude orice formă de consolidare fiscală”.

„Germania, la rândul ei, va împrumuta la anul 5% din PIB – dacă includem deficitul municipal și fondurile speciale și de asigurări sociale – ceea ce face finanțarea comună prin Eurbonds, consolidarea muntelui de datorii sub pălăria Comisiei Europene și asistența activă a Băncii Centrale Europene pentru lichidități tot mai probabile”.

„Iar aici se închide cercul”, conchide Zero Hedge. „În timp ce capitalul părăsește continentul pe orice canal posibil a mai rămas deschis, nevoile financiare ale marelui experiment ideologic care este UE și ale statelor naționale europene cresc dincolo de orice măsură. Numai mașina de emis subsidii verzi distruge an de an miliarde de euro. Dar pasul final în abisul economic va veni din recent redescoperitul apetit european pentru militarism.”

„Următorul capitol este, în esență, cunoscut: Bruxellesul va opta pentru controlul masiv al capitalurilor. Cadrul prinde deja contur: în doi ani, se va introduce euro digital, întâi ca fază pilot, apoi, mai mult ca sigur, ca standard monetar care va permite Bruxellesului să exercite un control total asupra transferurilor în străinătate. Interzicerea conturilor externe pentru cetățenii europeni este deja pe masă, fiind introdusă pas cu pas, exact la fel ca identitatea digitală și reglementarea strictă a sectorului de crypto-monedă. Încet dar sigur, porțile se închid.

În esență, așa merg întotdeauna lucrurile în socialism. Într-o bună zi, planificatorii de la centru vor rămâne fără banii altora. Și-abia atunci o autoritate centrală puternică va pune în funcțiune mașinăria zdrobitoare a represiunii”.

Sursa în text.