Potrivit Daily Mail US și Zero Hedge, un recent descoperit document CIA a stârnit o adevărată furtună pe întinsele plaiuri ale teoriei conspirației.
Documentul, datat 1952, face parte dintr-un inventar de imagini ale platoului Giza și menționează, printre titluri banale precum „Turiști la Piramidă” sau „Ruine în apropierea Sfinxului”, și o trimitere misterioasă la „Templul de sub Sfinx, iulie 1950”. Mențiune care a reaprins discuțiile despre posibila existență, sub Sfinx, a unei uriașe biblioteci de cunoaștere străveche (Săli ale Cunoașterii sau „Hall of Records”).
Cât de străveche, cunoașterea respectivă? De pe vremea – nu veți fi surprinși – Atlantidei.
Acum: Cel care a devoalat (teoretico-ezoteric) existența acestei structuri a fost Edgar Cayce (1877-1945), zis și „Profetul adormit” tocmai pentru că își povestea viziunile cu toată încrederea în somn. La începutul carierei lui de profet, era întrebat de rețete de tratament pentru diferite boli, iar răspunsurile lui erau, pare-se, folositoare. Motiv pentru care, pe parcurs, au început să i se pună întrebări mult mai complexe, despre istoria lumii, religie, univers. Iar Cayce a povestit că, într-una dintre multele și remarcabilele lui vieți anterioare, fusese mare preot în Atlantida. Îl chema Ra-Ta. Iar, în calitate de Ra-Ta, Cayce reușise să scape din Atlantida care se scufunda, dimpreună cu un grup de persoane (unele dintre ele fiind un soi de sclavi oameni-roboți, perfect pe gustul transumaniștilor de astăzi), și s-a refugiat în Egipt, aducând cu sine cunoașterea atlanților și lansând, astfel, nu doar civilizația antică egipteană, ci și o groasă vână de ocultism occidental, care se distinge printr-o obsesie pentru Egipt, zei/extratereștri egipteni, astrologie/astronomie egipteană etc., după cum vedem, de pildă, la Aleister Crowley.
Același Cayce spunea că Atlantida se va ridica din ape cam pe vremea asta, anume în zona Bimini. Unde o și căutau Jeffrey Epstein și colega lui, Ghislaine Maxwell – asta pe lângă, zice-se în cercurile conspiraționiste, nume precum Ernst Hemingway.
Revenind la relatarea din Zero Hedge: deloc surprinzător, arheologia academică nu a probat existența acestui depozit sub labele Sfinxului – așa cum nu a acceptat nici teoriile alternative despre „adevărata” vechime și origine a Sfinxului și Piramidelor. De exemplu, potrivit cercetărilor efectuate în anii nouăzeci de egiptologul John Anthony West și geologul Robert Schoch, urmele de eroziune cauzată de apă prezente pe corpul statuii ar sugera că Sfinxul a fost construit undeva pe la 9.700 î.Hr..
Descoperirea referinței din documentul CIA (datat 1952) pune paie pe o vâlvătaie declanșată anul trecut, când un grup de cercetători a examinat Platoul Giza cu echipamente de radar avansate (SAR) și a prezentat imagini care ar demonstra prezența unui complex subteran de săli și coridoare, situate la circa 640 de metri adâncime sub piramide și Sfinx.
Purtătorul de cuvânt al echipei, Nicole Ciccolo, a declarat că imaginile radar sugerează „existența unor vaste încăperi subterane, comparabile, în dimensiuni, cu înseși piramidele și care se corelează extraordinar de bine cu legendarele Săli ale lui Amenti”.
Paranteză: „Sălile lui Amenti” („Halls of Amenti”) sunt versiunea de „Săli ale Cunoașterii” propusă de un alt ocultist american, Maurice Doreal (c. 1898–1963), foarte influent în cercurile New Age, într-un, practic, roman fantastic intitulat „Emerald Tablets of Thoth the Atlantean”. Doreal – care, spre deosebire de Cayce, își avea viziunile pe aparentă trezie – susținea că a descoperit el, personal, în 1925, în Marea Piramidă, niște tăblițe, pe care le-a numit „Tăblițele de smarald” – ceea ce a creat în unele capete o binevenită confuzie cu referința din textele hermetice. Aceste tăblițe ar fi fost opera unui anume Thoth, care era atlant și avea cap de reptilă (de unde și teoriile despre civilizația străveche de reptilieni care mai există sau nu mai există astăzi, cu precădere printre membrii caselor regale). În această versiune, sub labele Sfinxului ar exista nu o doar o arhivă de cunoaștere cosmică (păzită de „Cei Șapte Stăpâni ai Ciclurilor” teosofice, care sunt entități nemuritoare), ci și un portal dotat cu forțe eterice; și locul în care sunt judecate sufletele după moarte; și adăpostul în eternitate al iluminaților ziși și „Copiii Luminii”. Printre care iluminați s-ar număra, evident, Doreal însuși, care a și fondat o societate secretă numită „Brotherhood of the White Temple” după ce ar fi tradus tăblițele respective sub îndrumarea membrilor „Marii Loje Albe” – alți nemuritori.
Iată-l pe Filippo Biondi, unul dintre șefii echipei care a făcut descoperirea, intervievat de Joe Rogan.
Până în prezent, nici descoperirile – cu atât mai puțin semnificațiile lor oculte – nu au fost confirmate de mediile academice standard. Deocamdată, se contestă că tehnologia folosită ar putea avea o asemenea penetrare subterană. Unii spun că imaginile ar putea reprezenta anomalii geologice. Alții cer să se facă săpături.
Autoritățile egiptene nu se dezmint; ca în toate cazurile de descoperiri uluitoare mai recente la Giza, nu comentează și nu dau niciun semn că vor permite săpături pentru verificare. Lucru făcut și mai interesant de faptul că Dr. Zahi Hawass, fost ministru al culturii în Egipt și în continuare autoritate supremă în egiptologie la ea acasă, a fost susținut masiv, la început de carieră, de Fundația Edgar Cayce.
Sursele în text.
