Știm că lumea își face acum prieteni, amanți/amante, soți/soții printre roboții IA. Dar se vede treaba că utilizatorilor le lipsea ceva: acel je-ne-sais-quoi al unui vechi partener de viață, care știe exact ce gândești înainte să deschizi gura, la fel cum și tu știi exact ce urmează el să spună; lipsea acel etern limbaj marital al lui „tu niciodată…”, „eu întotdeauna…”.
TechExplore anunță că lacuna va fi acoperită de un nou model IA, care se cheamă, normal, SoulMate – Sufletul Pereche (desemnat, în spirit contemporan, în cele de mai jos, prin acronimul „SP”).
Amanții IA de ocazie se pricep să răspundă de o mie de ori la aceeași întrebare fără să se enerveze – dar nu pentru că sunt calmi și sincer interesați de toate nuanțatele platitudini emise de amorul lor uman, cum am putea crede noi în mod ușuratic, ci pentru că uită – eu aș spune că nici nu au știut vreodată – ce s-a vorbit la precedentul rendez-vous. Ceea ce poate jigni sufletele mai sensibile.
Aici intră în scenă SP – grație companiei KAIST, care s-a gândit și, sub conducerea unui profesor de la o școală de (perfect de așteptat) semiconductori, a creat un model IA revoluționar, un salt spre „IA hiper-personalizată”. SP va învăța și se va adapta în timp real la stilul de vorbire, preferințele și emoțiile utilizatorului, în mod personalizat.
Dacă vreți să învățați cum să deveniți SP, instrucțiunile inginerești sunt publicate în jurnalul ediției 2026 a IEEE International Solid-State Circuits Conference (ISSCC).
Cheia, pe scurt, este că SP procesează datele direct pe aparatul utilizatorului, fără să mai treacă prin cloud; adică se rezumă la o buclă de feedback limitată doar la robot și al lui utilizator. Cam ce-am numi noi folie à deux – dacă am fi nedelicați și am aduce vorba, de la obraz, despre psihiatrie.
„Această cercetare mimează procesul prin care oamenii construiesc prietenii, oferind bazele tehnice pentru ca IA să evolueze într-un adevărat companion pentru utilizator” – zice, sigur pe el și pe semiconductorii lui, profesorul Hoi-Jun Yoo, șeful proiectului, care a convins și „comunitatea academică”, și niște IT-ști, îndeajuns încât să ni se promită că vom avea primul SP printre noi în 2027.
Intrând băbește în detalii, însă, preconizăm necazuri în paradisul digital. Fiind concentrat doar la o persoană, cică SP poate să răspundă oricărei întrebări cu o viteză uluitoare de 0,2 secunde; nu știu dacă i-a zis cineva domnului de la semiconductori că și nevestele bio ating lejer această performanță, doar că ea este cu totul contraindicată. În plus, SP se mândrește că „optimizează procesele pe baza importanței informației, reducând drastic consumul de energie” – adică strategia soților umani de când e lumea lume, cu rezultate potențial fatale. Astfel nepregătit, săracul SP se angajează cam prea optimist într-un proces în care, între „ne înțelegem din priviri”, „mai taci din gură”, și „tu niciodată nu m-asculți” linia este inefabilă și veșnic mișcătoare.
Sursa în text.
