Războaie cosmice

The Epoch Times avertizează că, în contextul în care SUA vrea să înceapă construirea de baze pe Lună în 2028, iar China vrea să-și pună propriii astronauți și să înceapă și construirea propriilor baze pe Lună până în 2029-2030, este imperios ca SUA să facă un plan de „stabilitate lunară politico-militară, bazată pe tehnologii cu dublă folosință”.

De ce nu au loc și americanii, și chinezii pe ditamai Luna, în caz că ajunge vreunul acolo? Pentru că, spune Epoch Times fără niciun emoticon: „Temerile că China s-ar putea comporta agresiv pe Lună sunt justificate de comportamentul ei pe Pământ: un refuz de a recunoaște teritoriile statelor vecine, în paralel cu o permanentă gonflare militară împotriva Japoniei, Taiwanului, Filipinelor și Indiei.

Acest comportament nu anunță nimic bun în ce privește disponibilitatea Chinei de a fi transparentă în ce privește intențiile sale pe Lună și predispoziția sa, în caz că alte țări ar urmări activități lunare în apropiere, de a apăra zonele pe care le reclamă, în loc să caute dezamorsarea conflictelor.”

Ca și cum nu era suficient, acest motiv de îngrijorare este întărit de altele două. Primul, că atât SUA cât și China urmăresc să-și instaleze bazele în zona polului sudic al Lunii, iar acea zonă particulară are dimensiunile statului Virginia. Și al doilea: deși statul Virginia nu e mic, sistemul de aselenizare folosit de chinezi presupune o fază de decelerare, urmată de o nouă propulsie, urmare căreia modulul se detașează și se prăbușește pe suprafața Lunii. Ceea ce, se înțelege, ar amenința siguranța instalațiilor deținute de alte țări în aceeași regiune – atunci când or fi să se construiască.

Acum, sigur că, teoretic, NASA ar putea discuta cu oficialii chinezi, cu care se întâlnesc anual la Congresul Internațional Astronautic, pentru a face un plan comun de cum să-și împartă o suprafață de 110.787 km pătrați, cât are statul Virginia.

Dar nu are sens, continuă Epoch Times, câtă vreme „Refuzul timp de decenii al Chinei de a accepta transparență și control asupra armelor sale nucleare nu anunță nimic bun în ce privește disponibilitatea acesteia de a se asigura că alte țări nu sunt «bombardate» cu încărcături de între 5 și 8 tone care se prăbușesc pe Lună în ultima fază de propulsie”.

Situația poate părea fără ieșire (alta decât să nu mai meargă nimeni pe Lună, dacă e să se ducă, ceea ce pare exclus) dar nu este: soluția, spune același articol, este un „plan de rezervă” care să „intimideze” China și să-i zădărnicească orice „comportament agresiv pe Lună”, inclusiv aruncarea de resturi în capul celorlalți potențiali rezidenți.

„Planul de rezervă” constă în utilizarea de echipament cu dublă folosință – civilă și militară – care să descurajeze potențialele comportamente expansionist-bombardatoare ale Chinei: sateliți lunari sau sateliți „combatanți” pentru operațiuni în orbita joasă a Pământului; vehicule lunare care pot fi dotate cu o „mică grenadă cu puls electromagnetic”; ba chiar și energie nucleară, care, dacă și când se va produce ea în uzine energetice lunare, va putea, la o adică, să alimenteze și un fel de „artilerie”.

Absolut că preferabilă ar fi o „dezamorsare a conflictului” cu China pe Lună, când o fi să apară, dar „câtă vreme Partidul Comunist Chinez ar putea privi dominația pe Lună ca un instrument pentru a atinge în viitor hegemonia asupra Pământului, e posibil ca Statele Unite să fie obligate, în calitate de lider al coaliției Artemis, să se asigure că va crea un sistem lunar de descurajare folosind tehnologii cu dublă utilizare”, conchide interesantul articol.

Sursa în text.