Sfârșitul Pax Americana: Lumea potrivit Profesorului Jiang

„Prăbușirea Imperiului, domnii mei, este un lucru grozav de mare, însă, și nu i te poți opune ușor. Este dictat de o birocrație sufocantă, de pierderea inițiativei, de împietrirea castelor, de zădărnicirea dorinței de a ști – de o sută de alți factori. Procesul durează, așa cum am spus, de sute de ani, și este prea maiestuos și prea masiv să-l oprești.”

Isaac Asimov, „Fundația”

Evenimentele zilelor noastre invită – ba chiar obligă, fiind noi ființe care trăim nu doar în prezentul imediat, ci și în trecut și viitor – la speculații, prin viteză, dramatism, magnitudine, adesea prin lipsa de precedent; prin incoerența mesajelor oficiale; prin atmosfera grea și, dincolo de ceea ce știm deja, prin amenințarea a ceea ce bănuim. Ce se întâmplă (de fapt)? Ce va fi? Că nu e a bună, știm deja, și amenințările se tot acumulează. De unde și abundența de scenarii apocaliptice, la propriu sau la figurat, care bântuie în ultimul timp toate mediile, cu largul sprijin nu doar al comentatorilor de profesie, vocație sau pamplezir, ci, mai nou, și al unor surse oficiale.

În acest peisaj sumbru și zgomotos și-a făcut meteorica ascensiune – devenind „viral”, cum se spune în era pandemiei informatice – un anume Jiang Xueqin, zis „Profesorul Jiang” – deși, insistă doct unii, Jiang nu este profesor în sensul dat acestui cuvânt în limba engleză (adică de profesor universitar) ci doar „teacher” (profesor de liceu). Altfel zis, în română n-avem nicio problemă cu titulatura.

Imigrat de mic, cu părinții, în Canada, Jiang și-a făcut studiile în Occident, absolvind, în 1999, Yale College (parte din Yale University) cu licență în limba engleză. Ulterior, el a lucrat sporadic ca jurnalist, dar cea mai mare parte a carierei sale a fost profesor la licee de elită din China. Din 2022 încoace, Jiang locuiește și predă la Beijing.

Cei care-l caută vigilent pe Jiang la diplome, în deja consacratul (și profund compromisul) stil ad hominem „nu ești expert”, sunt cei cărora nu le plac interpretările lui. Eu l-am urmărit pe Profesorul Jiang pe canalul lui YouTube, Predictive History, înainte de a deveni foarte cunoscut și găsesc abordările lui interesante, chiar dacă nu sunt întotdeauna de acord cu concluziile. Peste toate, însă, într-o lume în care „experții” sunt capturați, moguli din Silicon Valley ne zic ce e Antihristul și ofițeri militari își anunță trupele că luptă în Armaghedon, în care profesori și mari specialiști sunt împiedicați să-și expună opiniile, iar „șefi de diplomații” habar nu au care a fost derularea și finalul Celui de-al Doilea Război Mondial, nu văd de ce nu l-am asculta și pe Profesorul Jiang, făcându-ne singuri o părere, cu capul propriu, despre teoriile lui.

Predicții și metode

Jiang a prezis corect că Donald Trump va câștiga alegerile în 2024 – ceea ce nu mi se pare așa complicat; eu, de exemplu, am prezis că va câștiga alegerile din 2016, spre stupoarea unor amici americani. Jiang a prezis, de asemenea, că vice-președintele lui Trump ar putea fi JD Vance (alternativ cu Nikki Haley) – o predicție mai dificilă, pentru că, la acel moment, numele lui Vance nu fusese vehiculat public pentru această funcție. Și că, în fine, în acest al doilea mandat Trump, SUA va ataca Iranul – punct asupra căruia opiniile sunt împărțite; mai ales cei care nu l-au votat pe Trump susțin că era evident că asta va face, lucru menționat și de Kamala Harris, pare-se, în timpul campaniei, ceea ce nu pot să confirm întrucât a fost peste puterile mele să urmăresc. Oricum ar fi, pe baza acestor predicții reușite, Profesorul Jiang a primit porecla de „Nostradamus al Chinei”.

Ce l-a făcut, însă, pe Jiang suficient de celebru în Occident încât să fie invitat, spre finalul lui martie, la o discuție cu Tucker Carlson, sunt predicțiile lui geopolitice mai recente, făcute după izbucnirea războiului din Iran. În esență, Jiang spune că: (1) SUA va invada Iranul, motiv pentru care va avea nevoie de completarea efectivelor prin încorporare (ceea ce sugerează o operațiune mult mai vastă decât cea întreprinsă între timp de forțele americane și, mai ales în ce privește încorporarea, este o posibilitate exclusă de cei mai mulți specialiști, mai ales având în vedere cât de nepopular este acest război printre americani); (2) SUA nu va folosi arme nucleare în Iran (Doamne ajută!); și (3) că moscheea Al-Aqsa din Ierusalim va fi distrusă pe parcursul conflictului.

Această din urmă predicție derivă dintr-o interpretare dată de Jiang războiului din Orientul Mijlociu prin prisma „convergenței escatologice” – respectiv, a scenariilor escatologice care animă părțile în conflict, determinându-le la anumite operațiuni și decizii. În acest caz, distrugerea moscheii ar permite construirea celui de-al treilea Templu, concept relevant în escatologia iudaică și, potrivit analizei lui Jiang, în cea „creștin-sionistă”.

În aceeași analiză de natură escatologică (pe care nu o găsesc convingătoare, deși apreciez că Jiang nu pretinde că ar putea ghici mecanismele planului divin, ci se rezumă la a spune că părțile în conflict, motivate, fiecare, de propria escatologie religioasă, ar putea lua decizii în speranța de a-l declanșa), Jiang spune și că Israelul are dorința și interesul de a scoate SUA de pe scena Orientului Mijlociu, unde-i este adversară ca hegemon regional – idee cu care Tucker Carlson a părut de acord.

În orice caz, nu pe bază de escatologii își face Jiang analizele, și nici prin metodele mistice ale lui Nostradamus, ci – susține el – pe baza teoriei jocurilor, analizei istorice structurale și a „psihoistoriei”. Pishoistoria este un domeniu de cercetare transdisciplinară care amestecă psihologia, istoria, sociologia pentru a analiza motivațiile emoționale, subconștiente, din spatele unor evenimente istorice (din trecut). Mulți o contestă ca „pseudo-știință” și, nefiind predată pe la universități, și să fi vrut Jiang, tot nu ar fi putut obține o licență în domeniu.

Dar, întrucât Jiang face, mai degrabă, predicții (adică despre viitor, deși, mai nou, de când cu răsturnarea, ele se pot face și despre trecut) înseamnă că utilizează psihoistoria în celălalt sens al termenului, desprins direct din literatura SF – mai exact, din seria Fundația a lui Isaac Asimov. La Asimov, pishoistoria este o știință matematică foarte riguroasă, inventată de un profesor autentic, deși fictiv, pe nume Hari Seldon, și care combină istoria, psihologia și statistica pentru a prezice comportamentul viitor al marilor mase. Când zic mari, zic minim 75 de miliarde – ceea ce, la Asimov, se putea, întrucât avea la dispoziție un ditamai imperiul galactic. A doua „teoremă cantitativă a psihoistoriei” lui Seldon pe care Profesorul Jiang nu o respectă spune că, pentru ca predicțiile să fie valide, populația supusă analizei nu trebuie să știe că această știință există; ceea ce, în cazul nostru, este așa și așa, în funcție de câte știm despre ingineria socială. A treia regulă – ca predicțiile să se rezume la circa 3 generații – este respectată; Profesorul Jiang nu se aventurează pe durate prea lungi și spune că istoria este dinamică și fluctuantă și nimeni nu poate ști cum va evolua.

Cât privește teoria jocurilor, Jiang explică diversele legi aplicabile, una dintre ele, de bază, fiind că jocul va fi câștigat de cel care antrenează o masă mai mare, mai multă energie și o mai bună coordonare în joc. Energia și coordonarea sunt mai importante decât masa (numărul de participanți), ceea ce s-ar traduce în nevoia ca participanții să creadă cu imensă convingere în acțiunile și liderii lor și să-și știe, fiecare, locul și rolul în acțiune – motiv pentru care „narativul” este extrem de important. Lucru pe care-l știu toate puterile zilei, altfel nu s-ar bate pe mințile noastre în fiecare minut. Lucru care, mai departe, având în vedere peisajul cacofonic și neîncrederea endemică a populației, ne poate anunța multe despre soarta conflictelor actuale.

Un lucru pe care vreau să-l spun de la bun început, preventiv, este că Profesorul Jiang nu „ține cu China” în analizele lui. Per total, el pare să considere ascensiunea Chinei destul de fragilă, subliniind, în diverse cursuri, vulnerabilitățile ei – de la dependența de petrolul arab la, extrem de interesant, lipsa religiei, și dă mai multe șanse de supraviețuire stabilă în noua lume Statelor Unite ale Americii și Japoniei.

În fine, ca mulți alți comentatori, Profesorul Jiang este de părere că actuala criză – ca și altele înaintea ei – este creată în mod artificial pentru a reseta economia mondială. Catherine Austin Fitts, de exemplu, crede că scopul este acela de a transfera o parte cât mai mare din activele fixe (în sens larg, incluzând, de exemplu, bunurile naturale) de la țările împovărate de datorii și devastate de conflict și politici iraționale, în buzunarele marilor corporații, cu demantelarea – în Europa – a sistemului de asigurări sociale de stat și privatizarea tuturor serviciilor. De asemenea, ca și alți comentatori, Fitts crede că actuala criză, mult mai mare decât altele anterioare, pregătește terenul pentru reformarea profundă a sistemului monetar – și, în general, a organizării economice și sociale – prin introducerea monedei programabile și a sistemului de supraveghere totală.

Prezint mai jos, în rezumat, analiza și predicțiile Profesorului Jiang în jurul războiului din Iran și a noii lumi care răsare. Întreaga prezentare (intitulată „Istoria se întoarce”) pot fi urmărită în limba engleză în clipul video de mai jos.

Momentul unipolar

Când a căzut Zidul Berlinului, un funcționar al Departamentului american de stat, pe nume Francis Fukuyama, a scris un eseu foarte influent, intitulat „Sfâșitul istoriei”. Timp de decenii, capitalismul se luptase cu comunismul, iar, în acest eseu, Fukuyama susținea că, odată cu triumful capitalismului, ajunseserăm la finalul istoriei. Ceea ce însemna că acum știm care este obiectivul umanității, și anume acela de a obține democrația liberală de consum, în care oamenii au libertatea de a cumpăra orice vor – lucru care, din punctul lui Fukuyama de vedere, era apogeul civilizației umane.

Asta a creat ceva care s-a numit „momentul unipolar”, în care America este hegemonul global și creează o lume extrem de globalizată, capitalistă și foarte individualistă. Acesta este un moment unic în istoria umanității. Iar acum am ajuns la finalul acestui moment.

Dar să explic mai întâi trei caracteristici majore ale acestui moment unipolar.

Pax Americana

Prima se numește Pax Americana – care înseamnă că puterea militară americană poate garanta pacea întregii lumi. Din nou, este ceva unic în istoria lumii – este pentru prima dată când o putere este capabilă să domine întregul glob.

America a făcut asta prin trei mecanisme: Primul, evident, este puterea militară, în mod specific supremația aeriană. Care este susținută de forțele speciale și de CIA. CIA a reușit să infiltreze toate guvernele lumii, identificând persoanele loiale Americii și promovându-le. Iar indivizii care se opuneau Imperiului american erau ocoliți sau eliminați. Națiunile care se dovedeau problematice, cum ar fi Siria sau Libia, deveneau ținta forțelor speciale, care interveneau și le sabotau economia, ori ținta forțelor aeriene, care interveneau și le distrugeau guvernul etc.

Acum, ce este pozitiv la această Pax Americana este că a adus pacea în regiuni foarte problematice, cum ar fi estul Asiei – Japonia, Coreea de Sud și Coreea de Nord, China, Vietnam – pe care le-a împiedicat să mai concureze unele cu altele. Aceste țări au început să participe la economia globală, ceea ce a adus pace și multă prosperitate în acea regiune a lumii. Același lucru se poate spune și despre Europa, și despre America de Sud. 

Al doilea instrument al acestei supremații este supravegherea; prin asta, mă refer la Internet. Acum, credeți sau nu, dar realitatea este că Internetul nu a fost creat ca să-i ajute pe oameni să comunice între ei și să se uite la pornografie, ci ca un sistem de supraveghere de masă asupra întregii populației umane, pentru ca Pentagonul și forțele militare să știe exact care este atmosfera în societate, care sunt atitudinile, emoțiile oamenilor în fiecare regiune. Iar, prin social media și mecanisme precum Facebook și Twitter, au reușit chiar să manipuleze anumite emoții.

Al treilea mecanism al supremației este așa-numita „ordine internațională bazată pe reguli”. Asta înseamnă că puterea americană s-a ascuns în spatele unor organizații multilaterale precum ONU sau Banca Mondială sau World Trade Organization. Motiv pentru care oamenii nu au sesizat că Imperiul american domina totul; credeau că lumea este corectă și justă și funcționa pe bază de logică și rațiune și dezbatere și toți avem aceleași drepturi.

Cu ajutorul acestor instrumente, Pax Americana a furnizat lumii, o lungă perioadă, pace și stabilitate, ceea ce a adus multă prosperitate. 

Supremația științei

Al doilea element fundamental al momentului unipolar este supremația științei. Cea mai mare parte din istoria ei, umanitatea a fost religioasă; oamenii credeau în zei. Odată cu ascensiunea Pax Americana, știința a devenit religia dominantă a întregii lumi.

Un exemplu foarte bun este pandemia: a venit covidul, ei au introdus vaccinurile. Eu mă ocup cu gândirea critică; predau instrumente simple de gândire critică. Așa că, atunci când am auzit prima dată de vaccinurile anti-covid, am fost cam sceptic. Le-am zis prietenilor mei – americani și chinezi deopotrivă – că ia minim 10 ani să dezvolți un vaccin, și asta numai după ce virusul este stabil; ceea ce poate însemna secole. Dar acest covid suferea întruna mutații și nu făcuseră destul teste și cercetări. Așa că m-am întrebat cât de sigur poate fi vaccinul.  Iar prietenii mei – și cei americani, și cei chinezi – mi-au răspuns la fel: „Cum îndrăznești să pui sub semnul întrebării știința? Ești un țăran, un înapoiat. Tu n-ai fost la școală? Tu nu ai niciun pic de cultură? Tu nu ești capabil să gândești?”. Bun. Ceea ce ne arată nouă că știința a devenit noua religie a lumii.

Și, dacă te uiți atent, observi că acești oameni de știință care conduc lumea sunt, de fapt, preoți transnaționali. Iar știința este un fel de frăție internațională. Dacă ești om de știință în China, nu înseamnă că ești neapărat loial Chinei – ești loial unui ordin internațional al oamenilor de știință, pentru că altfel nu ești în veci promovat. Nu ești publicat în reviste precum Nature sau Science. Nu mai spun că nu primești vreodată vreun premiu, cu atât mai puțin Premiul Nobel. Nu ai nicio șansă să fii recompensat. Așa că bine ai face să fii loial frăției internaționale a oamenilor de știință, iar nu propriului tău stat național. Iar Imperiul american, evident, controlează știința.

Universalitatea dolarului

Al treilea și ultimul aspect particular al momentului unipolar este, desigur, universalitatea dolarului. Ceea ce este ceva incredibil, dacă te gândești: o simplă bucată de hârtie pe care toată lumea o vede de parcă ar fi aur, de parcă ar fi o mare valoare. Cu dolari americani, oricine din lume poate să-și cumpere o vilă sau să meargă în vacanțe luxoase sau să călătorească în lume cu avionul. Mai mult, aspirația de viață a omului devine să acumuleze cât de mulți dolari americani posibil. Există vreo diferență între 100 de milioane și 100 de miliarde de dolari? Nu există; nu poți cheltui atâția bani. Dar vrei să aduni cât mai mulți dolari cu putință, pentru că ăsta a devenit țelul întregi tale existențe, să acumulezi cât se poate de mult.

Erodarea

Deci aceștia sunt cei trei piloni ai momentului unipolar, care, la începutul anilor nouăzeci, a adus pace și prosperitate în lume. Problema este că, în timp, acești trei piloni au început să se erodeze.

America a început să ignore ordinea internațională bazată pe reguli pe care chiar ea o crease. A început să bombardeze țări ca Libia și Siria în disprețul acelor reguli; mai nou, a atacat Iranul fără să-și întrebe măcar aliații, nu mai zic restul lumii sau ONU, ce părere au despre asta. Ceea ce ne duce la ideea de aroganță. Poate că prima generație a înțeles importanța colaborării și consensului, dar următoarea generație este arogantă, vrea să se bucure de putere fără nicio limită. Deci asta este prima problemă.

În ce privește supremația științei – știința a devenit o religie, o ortodoxie. Și atunci, știința nu mai este un motor al inovației în lume, ci principalul motor al represiunii și suprimării inovației. De aceea, în ultimii 20-30 de ani, am văzut atât de puțin în domeniul inovației tehnologice. Și vă rog să nu-mi spuneți că Silicon Valley este centrul global al inovației. Tot ce inventează sunt aplicații telefonice cu care să comanzi de mâncare. A trecut mult timp de când nu am mai văzut o inovație majoră în lume. Tot ce am văzut în ultimii 20-30 de ani este expansiunea la scară și popularizarea inovației, în sensul că tehnologia americană s-a răspândit în întreaga lume, mai ales în China, dar nu avem nicio inovație majoră în știință. (Notă: comentariu pe care îl face și Peter Thiel, mogulul din Silicon Valley, dar îl fac și oameni de știință serioși, precum Lee Smolin și alții).

Al treilea punct – universalitatea dolarului american – a dus la emiterea de dolari fiat pe bandă rulantă și la corupție. În esență, America poate imprima câți dolari vrea ca să-și finanțeze corupția. Rezultatul este că dolarul și-a pierdut din valoare, iar asta a condus la înrăutățirea gravă a inegalităților, la agravarea masivă a corupției. I-a făcut pe oameni leneși, demotivați. Un tânăr de azi va spune: Știi ce? Indiferent cât aș munci, la final tot degeaba, pentru că tot generațiile mai în vârstă („baby boomers”, cum le spun ei) vor avea mai mulți bani ca mine. N-am să fiu niciodată în stare să-i ajung din urmă. Așa că refuz să joc acest joc. Mai bine stau toată ziua la computer și mă joc jocuri video; sau mă rog ca, dacă am băgat 10 milioane în Bitcoin, să crească și să ajung la 10 milioane; sau joc pe piața de capital sau pun pariuri sportive. De aceea sunt jocurile de noroc atât de populare în America. (Notă: cam asta este și plângerea exprimată de Nick Fuentes și ai lui „Groypers”).

Deci toate astea ne-au adus, practic, în situația în care ne aflăm azi. Motiv pentru care nu ar trebui să vedem în acest război împotriva Iranului doar decizia lui Donald Trump sau mașinațiunile Israelului. Realitatea este că războiul din Iran are loc pentru că am ajuns la finalul momentului unipolar – iar asta e din cauză că Imperiul american a devenit corupt, mult prea îngăduitor cu sine însuși, leneș și arogant.

Rezistența în Noua Lume

Odată cu sfârșitul Imperiului american și al Pax Americana, trecem spre o nouă lume. Iar, în această lume nouă, unii vor supraviețui, alții nu. Lucru care a fost adevărat pe tot parcursul istoriei: de câte ori un imperiu intră în declin și ordinea mondială se schimbă, are loc și o schimbare de paradigmă, iar oamenii sunt obligați să ia decizia foarte dură: ori mă adaptez, ori dispar. Cum va trebui lumea să schimbe dacă vrea să supraviețuiască?

Ce se întâmplă, în esență, este că trebuie să trecem de la un accent pe eficiență la un accent pe rezistență și durabilitate. Acesta este principalul obiectiv al viitorului. Astăzi, obiectivul este cum să faci să produci bunuri cât mai ieftin, cum să le distribui la cât mai mulți oameni cât se poate de repede și cum să faci cât mai mulți bani cu putință. Este ideea de eficiență, de a genera cât de mult profit se poate. Pe când ideea de rezistență durabilă înseamnă să înțelegi că vor urma mai multe crize și trebuie să te concentrezi pe adaptare și pe cum să supraviețuiești acestor crize. (Notă: preocuparea guvernelor lumii pentru autonomie economică, văzută ca o condiție fundamentală pentru securitate, este tot mai vizibilă. Ea a fost unul dintre principalele elemente ale platformei electorale a lui Donald Trump – inclusiv prin reindustrializare și securizarea surselor de energie. Revista Foreign Affairs publică, de la începutul anului încoace, multe analize privind valențele pozitive ale „modelului chinez”, centrat pe autonomie economică. Preocuparea devine tot mai intensă și la nivelul Uniunii Europene, diferențele de abordare dintre țările membre cu privire la securitatea energetică fiind deja sursă de tensiuni.)

Pentru ca o națiune sau o comunitate să supraviețuiască în viitor, ea trebuie să facă trei schimbări majore. Dacă reușești să le faci, vei supraviețui; dacă nu, vei fi eliminat; vom intra într-un scenariu al supraviețuirii celui mai puternic. (Notă: lucru de care se plâng deja mulți lideri, mai ales cei europeni, acuzând SUA și China.)

De la materialism la spiritualitate

Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să treci de la materialism la spiritualitate. În acest moment, statele naționale ale lumii și-au convins populația că tot ce contează este bunăstarea, este binele material. Dacă ai o mașină, o casă, ai destulă mâncare – atunci ar trebui să taci din gură și să te supui, pentru că înseamnă că totul merge bine, înseamnă că guvernele își fac treaba. În viitor, însă, guvernele nu vor mai putea face asta, pentru că nu mai sunt destule resurse pentru toată lumea – și atunci vor încerca să te facă să crezi că ceea ce contează cu adevărat este altceva: este fericirea ta, este starea ta sufletească de bine, este spiritualitatea ta; ceea ce, în mod normal, înseamnă un accent reînnoit pe religie. (Notă: cu mențiunea că înclinația tot mai accentuată spre religie, observabilă cu precădere în Occidentul foarte secularizat, are resorturi mult mai profunde, iar autoritățile europene încearcă, pentru moment, să o reprime, atât pentru că, în Uniunea Europeană, nu a avut încă loc „rotația cadrelor”, și agenda liberală merge înainte din inerție, cât și pentru că ideologia anticreștină este extrem de adânc înrădăcinată în cultura elitelor).

De la individualism la comunitate

Al doilea lucru, a doua transformare necesară, este trecerea de la un sistem individual la unul bazat pe familie și comunitate. Ce învață copiii azi la școală, ce se învață în societate, în general, este că tot ce contează este individul, egoul. Dacă mie îmi merge bine, e bine; nu-mi pasă ce fac alții. În viitor, accentul va fi pe construirea unei comunități în care oamenii se ajută unii pe alții. (Notă: este și convingerea lui Catherine Austin Fitts, care prezintă, pe platforma Solari, multe metode de agregare comunitară și idei de organizare a rezistenței durabile la nivel local.)

Transferul generațional

Și, în fine, ultima transformare majoră este transferul puterii de la cei bătrâni la cei tineri. Sună foarte simplu dar, de fapt, asta este cea mai dificilă transformare, pentru că, dacă te uiți la lumea de azi, marea majoritate a țărilor –  dar mai ales țările occidentale, industrializate și bogate – sunt controlate de generațiile născute în anii 1950-1960, așa zișii „baby boomers”; sunt conduse de oameni bătrâni, de o gerontocrație. Ei dețin toți banii. Ei dețin toată puterea. Dar, ca să poți rezista în viitor, puterea trebuie să treacă la generația mai tânără. Ideal ar fi să treacă la cei care au azi în jur de 30 de ani.

Asta va fi problema cel mai greu de rezolvat în cele mai multe societăți occidentale. Pentru că, sinceri să fim, este pentru prima dată în istorie când ne confruntăm cu această problemă; nu există niciun precedent, pentru simplul motiv că oamenii nu au trăit niciodată atât de mult ca acum. Națiunile care vor rezolva primele această problemă a transferului de putere către noile generații vor avea cele mai multe șanse să supraviețuiască în lumea nouă.

Dacă mă întrebați pe mine care este țara care va reuși, cel mai probabil, să facă asta cel mai repede aș spune Japonia, pentru simplul motiv că în Japonia problema asta este cea mai presantă; au cea mai îmbătrânită populație din lume, deci trebuie să rezolve problema cât se poate de repede, în următorii 5-10 ani, iar eu cred că o vor rezolva. Dar e posibil ca Japonia să fie și singura națiune care va reuși să rezolve problema, tocmai pentru că este atât de dificilă.

Fundamentul lumii vechi: petrolul ieftin

Acum, vreau să trecem puțin la cum se va transforma lumea din cauza a ceea ce se întâmplă cu acest război din Iran. În esență, am intrat deja în lumea nouă, pentru că lumea veche, lumea noastră de azi, este construită integral pe accesul la produse petroliere ieftine, la energie ieftină. Tot ce e în camera asta și tot ce este în lumea din jurul nostru (computere ecrane, haine, hrană, medicamente) se bazează, în esență, pe petrol ieftin, care este fundamentul întregii economii globale.

Ce se întâmplă când petrolul nu mai este ieftin? Inevitabil, este necesară o reechilibrare a lumii.

În condițiile unei economii bazate pe petrol, țările din Gulf Cooperation Council (GCC) (Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite) au fost extrem de importante, la fel cum extrem de importantă a fost dinamica lor în relația cu China. Undeva prin 2005, aceste țări au început să aibă surplusuri foarte mari, în sensul că vindeau atât de mult petrol încât nu-și puteau cheltui toți banii. Dar de ce? Ce s-a  întâmplat în 2004-2005 de au început să vândă atât de mult petrol? Păi s-a întâmplat China. China care a început să-și dezvolte baza industrială, iar pentru asta are nevoie de petrol – petrol importat de la GCC. De aia avem zgârie-nori și malluri și șosele și autostrăzi – întrucât China a reușit să importe tot acest petrol ieftin de la țările GCC. Iar țările din GCC luau banii de la China și îi investeau în piața financiară americană, dar și în Africa, în infrastructură etc. Astfel că, mult timp, China și GCC au fost cei mai importanți doi piloni ai economiei globale.

Ceea ce înseamnă că, dacă GCC nu mai poate exporta petrol, asta va avea un impact major asupra Chinei și, mai departe, constrângerile impuse asupra GCC și Chinei vor avea un impact major asupra economiei globale, care va fi sugrumată.

Conectivitatea

Un alt aspect la care poate nu vă gândiți este cât de ușor este azi să iei un avion și să zbori oriunde în lume. Poți rezerva un zbor pe loc, pe telefon; poți găsi un zbor cu care să mergi unde vrei chiar în seara asta sau mâine dimineață. Plătești cu cardul, iei un taxi, te duce la aeroport, te urci în avion și gata – ajungi oriunde vrei. Ceea ce este foarte impresionant; nu știu dacă tinerii își dau seama că, acum 20 de ani, nu puteai face așa ceva; tehnologia exista, dar nu era atât de accesibilă. Acum este și, iată, în numai câteva decenii, întreaga lume este interconectată. În anii cincizeci, era un imens lux să călătorești cu avionul; trebuia, practic, să fii milionar ca să te duci cu avionul într-o vacanță. Majoritatea se duceau în vacanțe prin apropiere, cu mașina. Că vorbim de mașini: acum, toată lumea are mașină, lucru care, din nou, s-a întâmplat abia în ultimii 30-40 de ani.

Această lume ajunge acum la sfârșit. În viitor, zborurile vor fi extrem de scumpe și cei mai mulți oameni nu-și vor permite vacanțe.

O altă problemă va fi Internetul, care se bazează pe cabluri submarine care conectează întreaga lume. Din păcate, aceste cabluri trec prin zona în care avem acum război – iar Iranului i-ar fi simplu să taie aceste cabluri submarine, ceea ce ar însemna întreruperea Internetului pentru 20-30% din lume. Africa, India, Orientul Mijlociu, poate și părți din Europa, ar rămâne fără acces la Internet.

În plus, economia se bazează azi pe serviciile de cloud. Activitățile bancare, financiare, se bazează pe asta; impactul acestei tehnologii supra lumii a fost enorm. Dar se poate întâmpla oricând ca, într-o zonă de război, cablurile să fie tăiate, și-atunci pierzi accesul la Internet, ceea ce ar cauza perturbări majore în întreaga lume. (Notă: comentatorii militari au menționat deja acest risc; cât despre serviciile de cloud, una dintre țintele Iranului în conflict au fost centrele de date americane din țările arabe, a căror distrugere a născut îngrijorări în sânul aparatului militar american cu privire la fiabiliatea armelor care folosesc inteligența artificială).

Criza alimentară

Un alt lucru pe care îl observi este creșterea demografică de după Al Doilea Război Mondial. Grație Pax Americana, am avut o explozie demografică. Dar, din păcate, această demografie nu poate fi susținută; planeta nu poate susține opt miliarde de oameni care vor toți să meargă cu avionul în jurul lumii de două ori pe an și să conducă un SUV și să aibă orice aliment își doresc la orice oră din zi și din noapte, indiferent de loc și de sezon. Deci această creștere de populație nu se poate susține, iar, când dezechilibrul este atât de mare, corecțiile sunt destul de radicale. Adică va exista o reducere destul de importantă de populație.

Cum? Prin penuria alimentară. Astăzi, hrana nu este o problemă în cele mai multe regiuni din lume. Dar hrana se bazează pe comerțul global. Sunt multe zone în care agricultura nu se poate face fără îngrășăminte, pentru că solul nu este adecvat pentru culturi; aceste zone au și populații mari – în Africa, în Asia Centrală, în anumite regiuni ale Americii de Sud.

Amoniacul necesar îngrășămintelor se obține din petrol, ceea ce înseamnă că petrolul este esențial pentru îngrășăminte. Exportul de hrană are loc, de regulă, din nord spre sud, deci, dacă țările nordice nu mai au îngrășăminte, nu vor mai putea produce alimente la rata necesară, iar sudul va avea probleme mari cu hrana. China, printre altele, are această problemă.

Despre asta vorbesc azi liderii națiunilor din întreaga lume – despre amenințarea penuriei alimentare și a penuriei de apă. Unele țări vor suferi de lipsuri alimentare, altele, de lipsa apei. Și trebuie spus că problema apei este și mai gravă decât cea a alimentelor.

Riscuri sociale

Libertatea este și ea un subiect foarte important, pentru că libertatea este esențială atunci când vorbești de rezistența durabilă. Ce vreau să spun prin asta este că, atunci când există o criză, liderii și populația trebuie să facă, în mod colectiv, sacrificii. Or, dacă nu există decât foarte puțină libertate, foarte puțină transparență și foarte puțină răspundere, atunci când publicul nu are acces la conducerea țării, nu poate influența deciziile conducerii, liderii pot lucra în interes propriu și pot lua decizii extrem de dăunătoare pentru populație. În consecință, publicul va refuza să facă acele sacrificii necesare pentru supraviețuirea statului.

Ceea ce, evident, va fi o sursă de conflict peste tot în lume.  Și, din nou, țările care suferă cel mai mult de problema hranei și apei vor fi și cele care riscă cel mai mult să intre în conflicte cu alte state. Iată o hartă a națiunilor implicate în conflicte; cu roșu sunt cele implicate în război – Africa și Orientul Mijlociu sunt în special expuse la conflict armat, în timp ce suferă și de penurie de alimente și apă.

Un alt subiect aici este cel al mega-orașelor, al orașelor cu peste 10 milioane de locuitori și care, oricât de minunate pot părea unora dintre noi – cu zgârie-nori și cu mall-uri și cu alte conforturi – nu ar trebui să existe; vreau să spun că, dacă există, există grație globalizării. Dacă vrei să reziști, ai nevoie ca majoritatea populației să trăiască nu în mari orașe, ci în zonele rurale, unde să se ocupe cu agricultura;  acești oameni vor fi, înainte de toate, autonomi, vor reuși să se descurce singuri. În al doilea rând, vor putea furniza alimente și altora. Din păcate, astăzi, China își importă un sfert din hrană. În plus, să nu uităm, agricultura are nevie de energie, iar China își importă 75% din petrol. Ceea ce, desigur, naște întrebarea: cât de rezistentă este China, până la urmă? Și nu doar China, ci și și India – altă țară cu câteva megalopolisuri – care va avea probleme în viitor. Din nou, astea sunt problemele care trebuie să se gândească un lider de țară în zilele noastre.   

Acum, pe acest fundal, cu aceste războaie și perturbări în comerțul global, ar trebui să ne așteptăm la instabilitate masivă în națiunile care nu sunt foarte rezistente – cele care au prea puține libertăți, care au probleme cu hrana, cu apa. Acolo vom vedea revoluții, vom vedea războaie, vom vedea foamete care duce la migrație de masă. Aceasta sunt principalele trenduri ale migrației; le vedem deja în realitate – oamenii vin din Africa și Orientul Mijlociu și se duc în Europa, cei din America de Sud, America Latină se duc în Statele Unite.

Trendurile acestea nu se vor modera, ci se vor intensifica de o sută de ori în perioada ce vine. Poate vă întrebați de ce SUA și Europa nu iau acum măsuri de protecție, înainte de a fi expuse unui influx absolut masiv de refugiați din cauza penuriei de hrană și apă. Motivul este că și SUA, și Europa au o problemă foarte mare: îmbătrânirea populației. Întreaga emisferă nordică are această problemă, care se va înrăutăți până în 2050, și care va impune importul de muncitori tineri și disperați din sud, oameni care fug din zonele de conflict. Ceea ce, evident, va duce la conflicte culturale cu populația locală, care se va simți înlocuită – iar asta va duce, probabil, la conflicte interne, civile, în America de Nord și în Europa.

Mercantilism

Odată cu sfârșitul Pax Americana, vom vedea apărând blocuri comerciale regionale, bazate pe mercantilism. Ceea ce s-a întâmplat mai toată istoria umanității, când nu a existat o putere care să controleze lumea întreagă. În mod normal, exista un hegemon local care garanta comerțul între aliați, iar comerțul se făcea numai în regiune, în interiorul acelui bloc, nu și în afară. Lucru spre care se pare că ne întoarcem acum. (Notă: se remarcă eforturile actuale ale SUA de a controla relațiile comerciale ale aliaților și dependenților cu centre rivale – China, India, Rusia.)

Asta este o hartă a lumii din secolele XVI-XVIII pe care vedeți aceste imperii mercantile – Imperiul britanic, portughezii, francezii, spaniolii, care-și aveau propriile rețele comerciale și refuzau să conlucreze între ele.

Dar sistemul funcționa; este un sistem scump, nu este atât de convenabil ca acesta pe care l-am avut noi, dar funcționează. Așa că sfârșitul Pax Americana nu înseamnă sfârșitul comerțului global, ci doar un comerț global mult mai limitat.

Un alt lucru care trebuie spus despre acest vechi sistem este că sclavii erau o parte foarte importantă din comerț, motivul fiind că economia are nevoie de energie. Azi folosim petrol; atunci foloseam ființe umane. Dacă nu mai ai acces la petrol ieftin, ce faci? Înrobești oameni – asta s-a făcut, în istorie.

Trendurile majore ale următorilor 10-20 de ani

Dezindustrializarea și dezurbanizarea: oamenii vor trebuie să se mute înapoi la țară, mai ales tinerii.  Vor trebui să învețe noi îndeletniciri, din lumea reală. Lăsați cripto-moneda și jocurile pe bursă – învățați să mulgeți o vacă sau să tăiați o găină sau mai știu eu ce din zona agricolă, dar faceți ceva util cu viața voastră.

Naționalismul și remilitarizarea: tinerii vor trebui să fie dispuși să lupte și să-și apere teritoriul. Ceea ce presupune că trebuie învățați că națiunea lor merită să fie apărată. Așa că acele națiuni care vor fi cel mai capabile și mai pregătite să insufle un spirit naționalist în populația tânără vor fi cele mai rezistente. (Notă: dezangajarea generațiilor tinere pe acest front, creată prin ideologiile liberale și demantelarea sistematică a statului național, este masivă în țările occidentale.)

Sisteme mercantile: asta înseamnă, în esență, blocuri regionale independente. (Notă: este una dintre posibilele definiții ale unei „lumi multipolare”. Este interesant că Jiang nu discută aici proiectul chinez Belt and Road ori pe cel sino-rus, „Drumul mătăsii polar”, de unde s-ar deduce că nu le dă șanse mari de dezvoltare, cel puțin nu în următorul deceniu, cât vor dura turbulențele.)

Războaie pentru resurse: lumea se va confrunta din nou cu foamete, genocid, sclavie – lucruri pe care ni le amintim din istoria umanității. Dacă nu ai acces la petrol, la resurse ieftine, viața omenească devine o resursă ieftină; oamenii sunt înrobiți. Nu sună prea plăcut aceste viitor, dar se poate întâmpla, așa că e bine să fim pregătiți psihologic pentru această posibilitate.

Migrație de masă: oamenii din sud vor suferi mai mult de războaiele pentru resurse, de lipsa apei și hranei, și se vor refugia spre nord, în Europa și Statele Unite.

Revoluții, război civil, instabilitate politică: mai ales în America și Europa, din cauză că generațiile în vârstă refuză să se retragă de pe scenă și populația este îmbătrânită, din cauza inegalităților masive, a corupției masive, a valurilor de imigrație; toate astea pot duce la haos.

Religia (ascensiunea religiilor transnaționale): acesta este un subiect foarte important, la care voi reveni în alte cursuri. Dacă nu ești religios, îți recomand sincer să încerci să devii. Îți va folosi mai încolo, având în vedere cum arată viitorul. (Notă: prin „religie transnațională”, Jiang se referă, în esență, la marile religii tradiționale, prin contrast cu mici grupări și secte sincretice sau cu „spiritualitatea privată” practicată idiosincrazic).

O alianță între Rusia și Germania în Europa: alt subiect pe care îl voi trata separat. În esență, după ce, în următorii 5 – 10 ani, este posibil să intre în conflict deschis, Germania și Rusia se vor lămuri, în cele din urmă, că este în interesul lor să coopereze. (Notă: este un comentariu care apare adesea în analizele privind eventuala desființare a NATO și ieșirea Europei de sub umbrela de securitate americană.)

Pax Judaica: Reamintesc că miza războiului din Iran este, pentru Israel, aceea de a elimina SUA din Orientul Mijlociu și a se instala ca hegemon, ceea ce înseamnă Pax Judaica – adică Israelul domină Orientul Mijlociu.

Dar cu Iranul ce se întâmplă, atunci? Știu că este greu de înțeles, dar, dacă SUA ar părăsi scena, iar Israelul și Iranul ar fi să rămână față în față, Israelul ar spune: Dar eu nu vreau Persia. Iar Iranul ar spune: Nici eu nu vreau Israelul. Israelul având și arme nucleare. Cele două și-ar împărți Orientul Mijlociu între ele – Iranul controlând Ormuz și Israelul controlând Levantul. (Notă: Profesorul Jiang are un curs dedicat conceptului de Pax Judaica).

Sfera de co-prosperitate a Japoniei: Din nou, problema majoră cu care se confruntă țările industrializate occidentale este îmbătrânirea populației. Ce te faci cu atâția oameni de 70, 80, 90 de ani, care nici nu mai pot ieși din casă, care nu mai sunt productivi, dar care controlează încă banii, puterea, au extrem de mare influență? În cele mai multe țări, nu ai ce face, dar Japonia este o țară mai specială, în care bătrânii au anumite obligații față de națiune, față de poporul lor, așa că este posibil să accepte să transfere puterea generațiilor mai tinere. Cred că Japonia este singura țară care poate face acest transfer în mod voluntar. În celelalte țări, cred că va fi necesar un război, practic, ca tinerii să capete acces la putere.

Sfântul Imperiu American. Țara care are cea mai mare capacitate de a supraviețui în următoarele câteva decenii de crize și mari perturbări este America. Pentru că America este extrem, extrem de bogată; este protejată de două oceane; controlează, de facto, Mexicul și Canada. Sfera ei reală conține America de Nord și America Latină. Deci are resurse naturale și umane practic nelimitate. În plus, americanii au spirit întreprinzător, sunt creativi, sunt cel mai energic popor din lume. Deci eu aș miza pe America.

Dar ce trebuie să se întâmple, în opinia mea, ca America să aibă acest parcurs pozitiv este că America va avea nevoie de o nouă identitate ca să supraviețuiască acestor tribulații. Trebuie să treacă de la Pax Americana, care este o ideologie seculară și globală, la una mai naționalistă, mai concentrată pe comunitate și națiune, ceea ce înseamnă îmbrățișarea creștinismului. Creștinismul, cred eu, este forța care va reconstrui America după multele crize prin care va trece această țară în următorii câțiva ani.

Tehno-marxismul: În fine, ultimul lucru care se va întâmpla, ultimul trend, este tehno-marxismul. Țările care au capacitatea vor vrea să instituie supravegherea prin inteligență artificială pentru a-și gestiona mai bine resursele limitate și pentru a-și controla mai strict populațiile. Voi reveni la acest subiect în alt curs. Dar, în esență, vor exista diviziuni dure între oameni, între clasele sociale; cei din vârful ierarhiei vor avea libertăți, dar cei de la bază vor deveni, practic, sclavi sau șerbi. (Notă: este unica trimitere pe care Jiang o face, în acest curs, la ceea ce Catherine Austin Fitts ar numi „lagărul digital” – identitate digitală, CBDC, supravegherea totală. Din întreaga economie a analizei, rezultă că, după Jiang, astfel de sisteme se vor putea instala regional, în zonele care au capacitatea tehnică necesară, printre care, evident, Occidentul, mai ales pe fondul – și sub pretextul – uriașei instabilități cauzate de diversele crize.)

Deci cam astea sunt trendurile. Îmi pare foarte rău să o spun, dar ideea că războiul acesta se va termina curând și totul va reveni la normal, la cum era lumea înainte de acest război, este o iluzie. Lumea s-a schimbat cu totul. Nu ne mai întoarcem la lumea veche, trecem într-una nouă – și cum va arăta ea, noi suntem cei care trebuie să controlăm, să decidem.